ICCJ. Decizia nr. 17/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 17/2009
Dosar nr. 91/1/2009
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin încheierea nr. 1/ MEA din 5 ianuarie 2009, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, a dispus arestarea persoanei solicitate S.A.E., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 ianuarie 2009 şi până la data de 2 februarie 2009, inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a avut apărător ales.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
În baza art. 90 din Legea nr. 302/2004 a fixat termen pentru audierea persoanei solicitate, la data de 7 ianuarie 2009, ora 12,00, pentru când va fi citată, pentru aducere, din arestul I.P.J.
S-a reţinut că, autorităţile germane, respectiv Parchetul Ravensburg, au înaintat mandatul european de arestare emis la data de 15 august 2008 privind persoana solicitată S.A.E.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 4/32/2009.
Pe baza analizei actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine.
Persoana solicitată S.A.E. se află în curs de urmărire penală, fiind emis împotriva sa de către Parchetul Ravensburg, Germania, mandatul european de arestare, emis la data de 15 august 2008.
Mandatul european a fost emis pentru o faptă de furt, încriminată de dispoziţiile art. 242 şi 25 C. pen. german.
În fapt, s-a stabilit că, în data de 16 iunie 2008, între orele 13,00 şi 13,10, persoana solicitată, a acţionat împreună cu alte trei persoane acuzate A. B. şi C. au furat suma de 26.395,00 Euro numerar din seiful oficiului poştal, din vecinătatea magazinului din E., pentru a-i întrebuinţa, în scopuri personale. Făcând acest lucru, ei au acţionat în complicitate, de bună voie şi intenţionat, bazându-se pe o multitudine de sarcini precise.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 89 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, a constatat că a fost legal sesizată, de către procuror, în vederea arestării şi predării persoanei solicitate.
În conformitate cu prevederile art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 91, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către statul membru emitent.
Instanţa, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, va dispune arestarea persoanei solicitate S.A.E., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 ianuarie 2009 şi până la data de 2 februarie 2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o pentru că n-a ţinut seama de opoziţia sa la predarea către autorităţile germane întrucât nu se consideră vinovată.
Persoana solicitată a cerut admiterea recursului şi respingerea cererii de executare a mandatului european.
Recursul persoanei solicitate este nefondat.
Hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, fiind în concordanţă cu Legea nr. 302/2004 aşa cum a fost modificată şi completată. Instanţa de fond nu era obligată de lege să ţină seama de opoziţia recurentei la punerea în executare a mandatului european de arestare şi la predare, în lipsa unor argumente, de competenţa instanţei, care să ducă la concluzia nelegalităţii respectivului mandat faptul că recurenta nu recunoaşte comiterea faptei ce i se impută în ţara ale cărei autorităţi judiciare au emis mandatul european de arestare, nu cade sub incidenţa instanţei române, îndrituită, numai să-l execute şi s-o predea pe recurentă, autorităţilor judiciare ale ţării pe teritoriul căreia se pretinde că s-a comis fapta imputată, în faţa cărora persoana solicitată îşi poate face probele în apărare şi proba, nevinovăţia.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de persoana solicitată S.A.E. împotriva încheierii nr. 1/ MEA din 5 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4/32/2009, ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, menţinând hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.A.E. împotriva încheierii nr. 1/ MEA din 5 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4/32/2009.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentnd onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
