ICCJ. Decizia nr. 1671/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1671/2009
Dosar nr. 3002/115/200.
Şedinţa publică din 6 mai 200.
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 90 din 25noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3002/115/2008, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat G.P., împotriva sentinţei penale nr. 10/1974, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 174 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul condamnat la 50,00 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, a reţinut următoarele.
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi înregistrată la Tribunalul Caras-Severin sub dosar nr. 3002/115 din 06noiembrie 2008, revizuentul condamnat G.P. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 10/1974 a Tribunalului Caraş-Severin; în motivare, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru deţinere de muniţie; arata că este nevinovat pentru fapta reţinută în sarcina sa, comisă din greşeală de o altă persoană, despre care i-a spus fiul victimei; a solicitat redeschiderea urmăririi penale, întrucât nu a fost corect efectuată de unul din procurori, efectuarea unei expertize medico legale, care să stabilească că nu poate ţine obiecte în dreaptă şi efectuarea unei expertize a armei şi muniţiilor.
Prin referatul nr. 149/111/6/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin la 11 aprilie 2008 s-a concluzionat, în temeiul art. 399 alin. ultim C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire şi s-a ataşat dosarul de fond.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Prin sentinţa penală nr. 10/1974, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 728/1973, a fost condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa (optsprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen.; în baza art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unei arme de vânătoare cu două ţevi, ruptă, de calibru seria 4039 două tuburi de la cartuşele găsite în armă, pulberea extrasă dintr-un cartuş, 27 alice extrse din corpul victimei, o sabie militară.
Examinând cererea de revizuire a condamnatului G.P., prin prisma motivelor invocate, precum şi din analiza dosarului cauzei, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată.
Astfel, s-a reţinut că motivul invocat de revizuient, în sensul nevinovăţiei sale se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nu s-a dovedit că vreuna dintre persoanele care au efectuat acte de cercetare penală ar fi săvârşit vreo infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Totodată, s-a constatat că revizuientul a invocat săvârşirea faptelor de către altă persoană, şi efectuarea unei expertize medico legale, care să dovedească imposibilitatea folosirii mâinii drepte şi a unei expertize a armei şi muniţiilor.
Ori, aceste aspecte constituie apărarea şa din dosarul de fond, apărare care a fost verificată de către instanţe, la judecata pe fond a cauzei, ocazie cu care s-au efectuat expertizele menţionate şi s-au analizat detailat apărările inculpatului, inclusiv cea referitoare la comiterea faptei de către altă persoană.
În ceea ce priveşte motivul referitor la neefectuarea în mod corect a urmăririi penale, s-a constatat că este nefondat; la dosar nu s-a depus nici o hotărâre, în sensul că dintre persoanele care au efectuat urmărirea penală ar fi comis o infracţiune referitor la a cărei revizuire s-a solicitat.
Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute şi verificate de instanţa, nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte şi împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei, ci ar constitui doar o readministrare şi reapreciere a probelor aflate la dosar.
Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., nefiind descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanţei la soluţionarea cauzei, în fond, şi nefiind dovedită săvârşirea infracţiuni de către persoane care au efectuat cercetarea penală.
Faţă de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen., tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de rev condamnat G.P., împotriva sentinţei penale nr. 10/1974, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 174 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la 50,00 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 90 din 25noiembrie 2008, pronunţată de Tribunal Severin, a declarat apel revizuientul G.P., solicitând anularea hotărârii de condamnare, deoarece nu el a săvârşit fapta.
Apelul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea apelată, în raport cu solicitările apelantului şi din oficiu, s-a constatat că Tribunalul Caras Severin a analizat susţinerile revizuientului şi a constatat că apărările formulate în această cale de atac, au fost susţinute şi la judecarea dosarului pe fond.
Revizuientul a solicitat audierea unor martori, care potrivit referatului întocmit de parchet, sunt decedaţi în prezent, şi în consecinţă audierea lor nu mai este posibilă, în acest moment.
De asemenea, s-a mai solicitat audierea martorului T., care a fost procuror la data condamnării şi nu s-a arătat ce anume poate fi dovedit cu acest martor.
În consecinţă, în mod corect, s-a arătat că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., aspectele invocate în cererea de revizuire fiind susţinute şi la instanţa de fond, nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce la data soluţionării cauzei, nu au fost cunoscute de instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul condamnat G.P., care a reiterat criticile aduse la instanţele de fond şi apel, şi a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen. se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar cu privire la cazul prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
Cu privire la motivele invocate de revizuent vizând reiterarea în calea revizuirii a unor apărări cunoscute şi verificate de instanţa ( nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte şi împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei, ci ar constitui doar o readministrare şi reapreciere a probelor aflate la dosar, fapt ce nu este posibil în actualul ciclu procesual.
Astfel din motivele invocate, Înalta Curte, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., nefiind descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanţei la soluţionarea cauzei, în fond, şi nefiind dovedită săvârşirea infracţiuni de către persoanele care au efectuat cercetarea penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că revizuentul nu a demonstrat în nici un fel susţinerile că nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat iar martorii a căror audiere o solicită, sunt decedaţi în prezent, aşa cum rezultă din referatul nr. 149/111/6/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, astfel că acest fapt nu mai este posibil la acest moment.
În consecinţă hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat G.P.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.P., împotriva deciziei penale nr. 23/A din 02 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
