ICCJ. Decizia nr. 2354/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2354/2009
Dosar nr. 120/288/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 43/F din 23 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 120/288/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionarul C.N.D., împotriva rezoluţiei din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 288/P/2008.
A menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin Rezoluţia din 11 noiembrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 288/P/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul B.C. - cercetat sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 5197 din 16 octombrie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, minorul N.P., (în vârstă de 5 ani), a fost încredinţat spre creştere şi educare, tatălui său, C.N.D., - în mod provizoriu, - până la soluţionarea irevocabilă a capătului de cerere privind încredinţarea minorului, în cadrul acţiunii de divorţ.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D. şi C.E., minorul fiind încredinţat, mamei (C.E.).
În aceste împrejurări - făptuitorul - executorul judecătoresc B.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a întocmit, la cererea persoanei interesate, Dosarul de executare nr. 141/2008.
Iniţial, la data de 1 iulie 2008, prin încheiere, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornită în Dosarul de executare nr. 141/2008 al B.I.E.J. - B.C., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, ce formează obiectul Dosarului nr. 4143/288/2008, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Ulterior, prin Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea lui C.N.D., privind suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 27 august 2008 de către executorul judecătoresc, minorul N.P. a fost încredinţat reclamantei C.E.
În raport de împrejurările descrise anterior, procurorul a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 192 alin. (1) C. pen.
Făptuitorul, executorul judecătoresc, a acţionat în baza unui titlu executoriu învestit cu formulă executorie, prin activitatea sa urmărind numai respectarea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti ce forma obiectul dosarului de executare.
Plângerea formulată de C.N.D., împotriva Rezoluţiei din 11 noiembrie 2008 emisă de procuror în Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluţia din 18 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, emisă în Dosarul nr. 955/II/2/2008.
Împotriva Rezoluţiei din 11 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 288/P/2008, a formulat plângere la instanţă, potrivit art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată C.N.D.
Acesta a învederat că faptele executorului judecătoresc săvârşite în împrejurările soluţionării Dosarului de executare nr. 141/2008 al B.I.E.J. - din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 192 C. pen.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că intimatul C.N.D., în calitatea sa de executor judecătoresc a procedat legal, dispunând punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile privind încredinţarea minorului N.P.
De asemenea, la data executării silite privind încredinţarea minorului, nu mai producea efecte juridice, Încheierea nr. 4134 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Vâlcea, întrucât prin Încheierea nr. 4188 din 15 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4431/288/2008 a fost respinsă cererea persoanei vătămate privind suspendarea executării silite în Dosarul de executare nr. 141/2008.
Ca atare s-a constatat ca fiind respectate dispoziţiile art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cu care sunt hotărâri definitive „hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel” dar şi dispoziţiile art. 3761 C. proc. civ., potrivit cărora se învesteşte cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.
În atare condiţii, instanţa de fond a reţinut că nu sunt indicii privind săvârşirea de către intimat a infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv art. 192 C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul C.N.D., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivele scrise de recurs, petiţionarul invocă omisiunea audierii de către parchet a intimatului B.C., nemotivarea hotărârii recurate şi greşita obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) - faptă reţinută în plângerea formulată de petiţionar - constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a părăsi la cererea acesteia.
Prin urmare, pentru existenţa primei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existenţa infracţiunii de violare de domiciliu, legea cere ca pătrunderea în locuinţă să se realizeze fără drept.
În cauza dedusă judecăţii, din actele premergătoare efectuate de organele de urmărire penale rezultă că intimatul B.C. în calitatea sa de executor judecătoresc, la cererea persoanei interesate C.E., a întocmit Dosarul execuţial nr. 141/2008.
Rezultă, de asemenea că, prin Sentinţa civilă nr. 6164 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF/2007 a Tribunalului Vâlcea şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 156/A/MIF din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiate între C.N.D. şi C.E. şi încredinţarea minorului N.P., mamei acestuia.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 27 august 2008 de către executorul judecătoresc, minorul N.P. a fost încredinţat reclamantei C.E., astfel încât făptuitorul a procedat la punerea în executare a dispoziţiilor cuprinse în hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, constată că nu există temeiuri care să impună casarea sentinţei, respectiv desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Totodată, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunţată în primă instanţă, recurată de petiţionarul C.N.D. este motivată în fapt şi în drept, fiind nefondată susţinerea acestuia sub acest aspect.
Cât priveşte obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare de către instanţa de fond, aceasta rezultă din dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., text de lege aplicabil şi în situaţia respingerii căii de atac exercitate.
Faţă de cele susţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N.D., împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N.D. împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1674/2009. Penal → |
|---|
