ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2525/2009

Dosar nr. 1801/57/2008

Şedinţa publică din 01 iulie 2009

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 31 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis plângerea formulată de petentul A.C. împotriva ordonanţei din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi a ordonanţei din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi în consecinţă:

A desfiinţat ordonanţele atacate.

A schimbat temeiul juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A înlăturat aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ învinuitului în cuantum de 1000 lei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

S-a constatat că prin plângerea formulată de petentul A.C.G. s-a solicitat desfiinţarea ordonanţei din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi a ordonanţei din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

In motivarea plângerii petentul arată că organele de anchetă au apreciat că A.C. cu ocazia exercitării atribuţiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de Cercetări Penale a participat la întocmirea referatului de declinare a competenţei în Dosarul nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu ţuică de prune de la numiţii L.C. şi P.A. care erau cointeresau, nu atât în soluţionarea judicioasă a cauzei, cât în întocmirea referatului de declinare a competenţei şi a unor fişe statistice până la un anumit termen. S-a mai reţinut de asemenea că ar rezulta fără echivoc că întocmirea acestor fişe şi înregistrarea lor în evidenta operativa a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situaţia existenţei referatului de declinare a competenţei şi că petentul şi-a dat acceptul referitor conţinutul acesteia.

Cât priveşte susţinerea că acest mecanism artificial neconform cu bunele practice, care a avut drept scop înregistrarea în evidenţa operativă a unui număr 12 infracţiuni constatate de către organele de poliţie pentru situaţia încheiată semestrul unu 2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C. consideră că este o susţinere gratuită pentru că nu învinuitul este cel care a dat naştere unor astfel de practici (dacă ea există într-adevăr) şi nu a avut niciodată în nici o împrejurare vreo tangenţă sau vreo atribuţie pe această linie. Lucrătorul operativ (judiciar circulaţie economic arme, etc.) întocmeşte procesul verbal sesizare, face actele premergătoare şi dacă constată existenţa vreunui caz de declinare a competenţei în favoare unui alt organ întocmeşte un referat de declinare a acesteia. După întocmirea unui referat de acest gen se întocmesc (tot de către lucrătorul operativ) fişele statistice (fişa persoanei şi fişa infracţiunii). Aceste fişe se trec în evidenţa IPJ Hunedoara ca şi infracţiuni constatate pe numele lucrătorului care le întocmeşte (în speţă L. şi P.).

Nefiind începută urmărirea penală, obligaţia de întocmire a referatelor şi a celor 12 fişe le revenea celor doi agenţi. Aşa după cum se poate observa referatul de declinare a competenţei este întocmit în numele lui L. iar cele 12 fişe sunt întocmite pe numele lui L. - 6 bucăţi şi P. - 6 bucăţi fiind scrise de către L.

Conform normelor procedurale nici referatul întocmit şi nici fişele nu trebuie şi nu aveau cum să ajungă pe la petent sau alt lucrător de cercetări penale. Cele 12 fişe se vizează şi se aprobă de către şeful Serviciului operativ şi de către unul dintre cei doi adjuncţi ai I.P.J. Hunedoara. Petentul arată că nu putea fi implicat, în maniera descrisă mai sus în ajutorul acordat celor doi agenţi precum şi de faptul că ar fi primit pentru „serviciile prestate două sticle cu ţuică", iar împrejurarea că din conţinutul discuţiilor telefonice dintre L. şi P. rezultă într-o formă extrem de voalată că „sunt băiat bun şi că dau şi ei o ţuică" (adică nu poate fi considerat că aceasta poate constitui o motivaţie serioasă şi realistă a învinuirii aduse, petentul neputând fi răspunzător de conţinutul convorbirilor telefonice dintre aceste două persoane).

În ce priveşte episodul referitor la pretinderea de către A.C. a sumei de 1000 euro de la cetăţeanul italian R.L. pentru a-i facilita acestuia o soluţie mai favorabilă se precizează că acest lucru nu corespunde realităţii şi mai ales nu este dovedit sub nici o formă şi cu nici o probă administrată în această cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art 278¹ alin. (7) C. proc. pen. instanţa constată că plângerea este fondată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Prin ordonanţa din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.C.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei RON.

