ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1645/2009
Dosar nr. 44/86/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Suceava, secţia penală, investit cu judecarea cauzei în primă instanţă prin strămutări repetate, prin sentinţa penală nr. 73 din 21 februarie 2008, soluţionând în fond acţiunea penală a achitat în temeiul art. 345 alin. (3) teza I raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există"), pentru toate infracţiunile deduse judecăţii pe toţi inculpaţii în cauză, respectiv:
- infracţiunea de iniţiere şi constituire/ aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la inculpatul C.I. (coinculpaţii T.R., K.J., C.A.D. şi K.G. constând în aceea că a pus bazele pluralităţii constituite de infractori incluzând pe ceilalţi coinculpaţi sus-menţionaţi, pe care a condus-o ulterior până, în luna aprilie 2004, când a fost destructurată prin arestarea membrilor grupului infracţional, organizaţie criminală ce s-a manifestat şi acţionat ca atare în perioada 1998 - aprilie 2004 prin comiterea unor infracţiuni grave dintre cele prevăzute de art. 2 Legea nr. 39/2003, respectiv: de violenţă (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în ilegal, ultraj), evaziune fiscală, spălare de bani şi corupţie, în care scop au fost înfiinţate şi folosite ca paravan mai multe societăţi comerciale cunoscute sub denumirea H.N. prin care s-au derulat raporturi juridice comerciale fictive având ca finalitate obţinerea unor venituri ilicite (rambursări ilegale, TVA şi accize; aprovizionare şi vânzări fără forme legale de băuturi alcoolice) în sumă de cea. 300 miliarde lei;
- infracţiunea continuată de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 si 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitor la inculpatul C.I., constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 1998 - aprilie 2004, pentru a beneficia de consiliere economico - financiară ilicită/protecţie Ie-a dat/oferit bani şi alte foloase numiţilor F.M. comisar şef în cadrul G.F. Harghita [5-6 milioane lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, în total 1.000 milioane lei, o sanie autopropulsată show-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, un microbuz M.V.] şi G.Şt., comisar şef adjunct la acelaşi organ de control [suma de 30.000 euro, 5-6 mii/lei lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; întocmirea unor proiecte pentru mai multe vile în valoare de cca.70.000.000 lei (rol)];
- infracţiunile continuate de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosirea de informaţii ce nu sunt date publicităţii prevăzute de art. 254 alin. (1) si (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 17 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitor la inculpaţii F.M. (primele două fapte) şi G.Şt. (toate cele trei fapte) constând în aceea că în perioada 1998 - aprilie 2004 în calitate de comisar şef/comisar şef adjunct) la G.F. Harghita, funcţionari publici cu atribuţii de conducere şi control, au acceptat primirea/au cerut sumele de bani/celelalte foloase anterior arătate de la coinculpatul C.I., cu scopul de a nu dispune şi efectua controale la societăţile din cadrul H.N., efectuarea în mod abuziv de controale la societăţile concurente/respetiv a preveni şi întârzia controalele efectuate la H.N. de către G.F.C.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., urmare soluţiei de achitare sus-menţionate, a fost revocată şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., luată prin Decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava (dosar accesoriu nr. 326/2006) cu privire la inculpaţii C.I., T.R., K.J., C.D.A., F.M. şi G.Şt., iar în baza art. 15 şi urm. C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu există constituire în parte civilă.
