ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 169/2009
Dosar nr. 427/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 8005/2/2008, în baza dispoziţiile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a menţinut starea de arest preventiv a persoanei solicitate P.V., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 8 ianuarie 2009, la 6 februarie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 10 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 a înaintat lucrarea cu nr. 6232/II-5/2008 ce are ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Lleida - Spania împotriva numitului P.V.
Prin încheierea din 10 decembrie 2008, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate, potrivit dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 pe o perioadă de 5 zile, până la 15 decembrie 2008 şi a pus în vedere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să prezinte mandatul european de arestare, emis de autorităţile spaniole, tradus în limba română.
La data de 15 decembrie 2008, prin încheiere motivată, Curtea a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V. pe o perioadă de 24 zile, potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.
Din examinarea actelor cauzei, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 252/2007 a Tribunalului Lleida - Spania, persoana solicitată a fost condamnată pentru delict împotriva sănătăţii publice de substanţe care cauzează prejudicii grave sănătăţii la 4 ani închisoare cu inhabilitate specială pentru dreptul de sufragiu pasiv pe perioada condamnării şi amendă 500 euro cu o responsabilitate personală zilnică de douăzeci zile, la aceasta adăugându-se imputarea a o treime din costurile procesuale cauzate pe parcursul procesului.
În ce priveşte măsura arestării preventive s-a apreciat a fi legală şi a fost menţinută conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe o perioadă de 30 zile.
Împotriva soluţiei de menţinere a arestării preventive dispusă prin încheierea atacată a declarat recurs persoana solicitată care a cerut să fie judecat în stare de libertate susţinând că nu s-au găsit probe care să-l incrimineze; a precizat că s-a aflat doar într-un loc, la un moment nepotrivit.
Soluţia atacată va fi examinată în raport de prevederile art. 3856 C. proc. pen., cât şi de respectarea dispoziţiilor legii speciale care privesc proceduri privind arestare, precum şi drepturile persoanei arestate în baza unui mandat de arestare.
Din verificarea actelor cauzei, se constată că prima instanţă în derularea procedurii speciale de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare competente speciale împotriva cetăţeanului român P.V., a respectat dispoziţiile Legii nr. 302/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, inclusiv, în ce priveşte arestarea persoanei solicitate şi a menţinerii în condiţiile legii, a acestei măsuri.
Procedura specială amintită pornită împotriva recurentului a fost declanşată la 10 decembrie 2008, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a cerut punerea în executare a mandatului european în baza ordinului de detenţie european de autorităţile judiciare spaniole în temeiul sentinţei executării nr. 252 din 17 iulie 2007.
În baza acestor documente, la aceeaşi dată, respectiv, 10 decembrie 2008, s-a emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa nr. 28 prin care s-a dispus reţinerea cetăţeanului P.V. în temeiul dispoziţiile art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost ascultat în şedinţă publică persoana solicitată şi prin încheiere Curtea de Apel Bucureşti a dispus, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile. În continuarea aceleiaşi proceduri, la 15 decembrie 2008, prin încheiere motivată s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitată pe o perioadă de 24 zile.
Măsura dispusă respectă atât dispoziţiile privind arestarea preventivă cuprinsă în norma generală procesual penală, cât şi prevederile legii speciale cu referire la art. 89 şi următorii din Legea nr. 302/2004, modificată privind arestarea persoanei solicitată, în cadrul procedurii speciale de punere în executare a mandatului european de arestare.
Pe de altă parte, instanţa ţinând cont de împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării legale a executării mandatului european de arestare, instanţa de judecată poate, conformându-se art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, să dispună la fiecare 30 zile, prin încheiere, fie menţinerea arestării, fie punerea în libertate a persoanei solicitate.
În cursul procedurii desfăşurată în cauză, prima instanţă constatând necesitatea unei precizări din partea autorităţilor judiciare spaniole cu privire la completarea relaţiilor privind caracterul definitiv al sentinţei în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi eventuale căi de atac formulate împotriva aceleiaşi sentinţe cu respectarea art. 94 din aceiaşi lege, a dispus amânarea cauzei şi confirmându-se dispoziţiile art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a menţinut arestarea pe 30 zile.
Cum atât luarea cât şi menţinerea arestării s-a făcut cu respectarea legii, existând motive temeinice pentru amânarea cauzei, în scopul unei soluţionări juste şi legale a acestei solicitări, cât şi pentru menţinerea arestării se constată că soluţia atacată, după cum şi încheierea prin care a fost dispusă, sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute, prin respingerea recursului declarat de persoana solicitată potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004.
Văzând şi dispoziţiileart. 192 alin. (2) C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, recurentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 8005/2/2008.
Obligă recurenta persoană solicitată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 17/2009. Penal → |
|---|
