ICCJ. Decizia nr. 2114/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2114/2009
Dosar nr. 9921/30/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 200.
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 104/PI/2009, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de revizuientul condamnat C.P., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 519/PI/2007 a aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de revizuient, faptul că, la data recoltării probelor biologice, s-a folosit vechea metodă, deşi recoltarea cu truse standard de la I.M.L. Timişoara era obligatorie, nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea constituind o prelungire a probatoriului administrat sau administrarea unor noi probe, care nu poate fi efectuată pe calea revizuirii.
S-a mai reţinut că revizuientul a recunoscut comiterea faptei şi că, deşi a avut posibilitatea de a contesta starea de fapt reţinută în actul de sesizare sau de a propune probe în apărarea sa nu a procedat în acest sens în cursul judecăţii. De altfel, neutilizarea trusei standard de la I.M.L. Timişoara nu este de natură a influenţa valoarea alcoolemiei, recoltarea probelor biologice făcându-se cu respectarea legislaţiei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 32 A din 23 martie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat.
Împotriva acestei decizii, revizuientul a declarat recurs, pe care l-a motivat la fila, din dosar, susţinând că la data de 29 ianuarie 2007, nu i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei cu trusa standard de la I.M.L. Timişoara, deşi potrivit Ordinului nr. 476/2006 a Ministerului Sănătăţii şi a Normelor Metodologice de aplicare, înlocuirea metodei clasice cu trusele standard era obligatorie de la 29 octombrie 2006, astfel că modificarea metodei oficiale atrage anularea valorii probatorii a rezultatelor.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuient, nulitatea probelor biologice recoltate prin vechea metodă de prelevare a probelor şi stabilire a alcoolemiei, reprezintă critici care puteau fi invocate şi valorificate în cursul judecării cauzei, ca apărări de fond, dat fiind că soluţionarea cauzei a avut loc în anul 2007, după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat.
De altfel, chiar dacă aceste împrejurări nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, nefiind invocate de revizuient în cursul judecăţii, acestea nu ar conduce la o soluţie de achitare în cauză, întrucât nu s-a contestat faptul că inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, ci doar modalitatea de prelevare a probelor biologice care au dus la acest rezultat, care nu s-a dovedit a fi fost făcută cu încălcarea legii, aşa cum rezultă din adresa Spitalului Clinic Municipal Timişoara nr. 38 din 5 noiembrie 2008.
Aşa fiind, se constată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., care să impună revizuirea sentinţei atacate.
De altfel, criticile invocate de revizuient echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuientului condamnat C.P. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.P. împotriva deciziei penale nr. 32 A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2119/2009. Penal → |
|---|
