ICCJ. Decizia nr. 1802/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1802/2009
Dosar nr. 1468/1/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.Ş. şi l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că, la data de 18 iulie 2008, petentul D.Ş. a investit instanţa cu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 343 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., art. 344 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., art. 385 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., art. 148 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c), d), g) şi h) C. proc. pen., împotriva hotărârii penale nr. 155 din 10 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, apreciind că acesta nu a stabilit obiectul plângerii, articolele invocate vizau materia recursului, motiv pentru care a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, iniţial petiţionarul a formulat contestaţie în anulare la 17 noiembrie 2008, calificată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind recurs împotriva sentinţei penale nr. 273 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, motiv pentru care a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul petiţionarului fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, în analiza conţinutului cererii petiţionarului nu a dat dovadă de rol activ, manifestând lipsă de preocupare pentru calificarea naturii cererii, pentru stabilirea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
În vederea lămuririi aspectelor neclare instanţa era datorare să manifeste o atitudine plină de iniţiativă în interpretarea înscrisurilor existente la dosar pentru a stabili cadrul procesual, respectiv obiectul cererii, dispoziţiile legale aplicabile.
Din analiza conţinutului cererii sale introduse la instanţa de fond, petiţionarul în mod repetat, face vorbire de o contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., apreciind că s-au pronunţat două hotărâri definitive de condamnare pentru aceeaşi faptă, săvârşită de inculpatul C.I.
Instanţa de fond, în virtutea rolului activ pe care trebuia să-l manifeste, în raport de natura cererii, intitulată contestaţie în anulare, şi de temeiul de drept invocat [(art. 386 lit. d) C. proc. pen.)], era datoare să-i pună în vedere hotărârile pe care acesta le aprecia a fi contradictorii şi în funcţie de acesta să stabilească măsurile care se impuneau (verificarea competenţei, componenţa completului etc.).
Mai mult, instanţa s-a rezumat a califica cererea petiţionarului drept o plângere îndreptată împotriva hotărârii penale nr. 155 din 10 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care în mod nejustificat o respinge, ca nefondată, deşi în acest caz soluţia ar fi fost respingerea plângerii ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte consideră că recursul petiţionarului recurent D.Ş. este fondat, instanţa de fond manifestând lipsă de rol activ, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul petiţionarului D.Ş., va casa sentinţa penală nr. 273 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând ca aceasta să stabilească obiectul şi, pe cale de consecinţă, soluţionarea corespunzătoare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul D.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 243/ F din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată şi dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1775/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1807/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
