ICCJ. Decizia nr. 2288/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2288/2009
Dosar nr. 1050/102/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 5 iunie 2008 Tribunalul Mureş i-a condamnat pe inculpaţii:
- V.O.Z., fiul lui O. şi I., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm.C. pen., la 8 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
A dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.
- B.M.E., fiul lui M. şi I., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.
- K.A.Z., fiul lui A. şi I.K., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 şi urm.C. pen. la 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.J.G. şi i-a obligat în solidar pe inculpaţi, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Instanţa a respins acţiunile părţilor civile F.S. şi F.C.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.J.G., precum şi către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 1 octombrie 2006, în pădurea situată în apropierea Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureş, a fost descoperit cadavrul unei persoane de sex masculin, prezentând multiple leziuni pe corp.
A doua zi s-a reuşit identificarea victimei în persoana numitului F.J., în vârstă de 34 ani, pe baza comparării impresiunilor digitale prelevate de la cadavru cu cele aflate în fişa dactiloscopică de la I.P.J. Mureş.
S-a stabilit prin cercetări că victima nu avea locuinţă, adăpostindu-se într-o baracă situată în zona Cornişa din municipiul Tg. Mureş, în care locuiau şi alte persoane.
Audiate fiind persoanele din anturajul victimei, a rezultat că la data de 1 octombrie 2006 la baraca în care locuiau au venit doi tineri care au convins-o pe victimă să-i însoţească în pădure pentru a-i ajuta să transporte material feros, după care aceasta nu s-a mai întors.
Aşa s-a ajuns la identificarea inculpaţilor V.O.Z. şi K.A.Z., care au arătat că împreună cu ei s-a aflat şi inculpatul B.M.E.
Din declaraţiile acestora a rezultat că la data de 1 octombrie 2006 inculpatul V.O.Z. le-a propus celorlalţi doi să îl însoţească pentru a bate un „boschetar".
În jurul orelor 13,00 s-au întâlnit cu victima în piaţa, stabilind o nouă întâlnire la orele 14,00. Întrucât victima nu a venit, inculpaţii, la propunerea inculpatului V., au mers în zona C. unde acesta din urmă ştia că o poate întâlni pe victimă.
În apropierea barăcii, în timp ce inculpatul B.M.E. a rămas mai în urmă, inculpatul V.O.Z., însoţit de inculpatul K.A., a chemat-o pe victimă din grupul de persoane în care se afla şi i-a propus să-i însoţească în pădure pentru a-i ajuta la transportul de material feros.
Auzind discuţia, martorul R.A.C. s-a oferit să-i ajute şi el, însă inculpatul V. l-a chemat deoparte şi i-a cerut să nu vină întrucât intenţia sa este să-l bată pe F.J.
În aceste împrejurări victima a plecat cu cei doi inculpaţi spre pădure, urmaţi îndeaproape de inculpatul B.M.E.
Pătrunzând în pădure, după circa 250 m inculpatul V.O. i-a pus piedică victimei şi imediat după ce aceasta a căzut a început să o lovească cu picioarele, mai întâi în zona capului şi apoi în abdomen.
Din acest moment, pe rând, au intervenit şi ceilalţi doi inculpaţi, lovind victima cu piciorul în spate şi abdomen.
Concomitent, inculpatul V.O. a continuat să aplice victimei lovituri cu picioarele, după care, în mod repetat, s-a trântit cu şezutul peste pieptul şi abdomenul acesteia lovind-o în cădere controlată şi cu cotul şi umărul în aceleaşi zone, în stilul unor sporturi extreme.
Diversificând modalităţile de exercitare a actelor de violenţă, inculpatul V.O.Z. a lovit victima cu crengile de copaci din jur şi apoi, coborându-i pantalonii până la nivelul genunchilor şi scoţându-i cureaua, a lovit-o cu aceasta în mod repetat peste fese, urcându-se în final cu genunchii peste victimă şi lovind-o cu pumnii în zona pieptului. Întrucât victima nu mai reacţiona, inculpatul a încetat agresiunea şi apoi toţi 3 au fugit de la faţa locului. Victima a fost găsită în aceeaşi seară, decedată.
