ICCJ. Decizia nr. 2350/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2350/2009
Dosar nr. 1357/59/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 84/PI din 19 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1357/59/2008 s-a dispus, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara A.L. împotriva Rezoluţiei nr. 300/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 16 iulie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângerea formulată de petiţionara A.L., prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului de poliţie C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de fost şef al Poliţiei Lugoj a săvârşit mai multe abuzuri, având relaţii strânse cu clanurile ţigăneşti din oraş, facilitând fuga deţinutului B.A., de sub escorta lucrătorilor de poliţie.
În cadrul actelor premergătoare s-au solicitat informaţii de la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative care prin adresa nr. 629114/S2/VG din 8 octombrie 2008, a comunicat faptul că din studierea dosarelor şi a verificărilor efectuate de ofiţerii inspectori din cadrul Direcţiei de Control Intern, nu au rezultat date şi indicii privind comiterea unor abateri sau încălcări ale normelor de deontologie profesională. În ceea ce priveşte fuga deţinutului B.A. de sub escorta poliţiştilor din cadrul Poliţiei Municipiului Timişoara, se arată că au fost declanşate cercetări prealabile, în sarcina ofiţerului de poliţie neputându-se reţine săvârşirea vreunei abateri disciplinare.
Fiind analizate aspectele ce rezultă din plângerea petiţionarei, procurorul reţine că nu există indicii privind săvârşirea unor fapte cu caracter penal care să impună începerea urmăririi penale.
Cu privire la apartamentul situat în Lugoj, str. B., se arată că în acesta a locuit cu chirie numitul C.C., efectuând mai multe investiţii care au fost compensate cu chiria aferentă, până la restituirea acestuia proprietarului conform Legii nr. 10/2001.
În privinţa Dosarului nr. 160/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, respectiv Dosarul nr. 157/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - în acest din urmă dosar efectuându-se acte premergătoare faţă de comisarul C.C., soluţia propusă şi confirmată fiind aceea de neîncepere a urmăririi penale - procurorul reţine că instrumentarea acestora s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
În raport de actele premergătoare efectuate procurorul a dispus, prin Rezoluţia nr. 300/P/2008, neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul de poliţie C.C., fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 1159/II/2/2008 din 20 noiembrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara A.L.
Împotriva rezoluţiei procurorului, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionara A.L.
Instanţa de fond a apreciat că soluţia procurorului este legală şi temeinică, astfel încât nu se impune desfiinţarea acesteia.
Împotriva soluţiei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs, în termen legal, petiţionara A.L., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată de petiţionară s-a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului de poliţie C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de fost şef al Poliţiei Lugoj, a săvârşit mai multe abuzuri având relaţii apropiate cu clanurile ţigăneşti din oraş, facilitând fuga deţinutului B.A., de sub escorta lucrătorilor de poliţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza normei de incriminare rezultă că fapta se săvârşeşte cu intenţie, fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune, în ambele ipoteze consecinţa fiind aceea a vătămării intereselor legale ale persoanei.
În cauza dedusă judecăţii, din actele premergătoare efectuate în cauză - fiind întreprinse verificări şi în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - nu au rezultat indicii din care să rezulte săvârşirea de către intimat a vreunei fapte penale şi cu atât mai puţin a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Relativ la fuga deţinutului B.A. de sub escorta poliţiştilor, nu s-a putut reţine, în sarcina intimatului încălcarea vreunei dispoziţii legale, ancheta internă concluzionând că nu s-a săvârşit nicio abatere disciplinară.
Nu s-au confirmat nici celelalte aspecte prezentate în plângerea petiţionarei, astfel încât soluţia de netrimitere în judecată adoptată de procuror, dar şi sentinţa instanţei de fond sunt la adăpost de orice critică.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara A.L. împotriva Sentinţei penale nr. 84/Pi din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., va obliga recurenta petiţionară la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara A.L. împotriva Sentinţei penale nr. 84/PI din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1661/2009. Penal → |
|---|