În motivarea ordonanţei se reţine că faţă de A.C.G., care la momentul comiterii faptelor avea gradul profesional de inspector principal de poliţie în cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul Cercetări Penale, prin rezoluţia din 15 iunie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a reţinut că învinuitul în cursul anului 2006, a primit de la agenţii de poliţie L.C. şi P.A. două sticle cu ţuică, întrucât în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu a participat la întocmirea unui referat cu propunerea de declinare a competenţei la D.I.I.C.O.T. şi aflat spre instrumentare la I.P.J. Hunedoara. De asemenea, s-a reţinut că în cursul anului 2007 învinuitul i-a pretins cetăţeanului italian R.L. suma de 1000 euro pentru a propune o soluţie favorabilă acestuia, cetăţeanul italian fiind cercetat într-o cauză penală de către A.C.G. În vederea obţinerii sumei solicitate, învinuitul a consemnat pe verso dovezii menţiunile „E 1000" şi a întinat-o lui R.L., după ce anterior obţinuse pentru acesta prelungirea valabilităţii dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice.

Prin ordonanţa din 25 februarie 2008 aceluiaşi parchet, faţă de numitul A.C.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni, cu caracter administrativ pentru infracţiunile prezentate mai sus, apreciindu-se că faptele în conţinutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar aplicarea acestei sancţiuni este suficientă pentru scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Ulterior, învinuitul A.C.G., prin mandatar avocat, a formulat în termen legal o plângere împotriva acestei ordonanţe, criticând soluţia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie. Prin ordonanţa nr. 95/II/2/2008 din 10 aprilie 2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus admiterea plângerii petentului A.C.G., infirmarea ordonanţei nr. 74/P/2007 din 25 februarie 2008 emisă de aceiaşi unitate de parchet, reluarea şi redeschiderea urmăririi penale.

Luând în considerare întregul material probator administrat în cauză a rezultat în mod evident că învinuitul A.C.G., cu ocazia exercitării atribuţiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de cercetări penale a participat la întocmirea, referatului de declinare a competenţei în Dosarul nr. 50/8/P/2006, beneficiind ulterior de două sticle cu ţuică de la numiţii L.C. şi P.A., care erau cointeresaţi nu atât în soluţionarea judicioasă a cauzei cât în întocmirea referatului de declinare a competenţei şi a unor fişe statistice până la un anumit termen.

Rezultă fără echivoc că întocmirea acestor fişe şi înregistrarea lor în evidenţa operativă a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situaţia existenţei referatului de declinare a competenţei, învinuitul dându-ţi acceptul referitor la conţinutul acestuia. Este de observat că Dosarul nr. 50/8/P/2006 a fost soluţionat şi înaintat parchetului competent doar în cursul lunii iulie 2006, deşi referatul şi cele 12 fişe statistice fuseseră întocmite şi înregistrate cu data de 30 iunie 2006.

Acest mecanism artificial neconform cu bunele practici, care a avut drept scop înregistrarea în evidenţa operativă a unui număr de 12 infracţiuni constatate de ca organele de poliţie pentru situaţia încheiată la finele luni iunie 2006 (respectiv semestrul I 2006), nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C.G. - ofiţer de cercetare penală, cum de altfel se şi proceda la nivelul unităţii. Tocmai în contextul urgentării întocmirii unor astfel de acte şi a faptului o derulare firească în soluţionarea dosarului (iulie 2006) nu era favorabilă pentru acţiunea înregistrării celor 12 infracţiuni ca şi indicator pozitiv în activitatea de constatare, conturează în speţă atât împrejurarea comiterii infracţiunii de luare de mită cât şi motivul celor doi lucrătorii operativi de a oferi sticle cu ţuică drept recompensă pentru sprijinul acordat.

