ICCJ. Decizia nr. 2134/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2134/2009
Dosar nr. 1464/2/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Ordonanţa nr. 29/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata F.G., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi intimatul U.D., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. şi asocierea în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu şi supunere la rele tratamente, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 189, 192 şi art. 267 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, parchetul a reţinut următoarele:
La data de 1 septembrie 2009 numiţii D.C. şi C.C. au formulat plângere penală împotriva primului-procuror şi a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 257 şi art. 267 C. pen.
S-a arătat că cei doi magistraţi ar fi refuzat să ofere informaţii în legătură cu stadiul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, conform Sentinţei penale nr. 2234 din 15 noiembrie 2005, pronunţată de instanţa menţionată, în Dosarul penal nr. 9276/2005 privind pe G.A., în vederea cercetării acestuia sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
S-a susţinut că, deşi au solicitat informaţii referitoare la dosarul respectiv, nu au primit niciun fel de date în acest sens, motiv pentru care, în opinia lor, magistraţii nominalizaţi ar face parte dintr-un cerc infracţional al crimei organizate, dezvoltate de un oarecare clan mafiot, din care fac parte C.F., C.I. şi G.A.
Din analiza actelor dosarului, parchetul a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2234 din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 9276/2005 în temeiul art. 285 C. proc. pen. raportat la art. 216 şi art. 221 C. proc. pen., s-a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, pentru a se pronunţa cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 291 C. pen. de către persoana cercetată, G.A.
La data de 2 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 11332/P/2005, din aceeaşi dată, în temeiul art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 242 raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.A., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 291 şi 292 C. pen., precum şi încetarea urmăririi penale pentru învinuitul G.A., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Aceeaşi instituţie comunică atât lui G.A. cât şi lui C.C., la data de 21 iunie 2006, soluţia dispusă în dosarul menţionat.
Anterior celor două documente oficiale, la data de 16 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 6269/P/2001, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.A. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., soluţie, de asemenea, comunicată atât învinuitului cât şi lui C.C., la data de 30 mai 2005.
Împotriva soluţiei date în cauză, C.C. a formulat o plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, plângere respinsă prin Rezoluţia nr. 1615/VIII-1/2005 a aceleiaşi instituţii, acesta luând la cunoştinţă de soluţia pronunţată în cauză.
În raport de probatoriul administrat, parchetul a constatat că în cauză nu se susţin din niciun punct de vedere aspectele reclamate de C.C., motiv pentru care în sarcina prim-procurorului şi prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, respectiv, F.G. şi D.U., nu pot fi reţinute comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, trafic de influenţă, asociere pentru comiterea de infracţiuni, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 257 C. pen. şi art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece probele administrate în cauză, nu confirmă existenţa faptelor.
În privinţa infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu şi supunere la rele tratamente, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionate, petentul a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere ce a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa penală nr. 722 din 20 noiembrie 2007 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulată de către acesta împotriva Ordonanţei nr. 29/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că plângerea formulată este neîntemeiată, ordonanţa pronunţată de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi fiind legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate, nerezultând niciun fel de indicii privind săvârşirea infracţiunilor reclamate, respectiv de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi intereselor publice, trafic de influenţă şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Curtea a reţinut că, în declaraţia dată, petentul nu a oferit date din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor pentru care a formulat plângere, limitându-se a preciza faptul că a depus la Consiliul Superior al Magistraturii dovezi privind actele de corupţie şi trafic de influenţă practicate de către numita C.F. la nivelul procurorilor şi judecătorilor, iar cu privire la cei doi intimaţi precizând numai că „sunt interese de grup în vederea asigurării protecţiei penale viagere a domnului C.”, deţinând, în acest sens, informaţii de la un ziarist.
Pe de altă parte, în plângerea cu care instanţa a fost sesizată, deşi face referire la soluţiile pronunţate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, petentul nu aduce nicio critică ordonanţei atacate ci învederează aspecte legate de un litigiu civil, susţinând că numita C.F. nu respectă amplasamentul terenului dobândit prin actul de proprietate, ocupându-i abuziv o parte din proprietatea sa, solicitând stabilirea cu exactitate a suprafeţelor de teren ocupate abuziv de acesta, obligarea Primăriei sectorului 6 Bucureşti, să întocmească actele legale de expropriere a unor suprafeţe de teren şi stabilirea „întregului câmp infracţional desfăşurat de C.F. pentru manipularea permanentă a justiţiei”.
În raport cu aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 81 din 30 martie 2009 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către C.C. împotriva Ordonanţei nr. 29/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ordonanţă pe care a menţinut-o.
Instanţa l-a obligat pe petent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul C.C., fără a-l motiva, în scris.
Recurentul nu s-a prezentat nici în instanţă spre a-şi motiva recursul, iar instanţa, verificând din oficiu, hotărârea atacată, nu a găsit motive de natură a arăta că aceasta ar putea fi apreciată, ca netemeinică sau nelegală.
În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciar către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 10/2009. Penal → |
|---|
