ICCJ. Decizia nr. 2017/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2017/2009
Dosar nr. 580.1/43/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 8 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul K.C. împotriva rezoluţiei din 9 octombrie 2008 dispusă în dosarul nr. 122/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie menţinută de către procurorul ierarhic superior prin rezoluţia nr. 299A/III/2008 din 5 noiembrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea adresată parchetului, petiţionarul K.C. a formulat plângere penală împotriva intimatei judecător S.I.A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, susţinând că aceasta a soluţionat abuziv dosarul penal nr. 293/234/2008 al Judecătoriei Gheorgheni, deoarece, la pronunţarea sentinţei penale nr. 152 din 29 aprilie 2008, nu a luat în considerare o decizie pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, nu i-a acordat despăgubiri civile şi a dispus obligarea sa la 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin rezoluţia din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata judecător S.I.A., reţinându-se că, prin soluţionarea cauzei penale a petiţionarului, aceasta şi-a îndeplinit doar obligaţiile de serviciu, conform prevederilor legale.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată de către procurorul ierarhic superior, prin rezoluţia nr. 299/VIM/2008 din 5 noiembrie 2008, în care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiţionar, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul K.C. a formulat plângere la instanţă, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor dispuse în cauză .
Analizând plângerea petiţionarului, instanţa de fond a reţinut că în mod corect procurorul a considerat că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, întrucât intimata S.I.A. nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile de serviciu, pronunţând o hotărâre judecătorească ce a fost supusă căii de atac a recursului.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, petiţionarul K.C. a declarat recurs, solicitând în esenţă admiterea recursului şi desfiinţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că, prin hotărârea pronunţată, intimata nu a dispus o soluţie corectă .
Examinând hotărârea instanţei de fond sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Rezoluţia din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş este temeinică şi legală, întrucât, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indiciile săvârşirii vreunei infracţiuni de către intimata judecător S.I.A. .
Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 124 alin. (3) din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva judecătorilor, care au pronunţat hotărâri judecătoreşti în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată, reprezintă un drept constituţional al părţilor care se consideră lezate, însă, în cadrul acestei proceduri, nu este permis un control al legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de magistraţi.
Astfel, judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru modul în care interpretează şi aplică legea în cauzele pe care le soluţionează, pentru aceasta fiind instituite căile ordinare şi extraordinare de atac.
în consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul K.C. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul K.C. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1973/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2009. Penal → |
|---|