Din raportul medico-legal de autopsiere rezultă că moartea numitului F.J. a fost violentă, datorată hemoragiei interne masive (hemotorax şi hemiperitoneu) în condiţiile unui politraumatism cu ruptură de ficat şi splină, fractură de stern şi coaste bilaterale în multiple planuri. Leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp contondent şi comprimare între două planuri dure.
Instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de omor pe baza materialului probator, între altele declaraţiile martorilor R.A.C., K.K.A. şi N.F.L., cărora inculpaţii le-au spus fie că intenţionează, fie că au bătut un boschetar. Raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de I.M.l. Tg. Mureş, prin care se confirmă existenţa sângelui aparţinând victimei pe obiecte găsite la faţa locului, Raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de Institutul de Criminalistică din I.G.P.R., potrivit căruia genotiparea ADN extras din urma găsită pe pantoful inculpatului V.O.Z. a evidenţiat un profil genetic identic cu cel al victimei, Raportul medico-legal-autopsie, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care, deşi într-un moment al urmăririi penale au încercat, la sugestia inculpatului V., să transfere întreaga răspundere asupra acestui inculpat, în cele din urmă au recunoscut fiecare şi concordant cu ceilalţi modul concret de participare la săvârşirea actelor de violenţă asupra victimei, detalii care corespund împrejurărilor reţinute.
Din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice prin reţinerea formei calificate a săvârşirii omorului în public, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. şi a reţinut-o ca atare, în considerarea realităţii locale, potrivit căreia pădurea situată deasupra Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureş, în care a fost comisă fapta, este totdeauna accesibilă publicului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, care a criticat-o pentru nelegala aplicare a pedepsei complementare inculpaţilor minori, sancţiune contrară prevederilor art. 109 alin. (3) C. pen. şi cei 3 inculpaţi, care au solicitat schimbarea încadrării juridice, alternativ, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen., prin înlăturarea formei calificate prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., reducerea pedepselor şi înlăturarea pedepsei complementare.
Prin Decizia penală nr. 8 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Tg. Mureş a admis toate apelurile, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare:
- a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru fiecare inculpat;
- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;
- a redus pedeapsa aplicată inculpatului K.A.Z. la 5 ani închisoare;
- a eliminat dispoziţiile referitoare la obligarea inculpatului apelant K.A.Z. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă B.J.G., a sumelor de bani datorate cu titlu de daune materiale şi cheltuieli judiciare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de control judiciar a constatat, pe baza probelor administrate, că cei 3 inculpaţi, prin acţiuni conjugate - de frecvenţă şi intensitate, însă, diferite - au cauzat victimei leziunile descrise în raportul medico-legal de autopsie şi care au condus la decesul acesteia.
În aceste împrejurări, fapta comisă de fiecare inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat.
Nu se poate face - arată instanţa de apel - o determinare strictă a aportului concret al fiecărui inculpat la comiterea faptei, însă este evident suportul moral oferit de coinculpaţii K.A.Z. şi B.M.E., inculpatului V.O.Z.
Nici criticile privind încadrarea juridică nu au fost primite.
S-a arătat că, deşi fapta a fost comisă într-o pădure, aceasta nu era îngrădită, se află situată în vecinătatea Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureş, fiind frecventată des de locuitorii oraşului şi de pacienţii instituţiei medicale.
Faţă de numărul loviturilor aplicate de inculpaţi, zonele corpului victimei vizate şi intensitatea loviturilor, s-a conchis că inculpaţii, sub aspect subiectiv, au acţionat cu intenţia de a ucide.
