ICCJ. Decizia nr. 92/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.92/2009
Dosar nr. 5201/2/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă, vizând modul de soluţionare a excepţiei de neconstitutionalitate de către instanţa de fond:
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) – (12) C. proc. pen., ridicată de petiţionarul M.C.V.
Curtea de apel a reţinut inadmisibilitatea excepţiei în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată. A reţinut că excepţia nu este motivată şi nu are legătură cu obiectul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut netemeinicia plângerii formulate de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimaţii C.C.L. şi U.D., adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1343/11/2/2008.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs susţinând că a în mod nelegal i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstitutionalitate, pe care a reiterat-o şi în recurs, precum şi plângerea la instanţă. A solicitat trimiterea excepţiei de neconstitutionalitate la Curtea Constituţională, considerând că ea este admisibilă.
Examinând motivul de recurs referitor doar la modul de soluţionare a sesizării cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederile art. 278 alin. (l) - (12) C. proc. pen., care trebuie examinat cu prioritate, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, iar recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Cererea de sesizare conţinând excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (l) - (12) C. proc. pen., formulată de petent la Curtea de Apel Bucureşti nu este, într-adevăr motivată, nici în raport cu textele constituţionale şi nici cu conţinutul textelor procedurale penale a căror conformitate cu Constituţia este contestată prin excepţie.
Nu a fost motivată nici în instanţa de recurs, deoarece simpla indicare a unor articole din Constituţie nu valorează ca motivarea a neconstituţionalităţii, fără a se motiva în ce constă „veninul de neconstitutionalitate".
Scopul ridicării excepţiei îl constituie doar amânarea cauzei şi prelungirea termenului de soluţionare.
Textele a căror neconstitutionalitate se solicită nu au legătură cu obiectul procesului (plângerea împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale), şi nici cu judecarea în fond a cauzei.
Fără a putea soluţiona fondul excepţiei, Înalta Curte observă, doar, că tocmai textul contestat îi dă acces la justiţie petentului şi nu impune nici o discriminare pentru petenţi în raport cu calitatea intimaţilor.
Totodată, Înalta Curte consideră că nu se poate ridica în recurs o nouă excepţie cu acelaşi obiect, ci trebuie soluţionat cu prioritate recursul declarat de petent având ca obiect modul de rezolvare, de către instanţa de fond, a sesizării Curţii Constituţionale cu aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate ridicată de acelaşi petent.
Altfel, s-ar încălca dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 modificată şi republicată, referitoare la recurs şi Ia instanţa superioară competentă să judece recursul.
În consecinţă, constatând că în mod legal Curtea de apel a respins sesizarea, fiind inadmisibilă excepţia de neconstitutionalitate ridicată de petent Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul acestuia, doar sub acest aspect, urmând a fixa termen de judecată, cu citarea părţilor pentru soluţionarea recursului declarat de petent împotriva modului de judecare a plângerii formulate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.C.V. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstitutionalitate referitoare la art. 2781 alin. (1) – (12) C. proc. pen., dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 273 din 27 octombrie 2008.
Fixează termen la 27 februarie 2009 pentru soluţionarea recursului declarat de recurentul petiţionar M.C.V. împotriva modului de soluţionare a plângerii dispus de aceeaşi Curte de apel prin aceeaşi sentinţă, cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 137/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
