ICCJ. Decizia nr. 2256/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2256/2009
Dosar nr. 24959/3/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 1490/F din 23 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe următorii inculpaţi:
1. I.J. la 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. F.M.F. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită în cauză cu restul de 1 an, 10 luni şi 20 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1635 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti şi s-a aplicat conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 4 mai 2008 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei din 28 februarie 2008 emis de Judecătoria sector 4.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,33 gr. heroină în amestec cu cafeină şi griseofulvin şi s-a dispus distrugerea acesteia.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Din data de 25 martie 2007, inculpatul F.M. execută în Penitenciarul Bucureşti Jilava o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1653/2007 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
Începând cu luna martie 2008 inculpatul a fost vizitat în repetate rânduri de inculpata I.J.
Întrucât existau informaţii că aceasta din urmă ar introduce droguri în penitenciar cu ocazia vizitelor făcute, s-a procedat la o supraveghere mai atentă a celor doi inculpaţi.
În ziua de 4 mai 2008, în jurul orei 13,00, inculpata a venit la Penitenciarul Jilava pentru a-l vizita pe inculpatul F.M.
Acesta a fost scos din cameră sub supravegherea martorului I.G. şi condus în sectorul vizite. Pe traseu, inculpatul nu a intrat în contact cu nicio persoană.
În continuare, i s-a permis accesul în camera de vizite şi inculpatei I.J.
Cei doi au fost aşezaţi la o masă poziţionată în aşa fel încât să permită supravegherea acestora.
Pe timpul vorbitorului, între inculpaţi au avut loc gesturi de tandreţe, aceştia sărutându-se şi ţinându-se de mâini. La un moment dat, martorul I.G. a observat că inculpata I.J. ţine strânse ultimele trei degete de la mâna dreaptă, iar celelalte două larg deschise.
La scurt timp, inculpatul F.M. a încercat să introducă în gură o bucată de ciocolată. Martorii I.G., S.A. şi S.A., funcţionari din cadrul penitenciarului, au intervenit, dându-şi seama că inculpatul primise drogurile şi că încerca să le introducă în gură odată cu ciocolata. Inculpatul a fost imobilizat, i s-a desfăcut palma mâinii drepte în care s-a găsit o punguţă conţinând o pulbere şi o alta în care se găseau 5 comprimate rotunde.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că în prima punguţă se găseau 0,44 gr. pulbere ce conţinea heroină, cafeină şi griseofulvin.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatei I.J. de a introduce, la data de 4 mai 2008, în incinta unui loc de detenţie, cantitatea de 0,44 gr. pulbere ce conţine heroină, pe care a predat-o ulterior inculpatului F.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 14 lit. c) din aceiaşi lege.
Referitor la inculpatul F.M. s-a reţinut că nu există niciun indiciu că intenţiona să efectueze ulterior operaţiuni ce intră în categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că inculpatul a declarat că intenţiona să consume drogurile, instanţa a reţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ.
Cum infracţiunea a fost comisă în timpul executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sectorului 4, s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, cantitatea de droguri traficată, poziţia procesuală a fiecărui inculpat şi celelalte circumstanţe personale.
S-a apreciat că, faţă de lipsa antecedentelor penale, se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei I.J.
Inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei susţinând că se impune a se dispune achitarea întrucât nu au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 36/A din 18 februarie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar nerecunoaşterea faptelor de către inculpaţi este în contradicţie cu toate probele administrate în cauză.
De asemenea, s-a reţinut că pedepsele au fost just individualizate.
Inculpaţii au declarat recurs în termen.
Recursul inculpatei I.J. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. susţinându-se, în principal, că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât din probele administrate nu rezultă că a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 861 C. proc. pen. având în vedere starea de sănătate a inculpatei şi faptul că are trei copii minori.
Recursul declarat de inculpatul I.M.F. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, din rapoartele funcţionarilor penitenciarului şi din declaraţiile date de aceştia în faţa instanţei rezultă că în timpul vizitei cei doi inculpaţi s-au luat de mână, la un moment dat martorul I.G. a sesizat că inculpata I.J. ţinea trei degete de la mână strânse şi, la scurt timp, inculpatul F.M. a rupt o bucată de ciocolată ce se afla pe masă. În timp ce se pregătea să introducă ciocolată în gură au intervenit funcţionarii penitenciarului, care l-au imobilizat, i-au desfăcut mâna dreaptă şi au găsit o punguliţă în care erau ambalate alte două, iar în una dintre acestea se afla o pulbere conţinând heroină.
Susţinerea inculpatului F.M. în sensul că drogurile i-au fost date de alt deţinut în drum spre sectorul de vizite nu este confirmată de nicio probă şi, în consecinţă, nu poate servi la aflarea adevărului.
De altfel, din declaraţiile funcţionarilor penitenciarului rezultă că până la intrarea în camera de vizite inculpatul, care de altfel a fost atent supravegheat, nu a intrat în contact cu nicio persoană.
Este de reţinut şi faptul că declaraţiile inculpatului cu privire la acest aspect sunt contradictorii acesta susţinând în faza de urmărire penală că a primit un pachet fără să ştie ce conţine de la un deţinut pe care îl ştie sub numele „O.” pentru a-l da altui deţinut pe nume „M.”, pe care nu-l ştie, dar urma să vină la el când ajungea înapoi pe secţie. În faţa instanţei inculpatul a pretins că nu-l ştie pe deţinutul care i-a dat drogurile decât din vedere, că a purtat o discuţie cu acesta, care l-a întrebat pe ce secţie e şi dacă îl cunoaşte pe un anume M.; iar el a răspuns afirmativ, deşi nu era adevărat, intenţionând să folosească heroina pe care a primit-o. În aceeaşi declaraţie inculpatul a susţinut însă că totul s-a petrecut cu mare rapiditate.
În consecinţă, având în vedere materialul probator aflat la dosar, corect s-a reţinut în sarcina inculpatei I.J. săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ.
Înalta Curte reţine că nu sunt fondate nici criticile inculpaţilor cu privire la individualizarea pedepselor întrucât a fost avută în vedere, pe lângă pericolul social concret al fiecărei fapte, şi situaţia personală a fiecărui inculpat, în favoarea inculpatei I.J. fiind reţinute chiar circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.
Se apreciază că din actele dosarului nu rezultă nicio împrejurare care să poată justifica reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă sau schimbarea modalităţii de executare.
Constatând că nu există niciun motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii F.M.F. şi I.J., împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 18 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că recurentul inculpat F.M.F. este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat F.M.F. la plata sumei de 400 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta inculpată I.J. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1435/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
