ICCJ. Decizia nr. 1539/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1539/2009
Dosar nr. 1079/45/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 1079/45/2008 s-a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiţionarii Z.A. şi Z.N. împotriva rezoluţiei procurorului din 15 iunie 2008 dată în dosarul nr. 188/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sub nr. 188/P/2008, petiţionara Z.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei M.D.E., judecător la Judecătoria Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciind că, magistratul şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 3967 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui, care i-au afectat drepturile sale.
Efectuând acte premergătoare în cauză, procurorul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3967 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Vaslui, judecătorul cauzei fiind intimata M.E., s-a dispus admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamanta H.R. în contradictoriu cu pârâtul Z.D. şi a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuţie 50% fiecare, apartamentul situat în Vaslui, în valoare de 70.630 lei.
A dispus sistarea stării de devălmăşie, atribuind reclamantei în deplină proprietate apartamentul în litigiu, cu condiţia plăţii unei sulte de 35.315 lei către pârâtul Z.D.
Instanţa civilă a reţinut, în esenţă că, bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiecare dintre cei doi coproprietari având o cotă egală de contribuţie.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 67310 alin. (4) C. proc. civ., apartamentul fiind atribuit reclamantei cu obligarea acesteia la plata unei sulte.
Împotriva sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs, intervenienta Z.A. fiind respins prin Decizia civilă nr. 327/R din 4 martie 2008.
După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, petiţionara a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., procurorul reţinând însă că, magistratul judecător şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu conferite de lege.
Rezoluţia procurorului a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1085/II/2/2008 dată de Procurorul general, plângerea împotriva rezoluţiei fiind respinsă ca tardivă.
Împotriva soluţiei procurorului, petiţionarii Z.N. şi Z.A. au formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
Raportat la data comunicării către petiţionari a soluţiilor, instanţa de fond a constatat că plângerile sunt tardive.
Împotriva sentinţei au declarat recurs petiţionarii Z.A. şi Z.N. solicitând casarea acesteia şi pe fond admiterea plângerii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. raportat la art. 3859 alin. (3) şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se poate formula, de către persoanele care au calitatea cerută de lege, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la instanţa competentă a judeca fondul cauzei.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol arată că în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile (art. 277 C. proc. pen.), termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Din actele dosarului rezultă că rezoluţia dată în dosarul nr. 188/P/2008 a fost comunicată petiţionarei Z.A. la data de 20 iunie 2008 (filele 72, 73 dosar u.p.) formulând plângere împotriva rezoluţiei la data de 31 octombrie 2008, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarii aveau posibilitatea, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale enunţate anterior să formuleze plângere la instanţă în termen de 40 de zile, cu condiţia de a se fi adresat procurorului general iar acesta să nu soluţioneze în termenul de 20 de zile.
Petiţionarii, deşi au primit comunicarea rezoluţiei nr. 188/P/2008 la data de 20 iunie 2008, au formulat plângere la instanţă în data de 28 noiembrie 2008, ceea ce evident, a condus la respingerea acesteia ca fiind tardivă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii Z.A. şi Z.N.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii Z.A. şi Z.N. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1565/2009. Penal → |
|---|
