ICCJ. Decizia nr. 2610/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2610/2009
Dosar nr. 2513/109/2008
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din data de 9 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, s-au dispus următoarele.
A fost condamnat inculpatul O.M., fiul lui I. şi M., la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 lit. a) şi c) C. pen., cu executare în condiţiile art. 57 C. pen., art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu. 21 iunie 2008, la zi.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat cuţitul corp delict.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 125 lei către fiecare minor O.M. şi OGM., ambii domiciliaţi în comuna Miceşti, jud. Argeş, reprezentaţi de curator O.V. domiciliată în comuna Miceşti, jud. Argeş, lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu 21 iunie 2008 şi până la majoratul acestora, şi la câte 50.000 lei pentru fiecare minor, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 580 lei onorariu avocat oficiu (40 lei - avocat A.O., conform delegaţiei 2656 din 15 iulie 2008, 40 lei - avocat M.C., conform delegaţiei nr. 3183 din 04 septembrie 2008, 100 lei - avocat A.O., conform delegaţiei nr. 2657 din 15 iulie 2008, 400 lei - avocat T.L., conform delegaţiei nr. 3740 din 20 octombrie 2008).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 274/P/2008, din 10 iulie 2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului O.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev.de art. 174 rap. la art. 175 lit. a), c) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei, în fapt, s-a reţinut că la data de 21 iunie 2008, cu premeditare, inculpatul i-a aplicat soţiei sale, numita O.R.M., 5 lovituri cu cuţitul în zona toracelui, lovituri ce au determinat decesul acesteia.
Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul O.M. s-a căsătorit cu numita O.R.M. în anul 1993, din relaţiile de convieţuire rezultând minorii O.M. şi OGM., născuţi la 19 decembrie 1994 şi, respectiv, la 09 decembrie 1993.
În ultimii ani, între soţi, au apărut neînţelegeri datorită faptului că inculpatul o bănuia pe soţia sa că întreţine raporturi sexuale cu alţi bărbaţi şi, în principal, cu vecinul lor - martorul B.A. Astfel, a declarat inculpatul că, în seara zilei de 17 iunie 2008, i-a spus soţiei sale că dacă nu întrerupe relaţia cu martorul respectiv, o va omorî, astfel încât, începând cu această seară, inculpatul a luat hotărârea să o ucidă, motiv pentru care a luat un cuţit şi l-a ascuns sub covorul din dormitorul său.
Tot din declaraţia inculpatului se reţine că în ziua de 21 iunie 2008, în jurul orelor 14,00, soţia sa a plecat din nou de acasă, motivând că merge să aducă apă. Bănuind că acesta se întâlneşte din nou cu B.A., inculpatul a mers la locuinţa unchiului acestuia – B.V., unde se mai întâlneau de obicei, şi, într-o cameră, i-a găsit pe cei trei, victima ţinând mâna pe piciorul inculpatului. Susţine inculpatul că i-ar fi spus soţiei sale că „şi-a căutat moartea mai devreme" (f. 66 dosar instanţă), aceasta replicându-i prin injurii.
Inculpatul a părăsit locuinţa lui B.V., a mers la un local din apropiere unde a consumat 200 ml ţuică. În local, inculpatul nu a discutat cu nimeni despre intenţiile sale de a-şi omorî soţia, apoi a mers acasă, unde a întâlnit-o pe victimă, care revenise în domiciliu.
Susţine inculpatul că soţia sa a început să-l înjure, astfel încât a mers în dormitor, a luat cuţitul de unde-l ascunsese, după care a revenit în camera unde se afla victima şi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracelui, lovituri ce i-au produs leziuni care au condus la deces.
După ce a primit loviturile, victima a încercat să iasă din locuinţă dar a căzut pe scările de la intrarea în casă, lucru observat şi de fiica părţilor, în vârstă de 13 ani, care se afla în curtea gospodăriei.
