ICCJ. Decizia nr. 137/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2009
Dosar nr. 406/1/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 ianuarie 2009, pe rol fiind judecarea cauzei privind inculpatul B.N., trimis în judecată pentru cinci infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., s-a luat în discuţie starea de arest a acestuia.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerinţele art. 3002 cât şi ale art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
În termen legal, inculpatul B..N. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate.
Prin apărătorul ales a solicitat revocarea măsurii arestării preventive potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. şi punerea în libertate a inculpatului, susţinând că este arestat de la 1 aprilie 2008, perioadă suficient de lungă petrecută în condiţii de detenţie.
Recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa, la 12 ianuarie 2009 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului.
Acesta a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Cluj pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de luare de mită şi două infracţiuni de trafic de influenţă reţinându-se în esenţă, că profitând de funcţia de subcomisar de poliţie la Poliţia Sighetul Marmaţiei – B.C.P., a pretins bani şi bunuri de la mai multe persoane, pentru a instrumenta în mod favorabil anumite dosare penale sau/şi de a interveni la procurorii care supravegheau aceste cauze.
Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptei, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunţată la 12 ianuarie 2009 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul B.N. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 844/33/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 92/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
