ICCJ. Decizia nr. 2584/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2584/2009
Dosar nr. 3226/111/2008
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
I. Prin sentinţa penală nr. 88/ P din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, condamnă pe inculpatul S.I., fiul lui A. şi G., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 25 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. la care adaugă un spor de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedepsele complementare prev.de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menţine măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 23 din 20 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/2008.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 19 mai 2008 la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea specială a unui cablu bifilar negru - corp delict - înregistrat la poziţia 32 din 10 iulie 2008 în Registrul de mijloace de probă a Tribunalului Bihor.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - art. 999 C. civ. obligă inculpatul să plătească părţii civile M.E.M. echivalentul în lei la data plăţii efective a sume de 15.000 euro cu titlu de daune morale.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu avocat N.A. în sumă de 100 lei conform delegaţiei nr. 5099 din 20 octombrie 2008 se virează în favoarea Baroului Bihor din fondurile M.J.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la 1300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Tribunalul Bihor emis la 10 iulie 2008 în Dosar nr. 423/P/2008 înregistrat la această instanţă la data de 11 iulie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev.şi ped. De art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) care constă în aceea că în data de 19 mai 2008 acţionând dintr-un motiv josnic, a ucis-o pe fiica sa minoră S.G.E. în vârstă de 1 an şi 11 luni prin strangulare cu un cablu telefonic în timp ce aceasta dormea în locuinţa sa.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale (filele 29-34, 58-62, 66, 110-111 dosar u.p.) cât şi în faţa instanţei (fila 61) săvârşirea faptei, indicând modul de comitere al acesteia.
În cauză s-au administrat următoarele probe: proces verbal de constatare (fila 1 dosar u.p.), proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice şi DVD (filele 2-14 dosar u.p.), bilet de internare eliberat de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bihor privind constatarea decesului victimei (fila 15 dosar u.p.), declaraţiile martorilor U.I. (filele 18-21 dosar u.p., fila 74 dosar instanţă), M.M. (filele 22-25 dosar u.p, fila 73 dosar instanţă), P.C.S. (filele 44-46 dosar u.p., fila 23 dosar instanţă), U.G. (filele 47-50 dosar u.p.), J.D.I. (filele 52-54 dosar u.p), P.E. (filele 84-90 dosar u.p.), S.M. (fila 22 dosar instanţă), raport de constatare medico-legală nr. 1537/III/164/2008 (filele 40-42 dosar u.p.), copie cazier judiciar (filele 27-28 dosar u.p.), raport expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1578/IV/194/2008 (filele 72-73 dosar u.p.), declaraţia părţii civile M.E.M. (filele 74-77 dosar u.p., fila 40 dosar instanţă), bilet de ieşire din spital (fila 79 dosar u.p.), adresa din 22 mai 2008 de la SC A. SRL (fila 82 dosar u.p.), adresa din 10 iunie 2008 a I.P.J. Bihor (filele 93-94 dosar u.p.), adresa din 01 iulie 2008 a Serviciului de telecomunicaţii special şi un CD din 27 iunie 2008 (filele 103-105 dosar u.p.), proces verbal din 9 iulie 2008 de transcriere a înregistrării apelurilor telefonice la 112 (file 106-109 dosar u.p.), raport de nouă expertiză psihiatrico-legală efectuat de I.M.L. Timişoara la 26 ianuarie 2009 (filele 44-47 dosar instanţă).
Din probele de mai sus instanţa reţine în fapt următoarele:
Inculpatul a întreţinut relaţii de concubinaj cu partea civilă M.E.M., iar din aceste relaţii s-a născut la data de 28 mai 2006 victima S.G.E. (fila 80 dosar u.p.). părţile au locuit iniţial într-o încăpere anexă la apartamentul ocupat de mama inculpatului, după care s-au mutat în chirie în cartierul Nufărul din Oradea. Relaţiile dintre cei doi au fost tensionate întrucât inculpatul nu lucra şi nu-şi întreţinea familia şi în mod frecvent le agresa fizic atât pe partea civilă, cât şi pe victimă, cea din urmă fiind văzută cu urme de vânătăi pe corp.
În cele din urmă, partea civilă i-a cerut inculpatului să părăsească locuinţa, astfel că acesta a locuit 2 săptămâni pe străzi şi la prieteni, după care mama lui a acceptat să-l primească în anexa apartamentului ei, iar partea civilă s-a mutat cu victima la mama ei.