Cheltuielile judiciare în cauză, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Prin actul de sesizare al instanţei, rechizitoriul nr. 48/ P din 22 decembrie 2004 al P.N.A. secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, existenţa faptelor ilicite, caracterul infracţional al acestora si săvârşirea lor de către inculpaţi cu consecinţa trimiterii acestora în judecată potrivit dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost întemeiate pe următoarele mijloace de proba, strânse în cursul urmăririi penale:
- declaraţiile inculpatului C.A.D. [(ceilalţi inculpaţi invocând dreptul de a nu face declaraţii in cauza prevăzut prin art. 70 alin. (2) C. proc. pen., coinculpatul K.G., s-a sustras urmăririi penale fiind fugit din România)]
- înscrisuri [(acte de control ale A.N.A.F. şi A.N.C., documente administrativ-jurisdicţionale privind înfiinţarea, conducerea şi activităţile comerciale ilicite circumscrise unor prejudicii de 3,4 mild. 6,97 mild., 2,23 mild. şi respectiv 28,49 mild. (rol) cauzate bugetului de stat derulate prin cele 7 societăţi comerciale din cadrul H.N. conduse în fapt de inculpatul C.I., administrate în fapt şi în drept de coinculpaţii T.R., K.J., C.D.A. şi K.G.);
- rechizitorii şi dosare penale în lucru privind alte fapte penale de corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani şi violenţă comise de membrii grupului infracţional amintit;
- declaraţiile în acuzare a cca. 150 martori astfel cum acestea sunt indicate/analizate în dispozitivul/considerentele rechizitoriului sus-menţionat [cu referire specială ca probe în acuzare perfecte la relatările martorilor P.Ş., S.L., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.l., L.G., în legătură cu iniţierea, constituirea/aderarea şi sprijinirea grupului infracţional, respectiv L.D.P., soţia, L.G., B.M., în legătură cu denunţarea cu titlu de mită a sumei de 30.000 euro şi celorlalte foloase ilicite].
Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Harghita (dosar nr. 2669 din 28 decembrie 2004) fiind strămutată ulterior la Tribunalul Olt (dosar nr. 1200 din 14 februarie 2005) iar în fond la Tribunalul Suceava (dosar nr. 2599/ P din 30 noiembrie 2005, format nou 44/86/2005).
Cercetarea judecătorească s-a desfăşurat succesiv la următoarele instanţe de fond:
- Tribunalul Olt unde au consimţit să facă declaraţii toţi inculpaţii în cauză care au negat existenţa faptelor imputate, şi au fost administrate în condiţiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., cvasitotalitatea declaraţiilor martorilor, parţial retractate, fiind efectuate astfel şi cercetări conexe, separate, sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), faţă de martorul L.D.P. şi respectiv;
- Tribunalul Suceava, unde au fost audiaţi restul martorilor în acuzare, înregistrându-se aceeaşi situaţie juridică anterior arătata în legătură cu declaraţiile numiţilor C.E.A., M.C., M.N.J. şi M.S. [(în care situaţie procurorul de şedinţă la termenul din 30 ianuarie 2008, premergător terminării cercetării judecătoreşti, a solicitat reaudierea martorului L.D.P. în temeiul art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., dată fiind retragerea mărturiei mincinoase date la cercetarea judecătorească şi menţinerea celei făcute la urmărirea penală, cerere respinsă de instanţă cu motivarea ca „ nu este utilă cauzei")],
- în aceeaşi şedinţă de judecată din 30 ianuarie 2008 în cadrul dezbaterilor apărătorul ales al inculpatului G.Şt. a solicitat constatarea nulităţii, pentru încălcarea prevederilor art. 85 şi 89 C. proc. pen., privind obligaţia depunerii jurământului/neconsemnarea acestora pe formular special înregistrat în prealabil, a peste 60 declaraţii de martori în acuzare strânse în cursul urmăririi penale referitoare la săvârşirea infracţiunilor de luare/dare de mită, abuz în serviciu şi folosirea de informaţii ce nu sunt date publicităţii, cerere asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin admiterea sa, fără a fi acordat cuvântul procurorului sub acest aspect, în cadrul deliberării cu consecinţa înlăturării ca mijloace de probă în cauză a declaraţiilor făcute în cursul urmăririi penale de martorii S.A., B.J., B.M., B.M.R., C.P., L.G., S.V.C., B.T., C.C., B.D.B., M.T., P.A., L.D.P., S.L., C.R.M., D.T., E.I., l.I., H.M.G., G.A., I.L., K.J.G., M.A., M.D., M.M.N., M.l., M.I., M.N., F.E.J., G.l., K.Z., M.A., N.A., l.N.C., O.D., P.M.M., N.E.M., P.Şt., P.S.I., M.V., I.L., P.G.M., E.Z., P.S., M.D., P.B., S.G., S.L., S.P., Ş.G., T.L.I., G.Şt., G.V., S.G., S.L., S.E., S.I., S.Z., S.E.M., T.V., Z.F., D.A.