Vecinii celor doi, printre care şi martora C.I.M. - f. 83, au sunat la organele de poliţie, care au sosit imediat la faţa locului şi l-au găsit pe inculpat cu cuţitul în mână.
Din raportul de necropsie medico-legală nr. 136/B/2008 (f. 29 d.u.p.) rezultă că victima a prezentat 5 plăgi tăiate, moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne care a survenit în urma unui traumatism toracic forte cu secţiuni pulmonare şi cardiace prin lovire cu corp tăietor înţepător. Sângele cadavrului conţinea 0,85 gr.% alcool.
Inculpatul a recunoscut în totalitate modul şi împrejurările în care a comis fapta, apărarea sa - în sensul că victima ar fi avut relaţii extraconjugale cu martorul B.A., fapt ce l-ar fi determinat să comită fapta – fiind apreciată ca neîntemeiată, combătută de depoziţia martorului - f. 82.
Prima instanţă a apreciat că şi în ipoteza când cele susţinute de inculpat erau veridice, nu se justifică acţiunea violentă a acestuia, care a acţionat cu premeditare, în sensul că a luat o hotărâre prealabilă şi a desfăşurat activităţi materiale premergătoare săvârşirii infracţiunii - deoarece anterior, cu 4 zile, şi-a procurat cuţitul şi l-a ascuns în dormitor, sub covor.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările în care s-a comis infracţiunea, dar şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum nu va fi însă redus sub limita minimă specială, aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului, cu executare prin privare de libertate şi se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru 5 ani.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-au constatat următoarele:
La termenul de judecată din 06 ianuarie 2009 (f. 70) O.V. - cumnata inculpatului şi curatorul minorilor inculpatului, a precizat că victima a fost înmormântată de asociaţii firmei SC G.A.P. SRL, dar că aceştia nu se constituie părţi civile în cauză.
S-a solicitat un răspuns scris de la aceştia, astfel prin adresa de la f. 98, s-a precizat că victima nu a lucrat cu contract de muncă la societatea menţionată, iar asociatul acesteia - numitul P.G. - f. 100, a precizat că nu se constituie parte civilă faţă de inculpat.
Din relaţiile de căsătorie ale inculpatului cu victima au rezultat minorii OGM. şi O.M., minori faţă de care s-a luat iniţial măsura plasamentului la CSCD Câmpulung (f. 35 şi urm., f. 56). Ulterior această măsură a fost revocată şi instituit plasamentul la numita O.V.
Prin dispoziţia nr. 1645 din 22 decembrie 2008 (f. 59-60) a Primarului com. Miceşti (în urma demersurilor repetate ale instanţei), s-a numit curator al minorilor numita O.V. pentru a reprezenta interesele minorilor.
O.V. nu s-a constituit parte civilă, nici personal şi nici ca reprezentant legal al minorilor (f. 46) însă, potrivit art. 17 Cod pr.penală, reprezentantul M.P. a solicitat ca, din oficiu, să fie exercitată acţiunea civilă, în sensul acordării prestaţiei periodice pentru cei doi minori şi a daunelor morale (f. 92).
În opinia instanţei de fond, chiar dacă victima - decedată în urma săvârşirii unei fapte ilicite - nu era încadrată în muncă, inculpatul datorează despăgubiri, sub forma unor prestaţii periodice lunare, pentru întreţinerea copiilor minori, calculate la venitul de bază minim brut pe ţară garantat în plata. Prestaţia periodică nu se calculează în raport cu dispoziţiile C. fam., ci cu dispoziţiile răspunderii civile delictuale - art. 998, art. 999 C. civ., veniturile realizate de victimă/sau venitul de bază minim pe ţară împărţindu-se la numărul membrilor familiei, compusă din 4 persoane. La data comiterii faptei - 21 iunie 2008 era în vigoare HG nr. 1507 din 12 decembrie 2007, care stabilea cuantumul salariului de bază minim brut garantat la 500 lei lunar.
