ICCJ. Decizia nr. 2523/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2523/2009
Dosar nr. 38341/3/2008
Şedinţa publică din 01 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 255/F din 04 martie 2009, pronunţată în Dosar nr. 38341/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a hotărât astfel:
I. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.V. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în aceleaşi infracţiuni, cu înlăturarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. (fiul lui V. şi A.) la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri de mare risc.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 şi până la zi.
II. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.A.D. din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în aceleaşi infracţiuni, cu înlăturarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A.D. (fiica lui N. şi T.) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri de mare risc.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii de 24 ore din data de 21 august 2008 şi perioada arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 şi până la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele cantităţi de droguri, rămase în urma analizelor de laborator: 0,18 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008 şi respectiv 0,19 grame heroină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2008.
A dispus restituirea către inculpata P.A.D. a telefoanelor mobile marca N. şi respectiv marca N.I., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 august 2009 şi a sim-urilor V., O. şi respectiv C., indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 08 octombrie 2008.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul N.V. la plata sumei de 600 RON, iar pe inculpata P.A.D. la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu desemnat pentru inculpată a fost avansat din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul, examinând actele ş lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 21 august 2008, organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 4 – B.C.C.O. s-ai sesizat din oficiu despre faptul că numita P.A.D. urma să introducă droguri, respectiv heroină, în arestul Secţiei 14 Poliţie, unde se afla încarcerat concubinul ei, N.V.
Astfel, lucrătorii de poliţie s-au deplasat în jurul orei 1400 la sediu arestului Secţiei 14 Poliţie, unde au asistat la întâlnirea dintre P.A.D. şi persoana arestată preventiv N.V.
După terminarea discuţiilor, P.A.D. i-a predat concubinului său două pungi, în care se aflau mai multe bunuri, printre cârc un cartuş de ţigări M. sigilat, un săpun N., un şampon H.S. şi un antiperspirant G.
La finalul întâlnirii, P.A.D. a fost condusă de către poliţişti într-o încăpere, în vederea efectuării percheziţiei corporale, iar, în prezenţa lui N.V., s-a procedat la efectuarea unui control amănunţit asupra bunurilor primite de acesta de la concubina sa.
În această împrejurare, în interiorul antiperspirantului G., au fost găsite 3 doze tip bilă, răsucite la capăt, care conţineau un praf pulverulent şi care au fost aşezate pe un birou.
Fiind întrebat despre conţinutul celor 3 doze, inculpatul N.V. a devenit violent, s-a apropiat de birou, de unde a luat dozele respective şi le-a înghiţit. La solicitarea lucrătorilor de poliţie, inculpatul a fost de acord să regurgiteze toate cele 3 doze, care au fost ridicate şi ambalate într-un plic tip M.A.I. sigilat cu sigiliul nr. 28686, care a fost înainta Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării unei expertize asupra substanţe conţinute.
De faţă la ridicarea celor 3 doze, a fost martorul asistent D.C. în prezenţa căruia inculpatul N.V. a declarat următoarele „La data de 21 august 2008, în jurul orelor 1000, am sunat-o pe concubina mea P.A.D., de pe un telefon mobil marca S.E., pe care îl cumpărasem din arest, de la un individ pe nume P. şi i-am spus să-mi aducă ţigări şi să meargă la un traficant de droguri pe nume B. să cumpere 3 doze de heroină, pe care să mi le aducă în arest. Totodată, i-am spus să disimuleze dozele de heroină într-un antiperspirant. Dozele de heroină urma să le consum împreună cu P. şi ceilalţi din arest. pachet, concubina mea mi-a adus ţigările, antiperspirantul şi alte bunuri. Cu ocazia controlului, poliţiştii au găsit cele 3 doze" (fila 14, verso, d.u.p.).
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul N.V. a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, susţinând că, atât prima declaraţie, cât şi cea dată cu ocazia arestării preventive nu sunt conforme cu realitatea. Inculpatul a susţinut că a rugat-o pe coinculpată să-i aducă medicamente, pentru că avea dureri puternice de oase şi, întrucât aceasta i-a spus că s-ar putea să nu aibă medicamente, el i-a transmis să-i aducă „orice", precizând că nu a dorit să dea un înţeles anume acestui cuvânt. La momentul când a primit pachetul, nu a cunoscut că acela conţine droguri. Cu privire la fapta de consum, inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpată, care făcea rost de droguri, le consuma.
