ICCJ. Decizia nr. 2121/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2009
Dosar nr. 1894/98/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 830 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa s-au dispus următoarele:
În baza art. 289 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.L., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual.
În baza art. 31 combinat cu art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals a unui înscris oficial.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.L. are de executat pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv: procesul-verbal din 29 martie 2008.
A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat.
La data de 3 martie, respectiv 9 aprilie 2004 inculpatul, în calitate de agent de poliţie, a întocmit 2 procese-verbale în care a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Astfel, cu ocazia producerii unui accident de circulaţie în data de 29 martie 2008 inculpatul avea obligaţia legală de a stabili dacă cei doi conducători auto implicaţi în accident se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, dar nu a făcut acest lucru, deşi fusese solicitat de numitul P.G. că, în caz că s-ar stabili că persoana vinovată de producerea accidentului se afla sub influenţa alcoolului, nu se vor acorda despăgubiri de către A.
Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de intervenţie, inculpatul a consemnat că numitul A.M., unul dintre conducătorii auto a frânat brusc, iar numitul P.G., aflat în spatele autoturismului acestuia, nu a putut evita impactul, precizându-se, totodată, că ambii conducători au fost testaţi alcoolscopic.
Din conţinutul procesului-verbal a rezultat că vinovat era numitul P.G.
Nemulţumit de faptul că nu i s-au acordat despăgubiri, P.G. a luat legătura cu inculpatul care, în prezenţa celuilalt conducător auto implicat în accident, a anulat procesul-verbal, întocmind altul în care a consemnat în mod real împrejurarea producerii accidentului şi faptul că au fost testaţi alcoolscopic, rezultatul fiind negativ.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel invocând incidenţa dispoziţiilor art. 181 C. pen. în raport de modalitatea de săvârşire a faptei, de urmarea produsă şi de circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 70/A din 19 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 17 C. pen., infracţiunea este definită ca o faptă ce prezintă pericol social, adică o faptă prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale arătate în art. 1 din acelaşi cod într-o asemenea măsură încât apare necesară aplicarea unei pedepse, infracţiunea fiind singurul temei al răspunderii penale.
Pe de altă parte, potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de lege dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În cauză, instanţele, pe baza corelării acestor criterii, au determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei dedusă judecăţii.
Din probele administrate în cauză, analizate, în mod judicios nu se poate reţine lipsa pericolului social al faptei comisă de un lucrător de poliţie, persoană învestită cu autoritate, având competenţa de a sancţiona cu exigenţă încălcările legii.
Inculpatul, deşi nu a urmărit să realizeze vreun profit în urma faptei comisă, prin neglijenţa manifestată, în consemnarea în mod nereal a împrejurărilor producerii accidentului rutier, ar fi putut prejudicia compania de asigurări A. şi afecta credibilitatea de care trebuie să se bucure organele de poliţie şi cele judiciare, astfel că în mod just s-a apreciat de către instanţe că fapta inculpatului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 181 C. pen.
Prin evaluarea datelor pozitive privitoare la persoana inculpatului, faptul că are în întreţinere un copil minor, a avut o poziţie sinceră, aspecte cărora, acordându-li-se semnificaţia cuvenită, au determinat instanţele să aplice o pedeapsă sub minimul specia, de natură să impună concluzia resocializării inculpatului prin executarea pedepsei în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, recursul de faţă va fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.L. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu până la apariţia apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2120/2009. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 1706/2009. Penal → |
|---|