În data de 19 mai 2008 în jurul orelor 11,00 inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă şi de faţă cu P.E., i-a cerut să îi încredinţeze fiica pentru câteva ore, pentru a se plimba prin parc. Partea civilă a fost de acord şi i-a cerut să o readucă pe minoră până la orele 17,00, însă nici unul neavând telefonul activat, nu au putut comunica. Inculpatul s-a plimbat cu fiica sa prin oraş, iar în jurul orelor 14,00 a ajuns la locuinţa sa, unde s-a întâlnit cu bunica lui şi cu martora M.M. Bunica inculpatului a vorbit un pic cu minora şi a pupat-o, după care inculpatul a intrat cu fiica sa în apartament, lăsând uşa deschisă. Martora M.M. a adus clătite pentru minoră şi stând în pragul uşii a văzut-o pe aceasta dormind.
Inculpatul susţine că şi-a reamintit discuţia cu concubina sa care i-ar fi spus că o încredinţează pe minoră pentru ultima dată, moment în care s-a hotărât să o ucidă pe fetiţă ca să nu mai poată aparţine nici lui şi nici concubinei sale.
Inculpatul S.I. a prins-o pe minoră de gât cu o mână, în timp ce aceasta dormea în patul din încăpere şi cu cealaltă mână i-a aplicat mai multe lovitură cu pumnul în faţă, apoi a luat un cablu de la un încărcător de telefon mobil din încăpere şi l-a înfăşurat în jurul gâtului, după care a strâns cablul până ce a constat că fiica sa nu mai mişcă şi nu prezintă nici un semn de viaţă. Inculpatul a luat-o pe fiica sa în braţe, împrejurare în care tricoul albastru purtat de acesta s-a îmbibat cu sângele scurs din gura victimei, iar apoi a pus-o pe fiica sa în pat şi a spălat-o cu apă luată dintr-un vas de plastic.
Văzând că fetiţa a decedat, inculpatul a ieşit în stradă la un telefon public şi a apelat numărul unic de urgenţă relatând operatoarelor cele întâmplate, apoi a aşteptat sosirea organelor de poliţie cărora le-a indicat locul în care se află victima şi modul în care a procedat şi totodată a arătat cablul - corp delict - utilizat la comiterea faptei.
Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 1537/III/164 în 19 mai 2008 întocmit de SML Bihor rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare, iar leziunile de violenţă de la nivelul extremităţii cefalice au putut fi produse prin loviri repetate cu un corp contondent dur.
Martorele U.I. şi M.M. confirmă împrejurarea că inculpatul a sosit înainte de orele 15,00 în curtea imobilului în care locuia, având în braţe pe fiica sa care era foarte veselă şi vioaie, a îmbrăţişat-o şi pupat-o pe străbunica ei, după care a fost văzută dormind fără a avea urme de violenţe. Şi martorii P.C.S. şi J.D.I. l-au văzut pe inculpat cu fiica sa în braţe, iar la sosirea organelor de poliţie l-au auzit pe acesta declarând că şi-a ucis fiica.
Cu toate că inculpatul a declarat în mod constant că a luat hotărârea de a-şi omorî fiica pentru a nu fi nici a lui şi nici a concubinei sale, pe motiv că aceasta i-ar fi spus că nu îi mai dă copilul, susţinerile sale sunt contrazise cu depoziţia părţii civile şi a martorei P.E., care declară că au fost de acord să-i lase fetiţa considerând că aşa trebuie să procedeze deoarece este tatăl ei şi s-a mai întâmplat să se înţeleagă să-i lase copilul, însă inculpatul nu a venit după ea.
Întrucât din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de SML Bihor rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate, însă are discernământul păstrat, instanţa a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză psihiatrico-medicală de I.M.L. Timişoara care a concluzionat că inculpatul a avut discernământul păstrat la data săvârşirii faptei, iar tulburarea de personalitate este de tip impulsiv.