În aceeaşi fază a procesului penal, inculpata P.A.D. a recunoscut atât consumul de droguri, cât şi împrejurarea că i-a adus concubinului său 3 doze de heroină, ascunse într-un antiperspirant, cu precizarea că acesta nu i-a solicitat în mod expres droguri, ci un tratament pentru dureri. Cu toate acestea, la momentul când i-a remis pachetul inculpatului, ea i-a spus că, în loc de tratament, i-a adus heroină, iar acesta, deşi aflase ce conţine pachetul, nu l-a refuzat.
Tribunalul a apreciat că schimbarea poziţiei procesuale a inculpatului nu este motivată obiectiv, pe de o parte, pentru că aspectele reţinute în actul de sesizare sunt susţinute nu numai de declaraţiile iniţiale ale acestuia, dar şi de toate celelalte mijloace de probă administrate, iar, pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia probele nu au o valoare prestabilită. Astfel, inculpatul a susţinut că prima declaraţie a fost dată sub presiunea organelor de urmărire penală, iar cea din faţa judecătorului, de la momentul prezentării sale în vederea discutării propunerii de arestare preventivă, a fost determinată de starea de sevraj în care se afla. Chiar dacă s-ar admite ca valabile explicaţiile inculpatului, deşi nu sunt probate în vreun fel, nu poate fi continuat demersul logic al derulării faptelor, întrucât nu se înţelege cum, aflat în stare de servaj, inculpatul, într-o declaraţie liberă în faţa judecătorului, a făcut afirmaţii conforme primei sale declaraţii, care se coroborează şi cu celelalte mijloace de probă.
Cu ocazia efectuării percheziţiei corporale asupra numitei P.A.D., au fost descoperite mai multe bunuri, dintre care au fost ridicate 2 telefoane mobile, marca N. şi respectiv marca N.I., 5 cartele sim, din care 3 V., 1 O. şi respectiv 1 C. De asemenea, asupra acesteia au fost găsite şi ridicate 2 doze tip bilă, sigilate prin ardere, conţinând o substanţă pulverulentă, care au fost introduse într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliu nr. 29212, care a fost înaintat Laboratorului I.G.P.R., în vederea efectuării ui expertize asupra substanţei conţinute.
Lucrătorii de poliţie din cadrul arestului Secţiei 14 au procedat la efectuarea unui control şi în camera în care stătea inculpatul N.V., împreună cu N.A.M., N.A.C. şi V.T.N., ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică de unică folosinţă de 100 unităţi, în care existau urme de materie, o fiolă spartă din sticlă transparentă, pe care se observau urme de materie, un filtru de ţigară şi o folie din staniol, care conţinea o substanţă cristalină de culoare albă. Probele au fost ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. nr. 28686, după care au fost înaintate pentru expertiză aceluiaşi laborator.
În timpul cercetărilor, s-a procedat la audierea martorilor N.A.C. şi N.A.M., care au declarat că nu sunt consumatori de droguri, iar bunurile găsite în camera lor nu le aparţineau. în schimb, celălalt coleg de celulă al inculpatului N.V., respectiv V.T.N. a declarat că seringa şi fiola găsite în camera lor erau utilizate în comun, pentru a se droga, de către toţi ocupanţii camerei. Declaraţia acestuia din urmă nu s-a coroborat însă cu celelalte mijloace de probă, situaţie în care s-a apreciat că, din cauza faptului că persoana care a încercat să introducă heroina în camera de arest a fost inculpatul N.V. (consumator de heroină de aproximativ 2 ani, astfel cum a declarat chiar el), seringa hipodermică şi fragmentul de fiolă din sticlă în care s-a pus în evidenţă heroină îi aparţineau acestuia, fiind folosite la administrarea drogului.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 august 2008, în proba constituită din 3 punguţe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,29 grame, s-a pus în evidenţă heroină (filele 66-70, d.u.p.).
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 august 2008, în proba constituită din 2 punguţe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,30 gr., s-a pus în evidenţă heroină (fila 58-63).