S-a reţinut, însă, că pedepsele complementare au fost aplicate nelegal celor trei inculpaţi, minori, prin încălcarea prevederilor art. 109 alin. (3) C. pen.
În examinarea motivului de apel referitor la individualizarea pedepselor, a fost reţinut ca întemeiat doar cel susţinut de inculpatul K.A.Z. şi aceasta în considerarea împrejurării achitării de către acest inculpat, ulterior judecăţii la fond, a părţii din despăgubiri ce îi revenea şi a conduitei procesuale, prin renunţarea la dreptul la tăcere.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţi, aceştia solicitând, în comun, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu au avut intenţia de a ucide, ci doar de a aplica o corecţie victimei, reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării acestora.
Inculpaţii B.M.E. şi K.A.Z. au invocat şi nelegalitatea pedepselor aplicate, în sensul că, reţinându-le circumstanţe atenuante judiciare, faţă de limita minimă a pedepsei, prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen., în cazul săvârşirii infracţiunii de către un minor, care este de 5 ani, pedepsele trebuiau coborâte sub această limită.
Aceiaşi doi inculpaţi au solicitat înlăturarea agravantei legale speciale prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., susţinând că fapta nu a fost săvârşită în public, ci în pădure.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor privesc cazurile de casare de la art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., însă este fondat numai recursul inculpatului B.M.E.
În cauză instanţele - de fond şi apel - au reţinute corect situaţia de fapt, pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cel al judecăţii.
Probele au fost judicios analizate şi acestea susţin fără echivoc vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea actelor de violenţă care au avut ca urmare decesul numitului F.J.
De altfel, inculpaţii au recunoscut participarea lor la comiterea faptei.
Susţinerile inculpaţilor B.M.E. şi K.A.Z. în sensul contribuţiei lor reduse la producerea leziunilor care au cauzat decesul sunt întemeiate, instanţele în precedent reţinând această modalitate faptică, de care au ţinut seama la individualizarea pedepselor.
Iniţiativa săvârşirii faptei, din motive derizorii, a aparţinut, fără îndoială, inculpatului V.O.Z., care i-a atras şi pe ceilalţi doi inculpaţi.
Încadrarea juridică dată faptei este legală.
Nici critica făcută de inculpaţi referitoare la greşita încadrare juridică în dispoziţiile legale care sancţionează omorul, în locul celor care incriminează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte şi nici cea referitoare la greşita reţinere a agravantei omorului calificat, săvârşit în public, nu sunt întemeiate.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de omor de cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul produs.
În ambele situaţii, făptuitorul acţionează cu intenţia de a lovi.
Dacă în cazul infracţiunii de omor acesta urmăreşte sau acceptă producerea acestui rezultat, în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul fie prevede acest rezultat, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, existând, aşadar, în ipoteza acestei din urmă infracţiuni vinovăţia cunoscută în doctrină în forma praeterintenţiei.
În cauza de faţă nu există nici o îndoială că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victima şi aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Gravele şi multiplele leziuni produse victimei, între care echimoze, excoriaţii, plăgi contuze, fractură stern, fracturi costale multiple, hemotorax stâng, hemoperitoneu, ruptură de ficat şi splină, dispuse pe întreaga suprafaţă de corpului, cauzate prin mecanismul de lovire directă, repetată, cu corp dur, cu corp în formă alungită (posibil curea) şi comprimare între 2 planuri dure, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie al I.M.L. - Tg. Mureş, şi care au provocat moartea urmare hemoragiei interne masive exteriorizează fără echivoc intenţia inculpaţilor de a ucide.
Această formă de vinovăţie este evidentă odată în plus şi din comportarea ulterioară a inculpaţilor, care, încetând actele de violenţă numai după ce au constatat că victima era în stare de inconştienţă, au abandonat-o în pădure, unde, spre seară, a fost găsită fără viaţă.
Agravanta legală specială a săvârşirii omorului „în public", prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., a fost reţinută justificat.
