ICCJ. Decizia nr. 2159/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2159/2009
Dosar nr. 6097/1/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin ordonanţa nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.L., C.D., L.E., B.V., P.A., A.M., C.A., M.S. şi P.G. – judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 247 C. pen.; disjungerea cauzei privind pe P.Ş., C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. - judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, G.E., D.A. ş.a. şi constituirea unui nou dosar; declinarea competenţei de soluţionare a noii cauze constituită, privind pe P.Ş. ş.a., în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, competentă să efectueze urmărirea penală în referire la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, modificată; art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 254 C. pen.; art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 255 C. pen.
Plângerea împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11415/4525/2007 din 14 septembrie 2007 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie.
2. Prin ordonanţa nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. - judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul P.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 255 C. pen.; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bucureşti în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu privire la numiţii G.E. şi D.A., reprezentanţi ai SC R. SA, cu participaţia avocaţilor C.G.S. şi R.S.G.
Plângerea împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 527/II-2/2008 din 27 ianuarie 2009 a procurorului şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie.
Totodată, plângerea adresată instanţei, formulată în baza art. 278/1 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 1334 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1781/1/2009.
3. În plângerea înregistrată la data de 1 iulie 2009, adresată procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, transmisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată sub nr. 6097/1/2009, se susţine, în esenţă, că ordonanţa 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este greşită deoarece s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile reglementate de art. 246 şi art. 247 C. pen. pentru alte persoane decât cele indicate în partea introductivă a acesteia şi, pe cale de consecinţă, se solicită desfiinţarea ordonanţei nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie în sensul trimiterii dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea continuării urmăririi penale faţă de magistraţii C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. şi P.Ş. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În notele scrise depuse la instanţă, petiţionara, prin reprezentantul legal, a reiterat aprecierea cum că susţinerile procurorului care a emis ordonanţa nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în sensul că sunt suficiente date în a se aprecia că au fost săvârşite fapte penale, erau obligatorii pentru procurorii ce au efectuat ulterior urmărirea penală iar dosarul trebuia trimis în instanţă. Mai arată că solicită instanţei să constate că rămân valabile constatările reţinute de procuror cu privire la existenţa infracţiunilor prev. de art. 246-248, art. 323 C. pen. şi că declinarea competenţei s-a făcut către D.N.A. numai cu referire la infracţiunea prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000.
Examinând plângerea formulată de către petiţionară, prin reprezentantul legal, Înalta Curte constată că excepţia invocată de către procuror, privind tardivitatea plângerii, este întemeiată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţele sau rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, (filele 120, 121 vol. I) rezultă că atât petiţionarei cât şi reprezentantului legal al acesteia li s-a comunicat soluţia procurorului ierarhic la data de 27 august 2007.
Pe de altă parte, din cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia registratură generală, arhivă şi grefă, – prin care se solicita uniformizarea ordonanţelor nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a DNA şi nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, reiese că, cel puţin la această dată, petiţionara şi reprezentantul său legal, aveau cunoştinţă de conţinutul ordonanţei nr. 1306/P/2006.
Nu în ultimul rând, din chiar notele scrise depuse pentru termenul din 16 decembrie 2009, reiese că petiţionara nu a înţeles să conteste soluţia dată de procuror (ordonanţa nr. 1306/P/2006), după respingerea plângerii de către procurorul şef de secţie.
Faţă de toate aceste considerente, rezultă că plângerea adresată instanţei în luna iulie 2009, aşa cum a fost precizată în notele scrise, împotriva ordonanţei nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 este tardiv formulată, cu depăşirea termenului prev. de art. 278/1 C. proc. pen. Pe de altă parte, chiar dacă am face abstracţie de această tardivitate, solicitarea de desfiinţarea a ordonanţei nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie în sensul trimiterii dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică în vederea continuării urmăririi penale faţă de magistraţii C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. şi P.Ş. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) este inadmisibilă, întrucât se tinde la desfiinţarea dispoziţiilor unei alte ordonanţe care a fost deja supusă controlului judiciar (a se vedea pct. 2 din prezenta hotărâre).
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiţionarei S.V. şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţia atacată, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara să fie obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petiţionara S.V. împotriva ordonanţei nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2149/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2164/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
