ICCJ. Decizia nr. 2443/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2443/2009
Dosar nr. 1610/102/2007
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 17 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a dispus condamnarea inculpatului T.O.I., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- participaţie improprie la furt de arbori, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare;
- participaţie improprie la tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 şi Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., şi anume:
a) dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de pădurar;
- încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cea mai grea dintre ele, şi anume pedeapsa de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., şi anume:
a) dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de pădurar.
În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Târgu Mureş, suma de 30989,97 lei cu titlu de pagubă materială.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a se dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din 28 mai 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.O.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participaţie improprie la furt de arbori, de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 şi Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participaţie improprie la tăiere ilegală de arbori, de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 Legea nr. 78/2000, luare de mită, de art. 261 alin. (1) C. pen., încercarea de a determina mărturia mincinoasă, şi de art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea rechizitoriului s-a arătat că inculpatul, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Răstolita, a pretins bani de la martorul P.N.G., în total 4000 de lei, pentru a-i tăia şi, a-i livra ilegal un nr. de 200 de pomi de Crăciun. în data de 25 noiembrie 2006, inculpatul i-a determinat pe minorii B.Z. şi R.S. să taie şi să livreze brazii. Aceştia, în necunoştinţă de cauză, au tăiat un nr. de 78 de brazi pomi de Crăciun şi au fost surprinşi în flagrant în timp ce îi duceau la drumul forestier în vederea transportării. După începerea procesului, inculpatul i-a contactat pe martorii B.Z., R.S. şi V.V.l. şi a încercat să îi determine să îşi schimbe declaraţiile. în acest scop Ie-a promis foloase materiale, iar pe martorul V.V.l. I-a şi ameninţat cu acte de agresiune.
S-a reţinut că martorul P.N.G., care a denunţat fapta, nu a putut fi adus şi audiat în instanţă, dar declaraţia lui de la urmărire penală se coroborează cu declaraţia martorului V.V.l. care a declarat: „Am fost de faţă la discuţiile dintre inculpat şi P.N. în care ei s-au înţeles ca inculpatul să-i dea lui P. pomi de Crăciun. S-au înţeles şi la preţ, 180.000 sau 200.000 de lei vechi de pom. Au căutat doi băieţi care să taie brazii, i-au găsit, au mers .până în pădure. Acolo era inculpatul. Ne-a spus că ne sună când sunt gata brazii şi să venim cu duba să-i luăm". Instanţa a reprodus cuvânt cu cuvânt aceste afirmaţii, considerând că probează cât se poate de clar fapta inculpatului. De altfel, însuşi numărul brazilor tăiaţi sugera că inculpatul i-a tăiat pentru a-i valorifica.
Potrivit fişei postului (filele 48-50 dosar urmărire penală), inculpatul avea funcţia de pădurar in cadrul Direcţiei Silvice Târgu Mureş - Ocolul Silvic Răstolita. Atribuţia sa era aceea de a verifica respectarea regulilor de tăiere şi scoatere a materialelor lemnoase. El exercita o funcţie publică, în înţelesul art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
S-a conchis că, fapta inculpatului de a accepta promisiunea unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act contrar atribuţiilor sale de serviciu, şi anume de a determina tăierea ilegală şi sustragerea unor arbori din fondul forestier pe care îl supraveghea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Referitor la tăierea ilegală şi furtul pomilor de Crăciun, s-a reţinut din declaraţiile martorilor R.S.A., B.Z., C.F.l., A.I.V., V.V.l. şi N.C., coroborate cu procesele-verbale de constatare şi cel de cercetare la faţa locului că, la data de 25 noiembrie 2006, după ce cu câteva zile înainte încheiase înţelegerea sus amintită cu P.N., inculpatul i-a cerut acestuia să îi trimită doi băieţi ca să îl ajute să taie pomii. P.N. i-a trimis pe R.S. şi B.Z., minori cu vârsta de 16, respectiv 17 ani împliniţi. în pădure, în zona cantonului silvic Borzia, ţinând de Ocolul Silvic Răstoliţa, minorii au fost aşteptaţi de inculpat care Ie-a cerut să taie 100 de pomi de Crăciun şi Ie-a promis că îi plăteşte cu 20 de lei de persoană. Inculpatul Ie-a arătat brazii care trebuie tăiaţi şi Ie-a dat o secure. Minorii au tăiat şi au cărat la drum, în vederea transportării lor, un număr de 78 de pomi de Crăciun din specia brad, nemarcaţi, iar inculpatul s-a dus să îi dea telefon lui P.N., pentru a-i spune să vină cu maşina să încarce pomii. între timp, însă, acesta din urmă a denunţat faptele, poliţiei. O patrulă trimisă i-a surprins pe minori în timp ce duceau pomii la drumul forestier, unde era deja adunată o grămadă. Cei doi au arătat că au crezut că pomii sunt pentru Ocolul Silvic, şi în această cauză afirmaţia lor a fost reţinută ca sinceră.
