ICCJ. Decizia nr. 1833/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1833/2009
Dosar nr. 4935/2/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22 iulie 2009, petiţionarul B.O. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică.
Prin rezoluţia din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul L.V., procuror şef secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2481 şi art. 264 C. pen., reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 25 martie 2009, petiţionarul a susţinut că procurorul L.V. a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul C.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, pe baza unor verificări incomplete, cu scopul de a o favoriza pe aceasta.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reţinut că magistratul procuror şi-a îndeplinit legal atribuţiile de serviciu, simpla împrejurare că soluţia dispusă îl nemulţumeşte pe petiţionar neavând relevanţă sub aspect penal. Pe de altă parte, criticile de nelegalitate sau de netemeinicie asupra soluţiilor dispuse de procurori pot fi evaluate exclusiv prin prisma normelor procesual penale care reglementează modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor procurorului, prevăzute de art. 275-2781 C. proc. pen. În cauză, soluţia dispusă de magistratul L.V. a fost supusă controlului procurorului şef, fiind menţinută ca atare.
În aceste condiţii, neexistând indicii privind încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistratul procuror L.V., cu ocazia soluţionării dosarului nr. 23/p/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate, s-a reţinut că nu există cele două infracţiuni reclamate în sarcina procurorului.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluţia nr.5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire penală şi criminalistică.
Plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că soluţia procurorului este temeinică şi legală.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, pe baza verificărilor efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului cu prilejul instrumentării şi soluţionării plângerii penale formulate de petiţionar, soluţia dispusă fiind dată cu respectarea legilor în vigoare.
Criticile petiţionarului referitoare la modul de soluţionare de către intimatul procuror a plângerii formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfăşurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi infracţiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 2481 C. pen. Legalitatea şi temeinicia unei soluţii dispuse de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., iar, ulterior, prin exercitarea plângerii şi recursului la instanţa competentă.
Drept urmare, nu se poate reţine că magistratul procuror şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, pentru a favoriza pe magistratul procuror C.G.
Pe de altă parte, emiterea în cauzele penale a unor soluţii de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată, chiar greşite, nu poate antrena răspunderea penală procurorilor, decât în măsura în care există probe că au fost interesaţi sau de rea-credinţă.
În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1823/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1834/2009. Penal → |
|---|
