ICCJ. Decizia nr. 1519/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1519/2009
Dosar nr. 3434/118/2008
Şedinţa publică din 24 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 452 din data de 10 noiembrie 2008 a hotărât:
În baza art. 269 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul C.D.S., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen.:
Prezenta pedeapsă aplicată s-a adăugat la restul de 8 (opt) luni şi 23 (douăzeci şi trei) zile închisoare, pedeapsă rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării, 10 martie 2008 (conform deciziei nr. 81 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului C.D.S. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
Pentru a se pronunţa, instanţa de faţă în baza procesului-verbal de constatare şi cercetare, procesul-verbal de depistare a inculpatului, planşele foto, toate întocmite de poliţiştii din cadrul S.I.C. a I.P.J. Constanţa, mandatul de executare a pedepsei de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. (l) din OUG nr. 195/2002 şi 3 luni pentru art. 291 C. pen. [(în final, prin aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa de un an închisoare)], declaraţiile martorilor M.C., A.I. şi declaraţiile date de inculpat, a rezultat:
Inculpatul se afla în executarea unei pedepse de un an închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni la legea circulaţiei, aplicată prin sentinţa penală nr. 482 din 14 martie 2007, în regim semideschis, la punctul de lucru „hidrofor" în interiorul Penitenciarului Poarta Albă.
În ziua de 10 martie 2008, în jurul orei 10,00, fiind singur la punctul de lucru, a evadat, în sensul că a părăsit punctul de lucru, a luat un microbuz cu care s-a deplasat în comuna Valul lui Traian, la locuinţa concubinei sale, pentru a o anunţa că rupe relaţia cu aceasta.
În acea zi la orele 16,00, inculpatul a fost localizat de lucrătorii de poliţie pe izlazul din localitatea Valul lui Traian.
Inculpatul a recunoscut fapta, dar nu o consideră o evadare, deoarece nu se afla sub pază.
Împotriva hotărârii de mai sus, inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea penală numai pentru faptul că pedeapsa este foarte mare în raport de împrejurările concrete în care a săvârşit fapta.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 21/ P din 19 februarie 2009, a admis apelul declarat de inculpatul C.D.S., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă împotriva sentinţei penale nr. 452 din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, desfiinţează sentinţa şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea de evadare, de la un an închisoare la 6 luni închisoare, care se adaugă, conform art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsă rămasă de executat.
Menţine celelalte dispoziţiile ale sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
Inculpatul, nemulţumit şi de această hotărâre, apreciind că, deşi redusă, pedeapsa este prea severă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată şi probatoriul cauzei, în raport de critica adusă precum şi din oficiu, reţine că pedeapsa deja redusă, de către instanţa de apel, la limita minimă a textului de incriminare şi anume de 6 luni închisoare, nu se impune a mai fi diminuată.
În acest context, nu poate a fi omisă, tocmai împrejurarea că, inculpatului recurent i s-a acordat încredere şi a fost lăsat la punctul de lucru fără pază şi, cu toate acestea, el a înşelat aşteptările.
În loc de a dovedi că a început să se îndrepte în conduita sa, că merită încrederea acordată, acum vine şi aduce acuze, tocmai pentru faptul, de a nu fi fost păzit.
În consecinţă, modul său de exprimare a conduitei, la locul de deţinere, prin fapta săvârşită justifică pedeapsa aplicată şi nu are nici un temei de fapt, cererea inculpatului de acordare de circumstanţe atenuante, numai astfel putându-se a se reduce sancţiunea penală, sub limita sa minimă.
Ca atare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.S. împotriva deciziei penale nr. 21/ P din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1507/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1522/2009. Penal → |
|---|
