ICCJ. Decizia nr. 2252/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2252/2009
Dosar nr. 8281/105/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 77 din 13 februarie 2009, Tribunalul Prahova, secţia penală, a condamnat pe inculpatul P.I. după cum urmează:
- în baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav;
- în baza art. 217 alin. (4) C. pen., la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi (21) lit. b) şi c) C. pen., la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită până la maximul ei de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la zi.
S-a luat act că partea civilă F.A. a renunţat la despăgubirile civile.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuţitul-briceag folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a confiscat de la inculpat suma de 30 RON dobândită prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea sentinţei s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Până în luna februarie 2008, când inculpatul şi victima B.A. s-au certat, deoarece, aceasta din urmă bănuia că i-a sustras din casă suma de 200 RON, inculpatul a ajutat-o multă vreme contra cost, pe victimă la treburile gospodăreşti, astfel încât a reuşit să cunoască bine casa şi curtea locuinţei.
În seara de 24 august 2008, în orei 21,00, în condiţiile în care nu mai avea venituri şi acumulase la magazinul din sat o datorie de 100 RON, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a hotărât să fure bani din locuinţa numitei B.A.
Inculpatul a pătruns în curte şi apoi în casă, cunoscând sistemul de închidere al uşii, dar când a păşit în hol s-a întâlnit cu B.A. care l-a întrebat „ce caută”. Când inculpatul i-a spus că vrea bani, victima a încercat să-l lovească cu palma peste faţă şi i-a pus în vedere să plece, ameninţând că îl va reclama la poliţie.
Instanţa a reţinut că inculpatul a luat victima de gât, a culcat-o la podea şi a somat-o să-i dea bani, iar aceasta i-a spus că mai are din pensie doar 30 RON şi că banii sunt pe o masă în hol.
Pentru că victima se lupta să scape, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi a trântit-o între pat şi perete, după care s-a ridicat pentru a se duce în hol, dar B.A. l-a prins de picior, moment în care inculpatul a scos din buzunar un cuţit briceag şi a lovit-o de mai multe ori peste corp, în special în zona gâtului, până când aceasta a încetat să mai mişte.
După aceea, inculpatul s-a dus în hol şi a luat banii şi a ieşit din casă pe uşa din spate, s-a oprit la pompa de apă şi a spălat briceagul de sânge, moment în care a realizat că ar fi putut lăsa urme în casă şi a luat hotărârea să incendieze locuinţa.
A luat din garaj două bidoane cu motorină şi s-a întors în casă unde a turnat combustibilul pe corpul victimei şi pe mobilier şi a dat foc, după care a părăsit locul faptei.
Vecinii au sesizat poliţia şi pompierii, iar după stingerea incendiului a fost găsit cadavrul victimei, care prezenta plăgi produse prin înjunghiere şi ardere.
Instanţa a reţinut că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică rezultă că depozitul subunghial recoltat de la degetul inelar al mâinii drepte a cadavrului victimei constituie un amestec de sânge uman şi celule epiteliale, iar genotiparea acestor urme a pus în evidenţă un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane.
Profilul genetic al probei de referinţă recoltată de la inculpatul P.I. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec, alături de cel al victimei B.A.
S-a mai reţinut că pe briceagul ridicat de la inculpat au fost găsite urme de sânge uman, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică concluzionând că genotiparea ADN-ului extras din aceste urme a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima B.A.
S-a mai reţinut că, potrivit raportului medico-legal de autopsie din 25 august 2008 al Serviciului medico-legal Ploieşti, moartea numitei B.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe urmare a unui politraumatism cu plăgi cervicale şi secţionarea vaselor mari ale gâtului (carotida şi jugulara), leziunile constatate la autopsie putând fi produse cu un corp tăietor înţepător, iar arsurile corporale s-au produs după deces, prin contact cu o sursă cu flacără, posibil haine incendiate cu motorină.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a descris în detaliu modul în care a comis faptele, cele declarate de acesta fiind în deplină concordanţă cu datele obţinute din anchetă, dar în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut însuşirea sumei de 30 RON din locuinţa victimei.
Această ultimă susţinere a fost înlăturată de instanţă, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
A fost avut în vedere şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că inculpatul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”şi are păstrat discernământul pentru faptele comise.