În cadrul procedural amintit având spre rezolvare acţiunea penală în cauză, obligaţie legala stabilita prin art. 345 C. proc. pen., tribunalul a apreciat că din declaraţiile martorilor strânse la urmărirea penală astfel cum acestea au fost confirmate/infirmate la cercetarea judecătorească în coroborare cu declaraţiile inculpaţilor şi celelalte înscrisuri aflate la dosar „nu a rezultat dincolo de orice îndoială" că ulterior datei de 28 februarie 2003 când a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 inculpaţii C.I., T.R., K.J. K.G. şi C.D.A. ar fi instituit un grup infracţional organizat ori au aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup/ respectiv că inculpatul C.I. în perioada 1998 - 9 aprilie 2004, a dat iar coinculpaţii F.M. şi G.Şt. au primit bani, bunuri sau alte foloase pentru a nu fi controlata, constata si sancţionată activitatea comerciala ilicita desfăşurata prin firmele din cadrul H.N. si a beneficia de consiliere economico-financiară nelegala/ respectiv a favoriza activitatea comercială ilicită sus menţionată prin controale excesive la firmele concurente şi anunţarea prealabilă a verificărilor dispuse/efectuate la nivel central concluzionând în final, în aplicarea regulii „in dubio pro reo" şi principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 52 C. proc. pen. şi art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., că faptele imputate nu există cu consecinţa achitării tuturor inculpaţilor pentru toate infracţiunile deduse judecaţii în baza art. 345 alin. (3) teza I raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
2. În cauză a declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, criticând modalitatea de rezolvare a acţiunii penale în condiţiile art. 345 alin. (3) teza I C. proc. pen. şi procedura de judecata la prima instanţa cu motivarea ca soluţia de achitare pentru inexistenta faptelor ilicite a fost dispusă de instanţa de fond prin respingerea nelegală a cererii procurorului în probaţiune în baza art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), aprecierea eronată cu încălcarea art. 63. alin. (2) şi art. 287 C. proc. pen., a materialului probator administrat (judecătorul cauzei nu a inclus în analiză/ a înlăturat prin aplicarea greşită a legii probe esenţiale în acuzare strânse la urmărirea penală; a acordat o importanţă nejustificată/unilaterală martorilor audiaţi la cercetarea judecătoreasca ce au retractat declaraţiile făcute la urmărirea penala; a respins nelegal cererea privind reaudierea în cauza penală pendinte a martorului L.D.P. cercetat separat de parchet sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Prealabil dezbaterilor, în temeiul art. 378 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. pen. şi art. 260 alin. (2) C. pen., în care sens au fost depuse înscrisuri privind cercetările efectuate sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă şi în dosarele nr. 371/P/2005 şi 1489/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, procurorul a reînoit solicitarea de reaudiere în cauză a martorului L.D.P., extinsă în baza înscrisurilor nou prezentate şi la martorii C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. şi G.A., cereri respinse de instanţa de control judiciar ca lipsite de utilitate cu motivarea că „exclusiv instanţa este cea care apreciază care dintre declaraţiile unui martor respectiv cea de la urmărirea penală sau cea de la judecată este credibilă şi se impune a fi reţinută în cauză".