Faţă de cele reţinute mai sus, se constată că inculpatul în data de 19 mai 2008, din motive josnice a ucis-o pe fiica sa minoră S.G.E. prin ştrangulare cu un cablu telefonic, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev.şi ped. de art. 174 - art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
Întrucât dintr-o evidentă eroare materială s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de mai sus prev.şi ped. de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru reglementarea acestei situaţii în baza art. 334 C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev.şi ped. de art. 174 - art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev.şi ped. de art. 174 - art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., text de lege în baza cărora inculpatul S.J. va fi condamnat la o pedeapsă de 25 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. la care va adăuga un spor de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a făcut aplicarea prev.art. 75 lit. d) C. pen. întrucât inculpatul, din motive josnice şi egoiste, a săvârşit fapta afirmând că a dorit ca minora să nu fie nici a lui şi nici a concubinei sale, şi totodată s-au luat faţă de acesta şi pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. raportat la infracţiunea săvârşită, modalitatea comiterii acesteia şi în considerarea victimei aflată la o vârstă deosebit de fragedă şi fără putinţa de a se apăra. În condiţiile în care inculpatul nu este în măsură să aprecieze valoarea vieţii propriei sale fiice, se impune a i se interzice şi dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.J., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., având în vedere că a recunoscut fapta şi a cooperat cu organele judiciare, prezentându-se de bună voie, după săvârşirea omorului la organul de poliţie.
Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel constată că aceasta este netemeinică şi nelegală, iar apelul formulat de inculpatul S.I. apare ca fondat şi, în consecinţă, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis în sensul că:
(1) se va înlătura sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare în regim privativ de libertate;
(2) se va limita conţinutul pedepselor accesorii şi complementară la prevederile art. 64 lit. a) teza II, b), d), e) C. pen.
Critica formulată de inculpat este întemeiată.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în data de 19 mai 2008 inculpatul S.I., acţionând dintr-un motiv josnic, a ucis-o pe fiica sa minoră S.G.E., în vârstă de 1 an şi 11 luni, prin strangulare cu un cablu telefonic, în timp ce aceasta dormea în locuinţa sa situată în Oradea.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de către instanţa de fond, rezultând din probele administrate în cauză, inclusiv din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului S.I. (filele 29-34, 58-62, 66, 110-111, 112, dosarul de urmărire penală; fila 61 dosarul Tribunalului Bihor, fila 12 dosarul Curţii de Apel Oradea). Astfel, din procesul verbal de constatare (fila 1), procesul-verbal de constatare la faţa locului (filele 2-3), planşele foto (filele 4-13), raportul de constatare medico-legală (filele 40-42), procesul-verbal de transcriere a înregistrării apelurilor telefonice la numărul 112 (fila 106-109), declaraţiile martorilor U.I. (fila 18-21 dosarul de urmărire; fila 74 dosarul instanţei de fond), M.M. (filele 22-25; fila 73), P.C.S. (filele 44-46, fila 23), U.G. (filele 47-50), J.D.I. (filele 52-54) şi P.E. (filele 84-90), M.E.M. (filele 47-50), rezultă că în data de 19 mai 2008, după orele 10,30 inculpatul S.I. s-a deplasat la locuinţa fostei concubine M.E.M. şi i-a cerut să-l lase să o ia pe minora S.G.E. pentru 2 ore ca să o plimbe în parc, apoi a luat fetiţa iar în jurul orelor 15 adus-o la domiciliul său, unde a suprimat viaţa victimei prin ştrangulare cu un cablu telefonic, după ce în prealabil a lovit-o cu un corp contondent, dur. Inculpatul a luat rezoluţia infracţională pe fondul relaţiilor tensionate cu concubina sa care l-a avertizat că pentru ultima oară o lasă pe minoră cu el. imediat după decesul victimei, minora S.G.E., inculpatul a apelat serviciul de telefonie cu nr. 112 aducând la cunoştinţa organelor de poliţie fapta.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond nu a procedat la o judicioasă valorificare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată inculpatului nereflectând în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta şi persoana inculpatului.
Instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 25 ani la care a adăugat un spor de 5 ani, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 30 ani în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Modul şi mijloacele de săvârşire a faptei de omor calificat imprimă acesteia un grad de pericol social sporit. Limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială pentru infracţiunea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
În procesul amplu de individualizare judiciară a pedepsei nu se poate face abstracţie de persoana inculpatului - element tânăr, antrenat în câmpul muncii (fila 82 dosarul de urmărire penală) care a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe parcursul procesului penal, regretând sincer fapta comisă.
Este de relevat faptul că din fişa de cazier judiciar, rezultă că inculpatului S.I. i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii de 7.000.000 lei în anul 2004 pentru săvârşirea infracţiunii de furt (fila 28).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de S.M.L. Bihor (filele 72-73 din dosarul de urmărire penală) şi raportul de nouă expertiză medicală psihiatrico-legală (filele 44-45, dosarul instanţei de fond) inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv, iar raportat la faptă a avut discernământul păstrat.
