ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2250/2009
Dosar nr. 3070/40/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 107 din 17 martie 2009, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi s-a dedus prevenţia de la 1 mai 2008.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul locuia cu mama sa, victima G.E. în comuna Manoleasa, sat Zahoreni.
Ambii consumau în exces băuturi alcoolice, şi, pe acest fond aveau loc conflicte uneori violente.
La data de 30 aprilie 2008, inculpatul a găsit-o pe mama sa în stare de ebrietate şi s-au certat din nou.
Fiind băut şi nervos, i-a aplicat victimei G.E. mai multe lovituri în zona capului, apoi peste mâini şi picioare.
Când victima a căzut, a lovit-o în zona capului cu o cratiţă, victima rămânând nemişcată şi, deşi a văzut că respiră greu nu a intervenit decât după aproximativ 2 ore, când a apelat la salvare, fiind dusă la spital.
Cu toate manevrele de resurcitare, victima G.E. a decedat.
Raportul medico-legal din 10 iunie 2008 a evidenţiat loviri repetate, cu corpuri dure, o plagă plesnită a feţei interne, epicraniu, hematom acut subdural drept, edem cerebral hemisferic stâng, fractură de stern la nivelul spaţiului intercostal C3 - C4, decesul fiind urmarea unui traumatism cranio-cerebral acut-închis în cadrul unui politraumatism.
Fapta inculpatului a fost probată cu declaraţiile martorilor, raportul de constatare medico-legală, coroborată cu recunoaşterea inculpatului şi constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
În cursul judecăţii inculpatul a susţinut că a lovit partea vătămată doar cu pumnii şi picioarele, aspect ce a determinat solicitarea avizului Comisiei de Avizare şi Control a actelor medico-legale.
Comisia a precizat că loviturile epicraniene au putut fi produse prin lovire cu obiecte sau mijloace contondente, posibil urmată de cădere, neputând fi identificat obiectul contondent, astfel încât teza lovirii cu „vase de bucătărie” nu se exclude, dar, în acelaşi timp, nu poate fi confirmată prin criterii medico-legale.
Tribunalul a apreciat, în contextul probator enunţat, că fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 23 din 4 mai 2009.
S-a motivat că, din modul în care a acţionat - repetat, lovire cu corpuri contondente, în zone vitale - inculpatul a intenţionat să ucidă victima, în pedeapsa de 15 ani aplicată corespunde gravităţii deosebite a faptei comise.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
S-a invocat ca motive de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 din C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi reducerea pedepsei aplicate, având în vedere lipsa antecedentelor penale cât şi faptul că, în ultimul moment a încercat să acorde ajutor victimei.
Analizând motivele invocate de inculpat, prin prisma probelor dosarului, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat este corectă.
Chiar dacă acesta nu a dorit moartea victimei, prin loviri repetate, cu intensitate, în zone vitale, producându-i multiple fracturi şi folosind obiecte apte a produce moartea, inculpatul a acceptat producerea rezultatului şi anume decesul victimei, astfel încât fapta constituie infracţiunea de omor calificat comisă asupra unei rude apropiate, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Pedeapsa de 15 ani închisoare corespunde gravităţii faptei comise, victima fiind mama inculpatului, astfel că reducerea pedepsei de 15 ani închisoare nu se justifică, la aprecierea ei instanţele respectând criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului G.M. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă de la 1 mai 2008 la 15 iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 4 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 1 mai 2008 la 15 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1431/2009. Penal → |
|---|