Verificând hotărârea atacata, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava şi a desfiinţat parţial sentinţa pentru motivul de nelegalitate, reţinut ca atare doar în cadrul deliberării, privind încadrarea juridică greşită dată activităţii ilicite circumscrise infracţiunii de abuz în serviciu ce a fost schimbată în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 248 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(fiind menţinută însă soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea acestei fapte ilicite şi a celorlalte infracţiuni deduse judecaţii pronunţată de prima instanţa; prin aceeaşi decizie a fost admis şi celălalt apel în cauză declarat în nume propriu de avocata A.M. şi redusă amenda aplicată acesteia în calitatea amintită de prima instanţă prin încheierea de şedinţă din 17 decembrie 207 în baza art. 199 alin. (2) C. proc. pen., de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei)].
3. Împotriva deciziei amintite a declarat in termen recurs de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava reiterând motivele de nelegalitate/netemeinicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 18 C. proc. pen. [cu solicitarea în principal de a se casa hotărârile anterioare şi a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru administrarea probelor noi cu martori a căror necesitate a reieşit în cursul cercetării judecătoreşti iar în subsidiar de a se rejudeca cauza în fond şi a se schimba soluţia de achitare prin condamnarea inculpaţilor pentru toate infracţiunile deduse judecaţii].
Critica de nelegalitate circumcisa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care se analizează cu prioritate, atrăgând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., este fondată pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 200 C. proc. pen., urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora „pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Pentru a se realiza însă scopul procesului penal prevăzut în art. 1 alin. (1) C. proc. pen., „ca orice persoana care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penala" instanţa de judecată competentă /legal sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 300, 287, 289, 290 C. proc. pen., este obligată să-şi aproprie probele strânse la urmărirea penală, în şedinţă publică, în mod oral, nemijlocit şi contradictoriu, putând dispune completarea acestora, în condiţiile art. 301 C. proc. pen., şi cu alte probe care apar necesare din desfăşurarea cercetării judecătoreşti.
Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen., fapta martorului care într-o cauză penală în care este ascultat în calitatea amintită face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepseşte „în cauzele penale dacă (.) mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia"; cauza de nepedepsire amintita îşi are raţiunea în interesul ca martorul să revină asupra depoziţiei mincinoase, pentru ca în felul acesta, să se poată preveni pronunţarea unei hotărâri nedrepte, iar din examinarea textului sus-menţionat [art. 260 alin. (2)] rezultă că retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă.
În speţă, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că anterior pronunţării sentinţei ce a avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa nr. 2503/P/2007 din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, în aplicarea dispoziţiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost comunicat faptul că martorul L.D.P. şi-a retras mărturia mincinoasă făcută la cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situaţie în care, în raport cu principialitatea juridică anterior expusă, instanţa de fond era obligată să dispună reaudierea nemijlocită a acestui martor, în care sens a existat şi solicitare expresă din partea procurorului de şedinţă, iar nu să se limiteze doar la constatarea în mod nelegală din expunerea sentinţei că „nu va mai putea ţine seama de declaraţia acestuia dată în faţa instanţei de judecată urmând să o înlăture de la soluţionarea cauzei"; măsura de ordin procedural sus-menţionată era cu atât mai mult necesară şi utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării, cu încălcarea prevederilor art. 301 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a luat măsura înlăturării ca probă în acuzare şi a declaraţiei martorului în cursul urmăririi penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezenţa unui traducător autorizat, de limbă maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că martorul nu a înţeles întru-totul conţinutul acelei declaraţii".
Pentru identitate de raţiune aceeaşi constatare de nelegalitate sub aspect procedural va fi făcută şi cu privire la respingerea în apel a cererii procurorului privind reaudierea nemijlocita de către instanţă şi a martorilor în acuzare C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. şi G.A.
