ICCJ. Decizia nr. 1706/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1706/2009
Dosar nr. 7441/1/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 30418 la 16 septembrie 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7441/1/2009 la 17 septembrie 2009, contestatorul M.I. a formulat contestaţie la executare în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece a fost pus să plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că nu a fost înştiinţat de termenul de judecată, că a primit somaţie şi i s-a oprit din pensie, neavând din ce trăi, că anexează fotocopiile mai multor înscrisuri, solicitând anularea cheltuielilor de judecată şi sistarea nelegală a opririi pensiei.
Prezentei contestaţii i-au fost anexate fotocopiile unei adrese din partea Biroului de Informare şi Relaţii cu Publicul al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a înştiinţării petiţionarului M.I., de către Curtea de Apel Craiova cu privire la faptul că la data de 5 august 2009 se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5540/1/2009, cererea de strămutare privind dosarul nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi, având ca obiect contestaţie la executare, în care are calitatea de petent, precum şi fotocopiile unor articole din presă.
Contestatorul pe fila 5 verso din dosarul Înaltei Curţi, invocă dispoziţiile art. 461 lit. a), b), c), d) C. proc. pen., apreciind hotărârile ca fiind nelegale, iar în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., apreciază că în mod greşit este pus să plătească taxe şi cheltuieli de judecată, nefiind înştiinţat de data judecării cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că raportul a fost fabricat mincinos, solicitând anularea cheltuielilor de judecată şi a se dispune verificarea referatelor mincinoase.
La dosarul cauzei s-a ataşat fotocopia încheierii nr. 1428 de la 5 august 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în dosarul nr. 5540/1/2009 prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul M.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi şi a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, încheiere aflată la filele 9-10 dosarul Înaltei Curţi.
Prin referatul întocmit de Compartimentul Executări Penale al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 14 octombrie 2009 se menţionează că încheierea nr. 1428 din 5 august 2009 a fost pusă în executare în sensul emiterii scrisorii de debitare către A.F.P. Cujmir, referitor la suma de 100 lei la care a fost obligat petiţionarul M.I., iar la data de 6 octombrie 2009 a fost confirmată, referat aflat la fila 9 din dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit contestatorul M.I., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă a contestaţiei la executare formulată de contestator.
Examinând contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestaţia la executare ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul a prevăzut în dispoziţia de la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cazul de contestaţie la executare al cărui conţinut se referă la ivirea vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a vreunei împiedicări la executare.
Aşa cum s-a stabilit pe cale jurisprudenţială, de regulă, nelămuririle ce pot să se ivească cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale constau adesea în redactarea greşită a dispozitivului hotărârii, în sensul că în conţinutul hotărârii pot fi întâlnite erori materiale, calcule greşite.
Referitor la împiedicările la executare, acestea trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.
În contextul concret al cauzei, dispozitivul încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conţine soluţia respingerii, ca nefondată a cererii formulată de petiţionarul M.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3583/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi, precum şi măsura obligării petiţionarului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, această din urmă dispoziţie, fiind întemeiată în considerentele încheierii prin referirea la dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., încheierea fiind definitivă.
Potrivit art. 60 alin. (5) C. proc. pen. „încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac."
În conţinutul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se prevede expres că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea."
Aşadar, Înalta Curte, examinând motivul invocat de către contestator şi anume acela că nu ar fi fost înştiinţat cu privire la termenul de judecată al cererii de strămutare formulate, faţă de accepţiunea conţinutului dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la semnificaţia nelămuririlor sau împiedicărilor la executare, prin raportare la dispozitivul încheierii mai sus menţionate, constată că acesta excede condiţiilor impuse de cazul de contestaţie la executare invocat, el reprezentând, în realitate, o critică de legalitate şi temeinicie asupra modului în care au fost stabilite cheltuielile judiciare, care, însă nu poate fi analizată pe calea contestaţiei la executare, întrucât încheierea prin care se soluţionează o cerere de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta având caracter definitiv, inclusiv cu privire la cheltuielile judiciare, care, de altfel, au şi fost achitate, potrivit menţiunilor cu privire la scrisoarea de debitare emisă şi confirmarea acesteia la data de 6 octombrie 2009, din referatul aflat la fila 7 dosarul Înaltei Curţi, aşa încât contestaţia la executare formulată de contestator este inadmisibilă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă ŞT E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1428 din 5 august 2009 dată în dosarul nr. 5540/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli cheltuielilor judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