S-a reţinut că declaraţiile tuturor martorilor infirmă susţinerile inculpatului, că a găsit o parte din pomi deja tăiaţi, şi dovedesc că inculpatul a determinat tăierea tuturor celor 78 de brazi.
Din adresele trimise de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Mureş, atât la dosarul de urmărire penală (f. 52), cât şi instanţei de judecată (f. 62, 120) rezultă că pomii nu au fost măsuraţi, ci au fost încadraţi în categoria „pomi de Crăciun" prin apreciere. Inculpatul a contestat această încadrare.
Instanţa a reţinut că prin Legea nr. 84/2007, privind aprobarea şi modificarea OUG nr. 85/2006, a fost definită noţiunea „pomilor de Crăciun" prin criteriul diametrului la bază, care trebuie să fie de cel mult 12 cm iar la data comiterii faptei şi a cercetării la faţa locului OUG nr. 85/2006 folosea această noţiune, dar fără să o definească. în aceste condiţii, diametrul cioatelor brazilor tăiaţi nu a fost măsurat.
S-a reţinut, din declaraţiile martorilor, că celor doi minori, B.Z. şi R.S., li s-a cerut să taie pomi de Crăciun şi că aceştia s-au conformat. Faţă de înţelesul obişnuit al acestei expresii, s-a dedus că ei nu au tăiat arbori al căror diametru la bază să fie atât de mare încât să depăşească 12 cm. Ca urmare, chiar şi după modificarea testului legal, arborii tăiaţi se încadrează în categoria „pomilor de Crăciun".
Inculpatul a mai susţinut că din valoarea prejudiciului cauzat, Direcţia Silvică a omis să scadă suma obţinută prin valorificarea pomilor.
Din constituirea de parte civilă s-a reţinut însă că această sumă a fost scăzută, şi că prejudiciul stabilit 30.989,97 lei, reprezintă diferenţa dintre valoarea pagubei calculată ţinând seama de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi de valoarea factorului de multiplicare „K" pentru pomi de Crăciun, şi suma obţinută din vânzarea acestor pomi.
S-a conchis că suma de 30.989,97 lei este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi s-a reţinut că, faptele inculpatului de a-i determina pe doi minori ca, acţionând fără vinovăţie, să taie în mod ilegal şi să sustragă 78 de brazi, cauzând un prejudiciu de peste 50 de ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, constituie infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), participaţie improprie la furt de arbori, şi de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004, Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), tăiere ilegală de arbori.
Schimbarea încadrării juridice a faptei de furt de arbori, în sensul reţinerii prevederilor art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996, s-a dispus la termenul de judecată din 21 ianuarie 2008.
În ce priveşte infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, s-a reţinut că martorii R.S., R.G.P. şi B.Z. au arătat că inculpatul Ie-a cerut, în cursul unei discuţii avute acasă la R.S. în timpul procesului, să îşi schimbe declaraţiile. în schimb, Ie-a propus celor doi minori să le dea suma de 500 de lei pentru a-şi angaja ce avocat vor, aşa cum declară R.G.R. S-a apreciat că oferirea banilor nu s-a făcut pentru ca martorii să declare adevărul, fiindcă declaraţiile lor iniţiale sunt cele care corespund situaţiei reale de fapt, astfel oferirea sumei de bani a reprezentat o încercare de corupere, în sensul art. 261 alin. (1) C. pen.