Diagnosticul este explicat de specialişti, printre altele, prin aceea că a crescut de la vârsta şcolară în regim instituţionalizat datorită problemelor financiare pe care mama sa le avea, el interpretând instituţionalizarea, unde în mod frecvent a fost agresat, ca fiind o încercare a părintelui de a-l abandona şi s-a manifestat iniţial, prin distrugerea obiectelor favorite, pentru ca ulterior să recurgă la acte de heteroagresivitate. Carenţele din educaţia inculpatului şi frustrările acumulate au constituit factorii care s-au repercutat negativ asupra comportamentului inculpatului. Împrejurarea că fosta concubină l-a ameninţat că nu o va mai lăsa pe minoră în preajma sa l-a determinat pe inculpat, persoană cu tulburări de personalitate, să ia hotărârea de a suprima viaţa victimei pentru ca nici mama minorei să nu mai aibă privilegiul de a sta cu minora.
Având în vedere atitudinea ante şi post-infracţională, a tipului de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, dar şi modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, rezultatul produs, pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c), d) C. pen., instanţa de apel apreciază că o pedeapsă de 25 ani închisoare cu privare de libertate este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, întrucât prima instanţă nu a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esenţă, definitorii pentru inculpat şi pericolul social concret al faptei, instanţa de apel va admite apelul inculpatului, va desfiinţa sentinţa penală nr. 88/ P din 24 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor şi o va reforma, în sensul că va înlătura sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 25 ani închisoare în regim privativ de libertate.
Examinând din oficiu hotărârea apelată, instanţa de apel constată că aceasta este netemeinică sub aspectul aplicării pedepselor accesorii şi complementare.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii (art. 53 Constituţia României).
Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dreptul la vot este un drept şi nu un privilegiu. Totuşi, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale. Nici una din condiţiile impuse nu trebuie să împiedice libertatea de exprimare a oricărei persoane în ceea ce priveşte alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr. 74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenţie doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporţionalitate cere existenţa unei legături observabile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi situaţia persoanei în cauză.
În consecinţă, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute şi independent de matura sau gravitatea infracţiunilor pe care aceştia le-au comis şi de situaţia lor personală. O restricţie generală, automată şi nediferenţiată a unui drept prevăzut de Convenţie depăşeşte o marjă de apreciere adaptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea şi este incompatibilă cu prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia de la Strasbourg.
Prin urmare, faţă de aspectele reliefate, în cauza dedusă judecăţii instanţa de apel apreciază că în mod nejustificat instanţa de fond a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară dreptul de a alege, inculpatului. Astfel fiind, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va admite apelul penal declarat de inculpatul S.I. şi în sensul că se restrânge exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) la prevederile art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 49/ A din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant S.I., deţinut în Penitenciarul Oradea împotriva sentinţei penale nr. 88/ P din 24 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o desfiinţează în sensul că:
1. A înlăturat sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare, stabilind ca inculpatul S.I., cu datele personale aflate la dosar, să execute pedeapsa de 25 ani închisoare în regim privativ de libertate pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen.
2. A limitat conţinutul pedepselor - accesorie şi complementară la prevederile art. 64 lit. a) teza II, b), d), e) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.
A obligat pe apelant să plătească în valoarea Baroului de Avocaţi Bihor suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu P.A., care va fi avansată din fondul M.J.
În baza art. 160b C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatului S.I. şi deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 19 mai 2009.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul S.I. criticând-o în baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. ca netemeinică solicitând casarea ei şi reducerea pedepsei aplicate apreciată ca fiind prea severă. Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare susindicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul S.I. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. după înlăturarea sporului de 5 ani închisoare de către instanţa de apel este aptă în totalitate să satisfacă dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să desemneze o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa cât şi să asigure necesara prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la pericolul social general şi concret extrem de sporit al infanticidului comis constând în esenţă în aceea că la data de 19 mai 2008, acţionând dintr-un motiv josnic (egoist) a ucis-o pe fiica sa minoră S.G.E., în vârstă de 1 an şi 11 luni, prin strangulare cu un cablu telefonic în timp ce aceasta dormea în locuinţa sa.
Tot astfel s-au avut în vedere şi datele care circumstanţiază persoana sa, cu antecedente penale personalitatea sa impulsivă şi discernământul păstrat - relevate prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al S.M.L. al judeţului Bihor nr. 1578/IV/194 din 28 mai 2008 (fila 72 dos. urmărire penală), poziţia sa constant sinceră de recunoaştere a faptei imputate.
Faţă de cele mai sus-expuse se reţine inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia de la 19 mai 2008 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2008 la 7 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2610/2009. Penal → |
|---|