Pădurea în care a fost săvârşit omorul este, conform amplasamentului acesteia şi obiceiului zonei, totdeauna accesibilă publicului, fiind frecventată de pacienţii clinicii medicale din apropiere şi ceilalţi locuitori în scop de recreere.
Cererile inculpaţilor de reducere şi schimbare a modalităţii de executare a pedepselor din privative de libertate în suspendarea executării acestora sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., sunt neîntemeiate.
Funcţiile de constrângere şi reeducare ale pedepsei, cât şi scopul acesteia, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, ţinând seama de gradul de pericol social - generic şi concret - al infracţiunii săvârşite, nu pot fi realizate decât prin executarea sancţiunilor prin privare de libertate, în cuantumul stabilit, cu excepţia ce va fi examinată ulterior.
Inculpaţii au adus atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale apărate de legea penală, nefiind suficient doar avertismentul rezultând din pronunţarea condamnărilor, fără executarea pedepselor.
Referitor la critica formulată de inculpaţii B.M.E. şi K.A.Z. privind nelegalitatea pedepselor în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante, faţă de limita minimă, prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen., care nu poate depăşi 5 ani, Curtea constată că nu este fondată.
În adevăr, potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., limitele pedepselor pentru minori se reduc la jumătate, iar în urma acestei reduceri în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani.
Pe de altă parte, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se coboară sub minimul special. În cauză, instanţele - de fond şi apel - au reţinut circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în favoarea inculpaţilor B.M.E. şi K.A.Z., aplicându-le, în final, în apel, pedepsele de 5 ani şi 10 luni şi, respectiv, 5 ani.
Curtea constată că, osebit de circumstanţele atenuante judiciare reţinute de instanţe celor doi inculpaţi, omorul a fost săvârşit în condiţiile circumstanţei agravante legale generale, prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv de trei sau mai multe persoane împreună.
Ori, potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante - ca şi în cauza de faţă - coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Recursul inculpatului B.M.E. este însă, fondat.
Aşa cum s-a arătat, inculpaţii B.M.E. şi K.A.Z. au fost determinaţi să participe la săvârşirea faptei de către inculpatul V.O.Z. iar contribuţia acestora - altfel reală, atât moral cât şi prin acte materiale - a fost mai redusă.
Instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului K.A.Z. de la 5 ani şi 10 luni închisoare la 5 ani, în considerarea achitării, de către acesta, a unei părţi din prejudiciul material şi a conduitei sale procesual cooperante.
Aceleaşi elemente de apreciere se regăsesc şi în privinţa inculpatului B.M.E., acesta depunând la instanţa de recurs recipisa de consemnare a sumei de 600 RON la C.E.C. B. pe seama şi la dispoziţia părţii civile B.J.G.
În consecinţă, constatând că participarea inculpaţilor B.M.E. şi K.A.Z. la săvârşirea faptei precum şi împrejurările de caracterizare a conduitelor lor ulterioare, sunt asemănătoare, se impune acelaşi tratament sancţionator, reducând, astfel, şi pedeapsa pentru inculpatul B.M.E. la 5 ani închisoare.
Cu toate acestea, nu va fi înlăturată obligarea inculpatului B.M.E. şi a părţilor responsabile civilmente la plata despăgubirilor materiale către partea civilă, întrucât recipisa de consemnare la C.E.C. B. nu este şi o dovadă de remitere efectivă a sumei.
Faţă de cele ce preced, recursurile inculpaţilor V.O.Z. şi K.A.Z. vor fi respinse ca nefondate, iar cel al inculpatului B.M.E. va fi admis, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.M.E. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală.
Casează Decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.M.E.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen., art. 99 şi urm. C. pen. de la 5 ani şi 10 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.O.O.Z. şi K.A.A.Z. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat V.O.O.Z. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat K.A.A.Z. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2443/2009. Penal → |
|---|
