ICCJ. Decizia nr. 2131/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2131/2009
Dosar nr. 206/2/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 31 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 206/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen. de petiţionarul C.M. împotriva Rezoluţiei nr. 1870/P/2007 din 27 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a reţinut netemeinicia plângerii petentului, considerând că intimata A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea nu a comis infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din actele premergătoare nu a rezultat că fapta procurorului care a participat la soluţionarea unui dosar având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent ar constitui infracţiunea de fals intelectual, concluziile sale nereprezentând falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, ci sunt rezultatul aplicării dispoziţiilor legale în raport cu situaţia de fapt şi cu probele dosarului.
Totodată, s-a argumentat că partea nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de atac pentru realizarea controlului legalităţii unei hotărâri judecătoreşti, plângerea penală nefiind o cale de atac împotriva concluziilor procurorului.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul C.M. a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că a fost prejudiciat prin fapta intimatei care nu a respectat legea, susţinând că este persecutat şi marginalizat întrucât spune adevărul.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Declanşarea unei plângeri penale împotriva unui magistrat procuror, pentru concluziile exprimate într-un proces, nu poate determina trimiterea acestuia în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte încălcarea legii penale (probe inexistente în cauză).
Totodată, ea nu reprezintă o cale legală de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
Or, în speţă, părerea exprimată de procurorul intimat în cadrul unui proces nu constituie fapta penală de fals intelectual şi nici o altă infracţiune.
Prin urmare, în mod corect, procurorii care au cercetat cauza şi instanţa de fond care a verificat legalitatea soluţiei nu au dispus începerea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respingând plângerea petentului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.M. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2141/2009. Penal → |
|---|