În ce priveşte episodul referitor la pretinderea de către învinuitul A.C.G. a sumei de 1000 euro pentru a facilita acestuia o soluţie mai favorabilă, s-a remarcat că această pretindere s-a concretizat prin depunerea de către învinuit în dovadă a următorului scris „E 1000", dovada fiind înmânată denunţătorului R.L. Un astfel de mod de operare trebuie coroborat fără echivoc cu calitatea profesională a învinuitului şi anume aceea de ofiţer de poliţie, care deţine o pregătire specializată în cadrul Serviciului cercetări penale, adaptându-şi astfel comportamentul infracţional în vederea producerii rezultatului urmărit.

Mai mult ca atât, activităţile infracţionale desfăşurate de învinuit au fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea valabilităţii (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru R.L.

Prin ordonanţa din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a respins plângerea petentului A.C.G. formulată împotriva ordonanţei 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.

Analizând probele dosarului, instanţa constată că temeiul juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală este greşit, urmând a fi modificat în sensul aplicării art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Ambele ordonanţe atacate reţin starea de fapt aşa cum am arătat mai sus, însă nu fac referire în concret la nici o probă administrată în dosar care să susţină situaţia de fapt, arătând doar, în mod general că, din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea referatului de declinare a competenţei în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu ţuică de la numiţii L.C. şi P.A. şi că acelaşi învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunţătorului R.L. o soluţie favorabilă.

În ceea ce priveşte prima faptă reţinută de procuror în sarcina petentului, constând în primirea a două sticle cu ţuică întrucât a participat la întocmirea unui referat cu propunere de declinare a competenţei, instanţa reţine că această faptă nu există.

Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt procesul-verbal e transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006 ora 16,15 purtată între L.C. şi P.A., declaraţia martorului P.A. (fila 172 dos. urmărire penală) şi a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).

Martorul P.A. declară că în mod sigur nu a dat ţuică nici lui L.C. nici lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, şi nu cunoaşte dacă L. i-a dat lui A. aşa ceva. In acelaşi sens este şi declaraţia martorului L.C.

Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75), reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de „vinars" pentru A., urmând să pună şi din partea sa una.

Nici o altă probă nu dovedeşte faptul reţinut prin ordonanţe, acela că petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de ţuică, despre care discutau la telefon L.C. şi P.A. Această discuţie nu dovedeşte că eventuala înţelegere a celor doi s-a şi materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A., audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat ţuică lui L. sau A.

Este inadmisibil a fi sancţionată o persoană, chiar şi cu amendă cu caracter administrativ, în lipsa unor probe certe că se face vinovat de acuzaţiile ce i se aduc, probe care, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanţa reţine că pentru această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi nu pe dispoziţiile art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., cum s-a dispus prin ordonanţele atacate.

Cea de-a doua faptă reţinută în sarcina petentului A.C. se referă la aceea că ar fi pretins cetăţeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a propune o soluţie favorabilă cetăţeanului italian în cauza penală aflată în lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000".

Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în calitate de martori, şi numitul A.C. în calitate de învinuit.

În acest sens, reţinem declaraţiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.) şi R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era trecută menţiunea „E 1000", din care aceştia au înţeles că li se pretinde suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această menţiune de pe io vadă cu cetăţeanul italian, rezultă din declaraţia martorului C.M., căruia: ei doi i-au arătat dovada după ce au primit-o de la A.

Având în vedere aceste acuzaţii, în cauză s-au efectuat un număr de patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză criminalistică, nr. 170 din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul menţiunii „E 1000".

Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic şi din 11 aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că menţiunea "E 1.000" de pe verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică Bucureşti (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din sfera persoanelor care ar fi putut scrie menţiunea, concluzionând expres în sensul că nu a fost executată de acesta.

Luând în considerare concluziile probelor ştiinţifice de mai sus, rezultă deci faptul că acuzaţiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o petentului.