S-a considerat că fapta inculpatului care, într-o discuţie avută cu martorul R.S., cu mama acestuia şi cu martorul B.Z., a încercat prin corupere să îi determine pe R.S. şi B.Z. să dea declaraţii mincinoase în cauză întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că această infracţiune are un caracter subsidiar, în sensul că fapta inculpatului se putea încadra ca abuz în serviciu numai dacă nu era incriminată de alte dispoziţii speciale, ori, în speţă, faptele sale se încadrează ca tăiere ilegală şi furt de arbori. Prin urmare, nu se mai reţine şi încadrarea lor în prevederile art. 248 C. pen. S-a considerat că trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru abuz în serviciu constituie o inadvertenţă.
La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care circumstanţele personale ale inculpatului care, atât în calitate de pădurar, cât şi în cursul procesului, a avut un comportament incorect. Acelaşi tip de comportament l-a avut, conform unor declaraţii, şi la momentul constatării faptei, când a încercat să îi corupă pe agenţii constatatori, iar minorilor Ie-a reproşat că nu au spus ce Ie-a zis el să declare. Pe de altă parte, s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, în afara unei amenzi penale aplicate pentru lovire.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile OUG nr. 85/2006 privitoare la stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere, a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului nerecuperat şi solicitat de partea civilă A.N.P. - D.S. Târgu Mureş, prejudiciu pe care, de altfel, în faza iniţială a cercetărilor inculpatul s-a angajat să îl achite.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul T.O.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, motivându-se că inculpatul cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cauzând o pagubă Ocolului Silvic Răstoliţa.
Inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că totul este o farsă judiciară pusă la cale de martorul P.N.G., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de inculpatul T.O.I., împotriva sentinţei penale nr. 102 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Mureş.
A fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi reţinând cauza spre rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cea prevăzută de art. 248 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul T.O.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din OG nr. 96/1998 (modificată) cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 862 C. pen., impunându-se inculpatului ca, pe durata termenului de încercare sus menţionat, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 833 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen.
Totodată, instanţa a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., cu privire la faptul că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi revocată în cazul în care inculpatul nu va îndeplini cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă ori inculpatul va săvârşi, în cursul termenului de încercare, o nouă infracţiune.
Au fost menţinute dispoziţiile instanţei de fond privind condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., precum şi cele privind soluţionarea laturii civile a cauzei şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, înlăturând totodată dispoziţiile contrare deciziei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză (inclusiv declaraţiile date de inculpat şi martorul B.O.l. în faţa instanţei de apel) iar din coroborarea acestor probe rezultă, fără dubiu, că inculpatul T.O.I. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul, în calitatea sa de pădurar la Ocolul Silvic Răstoliţa, a pretins bani de la martorul P.N.G., în scopul de a-i livra pomi de crăciun, scop în care i-a determinat cu intenţie pe martorii minori B.Z. şi R.S. să taie şi să sustragă un număr de 78 brazi (pomi de crăciun) în contextul în care cei doi martori au acţionat în considerarea faptului că inculpatul avea calitatea de pădurar, calitate în care era îndrituit, aparent legal, să dispună tăierea acelor pomi de crăciun.
De asemenea, s-a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul a încercat să-i determine pe martorii R.S. şi B.Z. să dea declaraţii mincinoase în cauza penală în care era cercetat, susţinerile inculpatului privind faptul că nu ar fi dovedite faptele sus-menţionate, neavând suport.
Cât priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat, instanţa de apel a apreciat criticabilă hotărârea primei instanţe, pentru următoarele considerente:
Pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., prima instanţă nu s-a pronunţat prin dispoziţiile sentinţei, iar în considerente s-a rezumat la a se arăta că „trimiterea în judecată a inculpatului pentru această infracţiune constituie o inadvertenţă".
