ICCJ. Decizia nr. 2339/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2339/2009
Dosar nr. 375/35/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 325/P din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele împotriva cărora petentul a formulat plângere, aspectele reclamate neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, atâta timp cât s-a stabilit o stare de fapt în conformitate cu realitatea, ceea ce nu poate fi apreciată ca fiind o activitate din sfera ilicitului penal, soluţie ce a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 119/II/2 din 31 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiilor date de procurori de la Curtea de Apel Oradea petenţii M.C. şi M.L. s-au adresat instanţei, solicitând desfiinţarea lor şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii făptuitori, arătând că procurorul nu a ţinut cont de dovezile prezentate în plângere şi că nu s-au făcut verificări.
Prin Sentinţa penală nr. 46/P/2009 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea petenţilor M.C. şi M.L., motivându-se că aspectele relatate de către petent nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei.
Împotriva hotărârii sus-menţionată, petenţii M.C. şi M.L. au formulat recurs, reiterând motivele formulate la instanţa de fond.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată instanţa de fond a constatat în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, că organul de urmărire penală a reţinut că faptele nu există, intimaţii îndeplinindu-şi legal atribuţiile în limitele competenţei stabilită de lege.
Or, cazul privitor la inexistenţa faptei ca temei al soluţiei de neînceperea urmăririi penale este susţinut de materialul probator administrat în cauza a cărei concluzie legală necontestabilă o reprezintă.
Prin Sentinţa civilă nr. 133 din 14 februarie 2005 a Judecătoriei Oradea, soţia petentului - M.L., a fost obligată la plata sumei de 42.424.663 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice pe perioada 12 iunie 2001 - 11 februarie 2004, ocazie cu care s-a constatat că este corect stabilit consumul de energie electrică.
Prin numeroasele plângeri formulate împotriva intimaţilor petiţionarii urmăresc cu rea-credinţă, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti, intrate în puterea lucrului judecat.
Cum în urma examinării cauzei sub toate aspectele nu au fost identificate motive care să ducă la casarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii M.C. şi M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 46/P din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii M.C. şi M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 46/P din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 161/2009. Penal → |
|---|