Este important de menţionat faptul că, numitul A.C. in legătură cu acelaşi incident rutier, a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că a pretins şi a primit de la acelaşi cetăţean italian R.L. sumei de 100 euro şi 200 euro pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală şi de a propune o soluţie favorabilă în cauza învinuitului.

Prin sentinţa penală nr. 23 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul penal nr. 855/57/2007 inculpatul A.C.G. a fost achitat baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea recursului (Decizia penală nr. 2749 din 11 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal 855/57/2007).

În consecinţă, în baza art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanţa a admis plângerea petentului A.C.G. împotriva ordonanţei din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi a ordonanţei din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi în consecinţă:

A desfiinţat ordonanţele atacate.

A înlăturat aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ învinuitului cuantum de 1000 lei.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicitând casarea sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008 a D.N.A. Serviciul Teritorial Alba Iulia şi menţinerea ordonanţei procurorului nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.

S-a motivat că:

1. Împrejurarea comiterii infracţiunii de luare de mită în modalitatea primirii sticlelor de ţuică şi motivul celor doi lucrători operativi L. şi P. de a le oferi rezultă din starea de fapt, aşa cum a fost reţinută în urma probatoriului administrat:

- întocmirea referatului de declinare a competenţei şi, implicit, a fişelor statistice, a avut drept scop înregistrarea în evidenţa operativă a unui număr de 12 infracţiuni;

- acest mecanism artificial, care a avut drept scop înregistrarea în evidenţa operativă a unui număr de 12 infracţiuni pentru situaţia pe semestrul I 2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A. şi constituia un indicator pozitiv în activitatea de constatare a organelor de urmărire penală.

2. Acţiunea de pretindere a celor 1.000 euro de către acelaşi învinuit este plauzibilă şi rezultă din faptul că:

- această pretindere s-a făcut de către un ofiţer de poliţie, specializat să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Serviciului cercetări penale.

- activităţile infracţionale desfăşurate de învinuit au fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea valabilităţii (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru R.L.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de critică invocate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal prima instanţă a constatat că temeiul juridic reprezentat de dispoziţiile art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. al soluţiei de scoatere de sub urmărirea penală dispusă prin ordonanţa procurorilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008 este greşit şi a fost schimbat cu cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu titlu de premisă se reţine că prin ordonanţa atacată susmenţionată s-a indicat cu titlu generic că din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea referatului de declinare a competenţei în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu ţuică de la numiţii L.C. şi P.A. şi că acelaşi învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunţătorului R.L. o soluţie favorabilă.

Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006 ora 16,15 purtată între L.C. şi P.A., declaraţia martorului P.A. (fila 172 dos. urmărire penală) şi a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).

Martorul P.A. a declarat că nu a dat ţuică nici lui L.C. nici lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, şi nu cunoaşte dacă L. i-a dat lui A. aşa ceva. In acelaşi sens este şi declaraţia martorului L.C.

Este justificată constatarea primei instanţe în sensul inadmisibilităţii sancţionării cu amendă administrativă în lipsa unor probe certe că se face vinovat de acuzaţiile ce i se aduc, probe care, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanţa de fond a reţinut că pentru această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi nu pe dispoziţiile art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., cum s-a dispus prin ordonanţele atacate.

Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în calitate de martori, şi numitul A.C. în calitate de învinuit.

În acest sens, s-au valorificat declaraţiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.) şi R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era trecută menţiunea „E 1000", din care aceştia au înţeles că li se pretinde suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această menţiune de pe dovadă cu cetăţeanul italian, rezultă din declaraţia martorului C.M., căruia cei doi i-au arătat-o după ce au primit-o de la intimatul A.

Având în vedere aceste acuzaţii, în cauză s-au efectuat un număr de patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză criminalistică din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul menţiunii „E 1000".

Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic şi din 11 aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că menţiunea „E 1.000" de pe verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Luând în considerare concluziile probelor ştiinţifice de mai sus, rezultă că acuzaţiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o petentului.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului de faţă al unităţii de parchet să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 31 din 11 martie2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul petent A.C.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2523/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs