ICCJ. Decizia nr. 1431/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1431/2009
Dosar nr. 2325.1/103/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213/P din 4 decembrie 2008 Tribunalul Neamţ, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul L.M.S., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2008 până la data de 04 decembrie 2008.
A luat act că partea vătămată G.M., domiciliată în sat Dojeşti, judeţul Neamţ nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 185/P din 15 iulie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul L.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că la data de 21 mai 2008, inculpatul a consumat în exces băuturi alcoolice, după lăsarea întunericului, inculpatul s-a reîntors la domiciliu de mai multe ori şi tatăl său l-a sfătuit să rămână acasă deoarece este băut, dar acesta a plecat din nou la bar şi a mai consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 24:00, inculpatul s-a întors de la bar, a intrat în casă, dar şi–a adus aminte că vecinul său, G.A., l-a acuzat mai demult că i-a furat o butelie şi un motor. Ştiind că victima se va întoarce la domiciliu, inculpatul a aşteptat circa o oră în stradă şi când victima s-a apropiat de el, i-a spus să se oprească. Când victima G.A. s-a oprit, inculpatul i-a reproşat de ce îl învinuieşte că i-a furat acele bunuri şi l-a lovit puternic cu pumnul în zona capului. Victima, fiind mai în vârstă, a căzut la pământ.
După ce a lovit victima şi a lăsat-o în stare de inconştienţă, a plecat la domiciliul său şi a povestit tatălui său că a avut un conflict minor cu G.A. Tatăl inculpatului l-a sfătuit să meargă înapoi si dacă l-a lovit grav, să-l ajute să ajungă acasă. Inculpatul a ieşit în stradă, a luat victima, a dus-o pana la poarta sa, s-a întors acasă şi i-a spus tatălui său că victima nu mai vorbeşte, geme şi crede că a murit. Inculpatul a sunat la ,,112" , spunând că vecinul său a căzut. Deşi ambulanta a sosit, a constatat că victima a decedat.
Inculpatul a rămas o perioadă la faţa locului, după care a plecat la domiciliu, unde s-a schimbat şi a părăsit domiciliul, ascunzându-se o perioadă scurtă de timp la o stână din comuna Bîra, judeţul Neamţ, unde a fost găsit de organele de poliţie.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 154 din 22 mai 2008 întocmit de S.M.L. Piatra Neamţ, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficientei cardio respiratorie acute, consecinţa unui politraumatism cu: traumatism cranio cerebral şi facial, contuzie toraco abdominală forte, contuzii ale membrelor superioare şi inferioare, constatându-se că există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată. între politraumatism şi deces.
În cursul judecăţii au fost reaudiaţi martorii M.M. (fila 54) – martor asistent, P.A. ( fila 55 ) L.A. ( fila C.M. (fila 88), H.L. ( fila 96), martori care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
În şedinţa publică din data de 03 septembrie 2008, partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, solicitând condamnarea inculpatului pentru fapta comisă.
Din raportul medico legal psihiatrie nr. Al/6315/2008 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală" Mina Minovici" Bucureşti rezultă că „numitul L.M.S. prezintă diagnosticul de tulburare personalitate de tip instabil impulsiv (F.6030); intelect limitat. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul şi a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acuzaţiile făcute pe nedrept de victimă şi într-un loc public au fost de natură a-i crea o puternică stare de tulburare şi emoţie.
În apelul inculpatului, partea vătămată G.M., la data de 3 februarie 2009, a formulat o cerere de constituire de parte civilă cu suma de 5.000 Euro reprezentând despăgubiri civile şi suma de 200.000 Euro reprezentând daune morale.
Curtea de Apel Bacău, în considerentele deciziei pronunţate, a apreciat că nu se poate pronunţa cu privire la cererea formulată de aceasta, întrucât ar încălca principiul non reformatio in pejus, consacrat prin art. 372 alin. (1) C. proc. pen., în care se arată că „instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel" .
Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală 25 din 17 februarie 2009 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva sentinţei penale nr. 213/P din 4 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus detenţia de la 4 decembrie 2008 la zi şi a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, partea vătămată şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât nu s-au avut în vedere toţi moştenitorii pentru soluţionarea laturii civile a cauzei şi nu s-a luat în considerare cererea de constituire parte civilă formulată de aceasta, în cursul urmăririi penale. A solicitat admiterea recursului în sensul obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile şi daunelor morale.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte, constată că recursul părţii vătămate G.M. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen. nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 din acelaşi cod nu au folosit calea apelului. Acestea pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că partea vătămată nu a folosit calea de atac a apelului, astfel că nu se poate ataca cu recurs sentinţa pronunţată de prima instanţă, iar prin Decizia pronunţată de instanţa de apel nu a fost modificată soluţia din sentinţă, apelul declarat de inculpat fiind respins ca nefondat.
Totodată, relevant în cauză este că la fila 30 din dosarul de fond, partea vătămată G.M. a declarat „ nu mă constitui parte civilă în cauză", iar instanţa prin sentinţa penală nr. 213/P din 4 decembrie 2008 a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă.
Aşa fiind, în mod corect, în considerente deciziei, Curtea de Apel Bacău a constatat, că faţă de constituirea de parte civilă a părţii vătămate în apelul inculpatului, s-ar ajunge la încălcarea principiului non reformatio in pejus în sensul de a i se crea o situaţie mai grea inculpatului, în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată G.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată G.M. împotriva deciziei penale nr. 25 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpatul L.M.S.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1433/2009. Penal → |
|---|