Instanţa de control judiciar a considerat că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, aceasta este absorbită în conţinutul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi, ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat a încadrarea juridică din două infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cea prev. de art. 248 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a argumentat această schimbare de încadrare juridică, în sensul că inculpatul are calitatea de funcţionar public, în sensul art. 147 alin. (1) C. pen., care exercita o însărcinare atribuită în serviciul unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., privind Ocolul Silvic Răstoliţa din cadrul R.N.P. - Direcţia Silvică Târgu Mureş, iar în această calitate, de funcţionar public cu atribuţii de control, a pretins martorului P.G.N. suma de 200.000 lei pentru fiecare din cei 100 brazi (pomi de crăciun) pe care urma să-i taie din fondul forestier şi să-i predea martorului. Acest fapt, respectiv o parte din brazi au şi fost tăiaţi, inculpatul încălcându-şi îndatoririle de serviciu de a veghea la circulaţia materialului lemnos, verificarea respectării regulilor de tăiere şi scoatere din pădure a acestui material, precum şi de a asigura paza pădurilor.
Faţă de cele arătate, s-a considerat că o atare aplicare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. este necesară şi legală.
Cât priveşte încadrarea juridică a celorlalte fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt corecte şi că nu comportă reconsiderarea acestora.
În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator aplicat inculpatului, s-a considerat că acesta este prea aspru, raportat la împrejurările în care au fost săvârşite faptele, gradul de pericol social al acestor fapte şi la persoana inculpatului, care este tânăr, nu a mai intrat în conflict cu legea penală, nu este cunoscut cu un comportament descalificant, ci dimpotrivă este student şi îşi desăvârşeşte pregătirea profesională.
Prin urmare, instanţa de control judiciar a reconsiderat pedepsele aplicate inculpatului, reducându-le la limita minimă de câte 3 (trei) ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care prin motivele de recurs formulate a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., iar în subsidiar, faţă de circumstanţele sale personale, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special şi aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În Decizia atacată instanţa de apel a analizat pe larg cererile inculpatului, mijloacele de probă şi apărările formulate de acesta, în sensul neparticipării la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, în motivarea deciziei fiind argumentată convingător vinovăţia inculpatului, instanţa făcând referire şi trimitere concretă la mijloacele de probă, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Cât priveşte susţinerea apărării privind pretinse neregularităţi ale procesului - verbal de constatare a infracţiunii, Înalta Curte constată acestea nu au fost de natură a aduce o vătămare inculpatului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., invocarea oricăror alte încălcări decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cum sunt cele arătate de inculpat, putea fi făcută în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a făcut.
Instanţa nu poate lua în considerare din oficiu încălcările semnalate, întrucât acestea nu l-au vătămat pe inculpat, iar refacerea actelor nu este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Înalta Curte constată că nici solicitarea recurentului inculpat de a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu este fondată.
În prezenta cauză, s-a dat eficienţă deplină dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că faptele săvârşite de recurentul inculpat T.O.I. întrunesc, atât obiectiv cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din OG nr. 96/1998 (modificată) cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) reţinute în sarcina acestuia.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv: declaraţiile martorilor P.N.G., R.S.A., R.G.R., B.Z., C.F.I., A.I.V., V.V.I. şi N.C., B.O.l., procesele-verbale de constatare şi de cercetare la faţa locului, adresele emise de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Mureş, relevă fără echivoc existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului.
Referitor la soluţionarea laturii civile, Înalta Curte constată că prejudiciul nerecuperat şi solicitat de partea civilă A.N.P. - D.S. Târgu Mureş, a fost corect stabilit, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile OUG nr. 85/2006 privitoare la stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere
În prezenta cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, pedeapsa aplicată de instanţa de apel fiind corect individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., întrucât este necesară exercitarea unei supravegheri constante a comportamentului inculpatului pe o perioadă determinată, care să permită adaptarea conduitei acestuia la exigenţele normelor de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2642/2009. Penal → |
|---|