Referitor la posibilitatea că respingerea neîntemeiată a unor cereri în probaţiune/înlăturarea nelegală a altor mijloace de probă, deja administrate, reprezentând încălcări ale dispoziţiilor privind desfăşurarea procesului penal, sancţionate cu nulitatea relativa să poată fi valorificate prin intermediul cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (ori a altor cazuri de casare limitativ prevăzute prin art. 3859 ) sunt de arătat următoarele:
Prin Legea nr. 45/1993 s-a prevăzut pentru recursul împotriva hotărârilor pronunţate în apel că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.; între cele 21 cazuri de casare prevăzute de cod se includ şi unele care se referă la nulitatea relativa cum sunt cele de sub pct. 8, 9, 10 şi 21; s-ar putea trage concluzia că nu se pot invoca în recurs alte cazuri de nulitate relativă chiar dacă au influenţat negativ asupra justei soluţionări şi aflării adevărului în cauză.
Astfel, dacă s-au respins/înlăturat cereri în probaţiune/mijloace de probe strânse în cursul urmăririi penale in aplicarea dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 4, 7, 8, 85, 89, C. proc. pen., cum este situaţia în speţă cu cererile procurorului privind înlăturarea de către instanţă în cursul deliberării cu încălcarea art. 301 şi 302 C. proc. pen., a celor 60 declaraţii de martori şi alte depoziţii în acuzare strânse în cursul urmăririi penale cu motivarea că a fost încălcată obligaţia depunerii jurământului/neconsemnarea acestor reformulări special / lipsa unui interpret de limbă maghiară deşi cei audiaţi au şi cetăţenie română, iar această aplicare greşită a legii provoacă apelantului/recurentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii anterioare şi rejudecarea cauzei pentru refacerea actului de procedură/ anularea măsurii respective, un astfel de viciu de procedură, sancţionat în practica judiciară, nu se regăseşte printre cele 21 cazuri de casare consacrate prin art. 3859 C. proc. pen.
În acest caz soluţionarea recursului exercitat în condiţiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în măsura în care au fost respectate condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., privind existenţa/invocarea nulităţii relative cum este situaţia în speţă, trebuie procedat prin analogie cu cazul de sub pct. 10 deoarece dacă omisiunea de a se pronunţa asupra unei cereri de amânare a judecăţii poate atrage casarea pentru aceiaşi raţiune, respingerea nejustificată a altei cereri similare trebuie să producă aceleaşi consecinţe; aşadar, când se invocă în recurs producerea unei nulităţi relative în desfăşurarea procesului penal, instanţa de recurs trebuie să verifice dacă nulitatea a fost invocată de partea interesată în termenul legal, dacă vătămarea pretinsa a împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale părţii recurente şi dacă vătămarea nu a fost, eventual, înlăturată altfel, până la judecarea recursului; de asemenea, dacă prin încălcarea legii de procedură penală s-a adus atingere „aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei" nulitatea relativă poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă, ceea ce înseamnă că nu mai există restricţie în ceea ce priveşte termenul de invocare; in fine nulitatea relativă trebuie să se încadreze într-unui din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., ca un caz tipic întemeiat pe o astfel de nulitate, cu posibilitatea asimilării ei într-unui din cazurile legale, dacă sunt elemente de similitudine.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. proc. pen., se va admite recursul parchetului, casându-se sentinţa şi Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava cu indicaţia de a proceda la completarea cercetării judecătoreşti prin reaudierea martorilor aflaţi sub incidenţa art. 260 alin. (2) C. pen., activitate judiciară în cadrul căreia se vor repune în discuţie în condiţiile art. 288 – art. 291, 301 şi 302 C. proc. pen., viciile de procedură asupra materialului probator strâns la urmărirea penală reţinute prin sentinţa casată/şi vor fi reexaminate şi celelalte aspecte de netemeinicie/nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Se va constata că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi C.I., F.M., C.D.A., G.Şt., T.R., K.J. şi K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpaţii C.I., F.M., C.D.A., G.Şt., T.R., K.J. şi K.G.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 73 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava şi trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava.
Constată că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi C.I., F.M., C.D.A., G.Şt., T.R., K.J. şi K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară desemnat pentru inculpaţii K.J. şi K.G., se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2350/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