Aplicând procedeul enunţat anterior, prima instanţă a stabilit că fiecărui minor îi revine lunar o prestaţie periodică de 125 lei lunar, aceasta acordându-se începând cu data comiterii faptei şi până la majoratul minorilor.
De asemenea, s-a apreciat că urmare uciderii mamei lor de către inculpat, cei doi minori au suferit un important prejudiciu moral care îl îndreptăţeşte la o reparaţie materială pe care instanţa de fond a evaluat-o la suma de 50.000 lei pentru fiecare minor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată pentru greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi greşita individualizare a pedepsei, având în vedere datele personale şi familiale ale inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 44/ A din data de 21 mai 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.M., fiul lui I. şi M., împotriva sentinţei penale nr. 125 din 9 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 2513/109/2008.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a dedus în continuare durata măsurilor preventive.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a constatat următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, constând în esenţă, în aceea că, urmare a multiplelor lovituri cu cuţitul aplicate de inculpat în zone vitale ale corpului victimei, la data de 21 iunie 2008, în jurul orelor 14,00, numita O.R.M., în vârstă de 39 ani, a decedat.
Pe parcursului întregului proces penal, atât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, inculpatul O.M. a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârşirea faptei pentru care este cercetat. Astfel, în ce priveşte desfăşurarea propriu-zisă a evenimentelor, s-a reţinut că, începând din ziua de 17 iunie 2008, inculpatul a atenţionat-o pe soţia sa că dacă nu întrerupe relaţia extraconjugală, pe care presupunea că o avea cu martorul B.A., o va omorî, ascunzând, totodată, un cuţit sub covorul din dormitorul său.
La o dată ulterioară, 21 iunie 2008, profitând de momentul plecării soţiei sale de la domiciliu, şi bănuind că aceasta se întâlneşte din nou cu B.A., inculpatul a căutat-o la locuinţa unchiului acestuia B.V., unde se mai întâlneau de obicei, găsindu-i pe cei trei într-o cameră stând de vorbă.
Potrivit declaraţiei inculpatului acesta i-a strigat soţiei sale că „şi-a căutat moartea mai devreme", după care a mers la un local unde a consumat băuturi alcoolice. Revenind în acasă şi-a pus în aplicare planul infracţional, respectiv a luat cuţitul de la locul unde îl ascunsese şi i-a aplicat victimei repetate lovituri în zona toracelui, provocându-i decesul.
Menţionează instanţa de apel că susţinerea inculpatului, în sensul că infracţiunea a fost comisă pe fondul stării de tensiune întrucât victima îl înşela cu martorul B.A., nu este întemeiată întrucât atitudinea violentă a inculpatului se plasează, în timp, după primele ameninţări cu moartea, ceea ce demonstrează că inculpatul a acţionat cu premeditare.
De asemenea, s-a mai constatat că leziunile suferite de victimă, care au condus la deces, conform raportului de necropsie medico-legală, dovedesc că inculpatul a acţionat deosebit de violent, între pretinsul act provocator (starea de gelozie) şi urmările faptei existând o disproporţie vădită, ceea ce demonstrează faptul că această manifestare nu poate constitui un act de provocare de natură a genera în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
La stabilirea pedepsei inculpatului, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că a ţinut seama atât de gravitatea faptei, de pericolul concret al acesteia, de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, dar şi de datele personale ale inculpatului şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de ambele instanţe (fil. 66-67 dosar fond, fil. 12 dosar apel), recunoscând săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, recunoaştere care se coroborează cu probatoriul administrat.
Atât in primă instanţă, cât şi în apel, inculpatul nu a contestat situaţia de fapt - recunoscând săvârşirea infracţiunii de omor asupra soţiei sale - însă, în apărare, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. decurgând din împrejurarea că victima întreţinea relaţii extraconjugale cu o altă persoană (martorul B.A.).