S-a reţinut că, în drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d), art. 211 alin. (2) lit. b) şi (21) lit. b) şi c) şi de art. 217 alin. (4) C. pen.
La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracţiune comisă s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanţele reale, ce au evidenţiat o agresivitate excesivă, de modul şi de mijloacele folosite, de rezultatele produse, dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale şi poziţia procesuală sinceră pe tot parcursul urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 52 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menţinut starea de arest a acestuia şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că este nefondată susţinerea inculpatului că nu a sustras nicio sumă de bani şi ca atare nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, întrucât s-a dus la locuinţa victimei la solicitarea acesteia, care l-a agresat.
Instanţa de apel a avut în vedere, în esenţă, că aceste susţineri sunt infirmate de ansamblul probelor administrate în cauză.
S-a mai reţinut că s-a dat faptei de ucidere a victimei o corectă încadrare juridică în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., întrucât inculpatul a pătruns în locuinţa victimei pentru a sustrage bani şi a lovit-o cu cuţitul când aceasta l-a surprins şi a încercat să-l împiedice, iar după ce i-a suprimat viaţa a sustras banii.
Instanţa de apel a apreciat că nu este fondat nici motivul de apel vizând greşita individualizare a pedepsei.
S-a avut în vedere că faptele comise de inculpat asupra victimei, femeie singură, în vârstă de 73 de ani, pe care a ucis-o pentru o tâlhărie şi apoi a incendiat locuinţa pentru a ascunde urmele infracţiunilor săvârşite, justifică pe deplin pedeapsa aplicată rezultantă ce a fost aplicată în condiţiile legii.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia s-a susţinut că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a comis infracţiunea de tâlhărie şi că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi, respectiv, 14 C. proc. pen.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este fondat.
Astfel, se constată că nu s-a comis o gravă eroare de fapt, situaţia de fapt fiind corect stabilită conform celor ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.
În mod corect a fost înlăturată declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească în care inculpatul a susţinut că nu a sustras suma de 30 RON şi că nici nu a mers în locuinţa acesteia pentru a sustrage bani, ci s-a dus la solicitarea acesteia pentru a discuta posibilitatea reluării relaţiei de concubinaj pe care au avut-o anterior.
Nicio probă administrată în cauză nu confirmă existenţa unei relaţii personale apropiate între victimă şi inculpat.
Din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria victimei, fiind plătit de aceasta. Întrucât victima l-a acuzat în luna februarie 2008 că i-a sustras din casă o sumă de bani, inculpatul nu a mai vrut s-o ajute la treburile gospodăreşti.
Conform art. 69 C. proc. pen., declaraţiile făcute de inculpat pe parcursul procesului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate.
Cum în speţă, din probele administrate nu rezultă fapte sau împrejurări cu care să se coroboreze declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, această declaraţie nu poate fi avută în vedere.
În schimb, cele constatate de medicul legist cu ocazia efectuării autopsierii cadavrului victimei, cele menţionate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi în cel încheiat cu ocazia reconstituirii şi declaraţiile martorilor P.N. şi V.C. se coroborează cu declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală şi în faţa judecătorului, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în care inculpatul a arătat că a pătruns în casa victimei pentru a sustrage bani, deoarece avea datorii, şi că după ce a ucis victima, a luat suma de 30 RON şi a descris cu lux de amănunte modul în care s-au derulat faptele.
Este de reţinut şi faptul că inculpatul a precizat în faţa instanţei că nu poate explica de ce a declarat în faza de urmărire penală că a mers în locuinţa victimei pentru a sustrage banii şi că a luat suma de bani, astfel încât revenirea asupra acestor declaraţii este total nejustificată.
Înalta Curte reţine că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs, pedeapsa aplicată fiind proporţională cu pericolul social deosebit al infracţiunilor concurente comise, determinat de natura acestora, împrejurările şi modalitatea concretă în care au fost săvârşite şi legală în raport cu dispoziţiile ce reglementează pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni, sporul aplicat fiind justificat.
Constatând că nu există nici cazuri de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la 15 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1433/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2256/2009. Penal → |
|---|