În recurs, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. – consecinţă a împrejurării că victima întreţinea relaţii extraconjugale cu o altă persoană.
Recursul inculpatului urmează a fi respins pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 73 lit. b) din C. pen., constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă".
Critica apărării, în sensul greşitei nereţineri în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. - decurgând din împrejurarea că victima întreţinea relaţii extraconjugale cu o altă persoană, este neîntemeiată.
În principiu, un oarecare interval de timp între actul provocator şi riposta făptuitorului nu este incompatibil - de plano - cu existenţa stării de provocare şi, de asemenea, în anumite condiţii concrete de fapt, este posibilă coexistenţa premeditării cu starea de provocare.
Existenţa tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., şi intensitatea acestora, nu se pot reţine de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, fără absolutizarea acestora însă, şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.
Astfel, întrucât dispoziţiile art. 73 lit. b) din C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influenţează starea psihică a făptuitorului, cât şi examinarea semnificaţiei acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenţei unor criterii cu valoare absolută (şi, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare şi-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunţa total la criteriile obiective în aprecierea existenţei sau inexistenţei „stării de provocare".
Pentru reţinerea „stării de provocare", în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu" supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator etc.
În prezenta cauză nu se poate reţine „starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, şi nici a celor obiective deoarece:
- despre relaţia extraconjugală a victimei (soţia sa), inculpatul avea bănuieli de mai mult timp;
- găsirea victimei în locuinţa numitului B.V. nu a fost o împrejurare neaşteptată în raport cu bănuielile inculpatului, bănuieli care îl marcau psihologic de mai mult timp pe acesta;
- pe fondul acestor bănuieli, încă din data de 17 iunie 2008 inculpatul a ameninţat victima că, dacă nu întrerupe relaţia extraconjugală cu B.A., o va omorî, şi chiar a ascuns un cuţit sub covorul clin dormitor;
- găsind victima în locuinţa numitului B.V., inculpatul a ameninţat-o în sensul că „şi-a căutat moartea mai devreme", după care a mers la un local unde a consumat băuturi alcoolice;
- când a revenit la locuinţa sa, inculpatul a luat cuţitul din locul unde îl ascunsese şi a aplicat victimei mai multe lovituri în zona toracică.
Or, în aceste împrejurări, fie şi numai prin observarea criteriilor subiective, nu se poate aprecia că starea de tulburare a inculpatului, determinată de presupusele relaţii extraconjugale ale victimei, a avut un caracter spontan, de mare intensitate, de surprindere psihologică, existând o rezoluţie infracţională exprimată anterior, şi relevată prin acte materiale pregătitoare, condiţionată de neîntreruperea relaţiilor extraconjugale ale victimei cu numitul B.A.
Reacţia inculpatului faţă de comportamentul victimei, care ar fi întreţinut relaţii extraconjugale, nu poate fi reţinută ca provocare în sensul art. 73 lit. b) din C. pen. nici prin observarea criteriilor obiective anterior menţionate.
Omorul săvârşit de inculpat, prin reţinerea celor două împrejurări care au agravat fapta: „cu premeditare" şi „asupra soţului", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat (art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi c) din C. pen.) şi este sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
Prima instanţă - în mod legal şi temeinic - nu a ignorat total starea de tulburare pe fondul căreia inculpatul a săvârşit fapta de omor asupra soţiei sale.
La aplicarea pedepsei de 20 de ani închisoare a fost avută în vedere această împrejurare, precum şi altele deja menţionate în sentinţă, prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen. pentru individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind justificată o nouă reducere a acesteia.
Pedeapsa stabilită de prima instanţă - şi menţinută de instanţa de apel - răspunde atât principiului proporţionalităţii între pericolul social concret al infracţiunii şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, precum şi scopului prevăzut de art. 52 din C. pen.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.pr.pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsă se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C.pr.pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 iunie 2008, la 9 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2617/2009. Penal → |
|---|