În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului N.V., care a determinat-o pe inculpata P.A.D. să-i procure 3 doze de heroină, pe care aceasta le-a introdus în pachetul pe care l-a adus cu ocazia vizitei din data de 21 august 2008 la arestul Secţiei 14 Poliţie, unde el se afla în stare de arest preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la trafic de droguri de mare risc şi respectiv deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv de art. 4 alin. (1) şi (2) din Lege nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, a constatat că fapta inculpatei P.A.D., care, în data de 21 august 2008, i-a procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deţinere la Secţia 14 Poliţie, la insistenţele acestuia, 3 doze de heroină, pe care i Ie-a introdus în pachetul adus la vizită, fiind surprinşi în flagrant de către organele de poliţie şi, în plus, a mai deţinut asupra sa, pentru consum, 2 doze de heroină, găsite cu ocazia percheziţiei corporale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi respectiv deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor, având în vedere conţinutul acestor dispoziţii şi situaţia de fapt reţinută. Astfel, conform art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, constituie circumstanţă agravantă împrejurarea că faptele de trafic de droguri şi respectiv deţinere de droguri în vederea consumului propriu au fost comise într-un loc de deţinere. Or, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite în arestul Secţiei 14 Poliţie.
La stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la efectul reţinerii circumstanţelor atenuante şi stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în cazul inculpatului N.V., la modalitatea de executare a pedepselor şi la regimul sancţionator în cazul concursului de infracţiuni, dispoziţiile părţi speciale a C. pen., care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii, precum şi circumstanţele de ordin personal ale inculpaţilor.
Astfel, în cazul inculpatului N.V., Tribunalul a reţinut circumstanţe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, anterior săvârşirii faptelor şi chiar pe parcursul procesului penal, atitudinea sa oscilantă fiind apreciată nu ca o rea-credinţă, ci ca o poziţie subiectivă prin a încercat să-şi diminueze contribuţia la comiterea faptelor, dar şi starea de recidivă postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară, pronunţată în anul 2002 pentru o infracţiune de tâlhărie şi circumstanţa agravanta a comiterii infracţiunilor într-un loc de deţinere.
În ceea ce o priveşte pe inculpata P.A.D., Tribunalul a reţinut circumstanţe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, atât anterior săvârşirii faptei, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale, cât şi pe parcursul procesului penal, când a avut o atitudine în ansamblu corectă, de recunoaştere a faptelor, precum şi circumstanţa agravantă a comiterii acelor fapte într-un loc de deţinere.
În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat că scopul legal al pedepsei, în accepţiunea art. 52 C. pen., poate fi atins, în cazul ambilor inculpaţi, prin aplicarea pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite a câte unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzu de lege.
Constatând că cele două infracţiuni reţinute în sarcina fiecărui inculpat au fost săvârşite de către aceştia prin tot atâtea acte materiale, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor ce reglementează concursul real de infracţiuni, Tribunalul, făcând aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor şi executarea de către fiecare inculpat a pedepsei celei mai grele dintre cele aplicate pentru infracţiunile concurente.
În cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, Tribunalul a aplicat inculpaţilor, alături de pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Sub aspectul modalităţii de executare, Tribunalul, având în vedere pedepsele în concret aplicate, gradul de pericol social al infracţiunilor, astfel cum rezultă din împrejurările şi modalitatea de comitere, la care se adaugă existenţa antecedenţei penale sub forma recidivei postexecutorii în cazul inculpatului N.V., a apreciat că singura astfel de modalitate legală şi oportună este cea a detenţiei, cu interzicerea, pe durata executării, ca pedeapsă accesorie, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., întrucât, în raport cu specificul infracţiunilor săvârşite, numai limitarea acestor drepturi se impune.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menţinut starea de arest preventiv a ambilor inculpaţi, având în vedere infracţiunile comise de aceştia, astfel cum au fost probate în prezenta cauză, care au condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare în cazul fiecăruia dintre ei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioadele de privare preventivă de libertate.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate cantităţile de heroină rămase în urma analizelor de laborator.
Tribunalul a dispus restituirea către inculpata P.A.D. a celor 2 telefoane mobile şi 5 sim-uri, ridicate de la aceasta în urma percheziţiei corporale, constatând că nu există dovezi certe din care să rezulte că acele bunuri s-au constituit într-un mod specific de săvârşire a infracţiunilor săvârşite de inculpată sau că ele au rezultat din comiterea de infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal inculpatul N.V. (la data de 13 martie 2009) şi inculpata P.A.D. (la data de 16 martie 2009).
Inculpatul N.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte reţinute în sarcina sa, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi, în principal, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. La art. 10 lit. c) din C. proc. pen., cu privire la fiecare dintre cele două infracţiuni ce fac obiectul judecăţii, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea lor, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru acestea.
Inculpata P.A.D. a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa şi suspendarea executării pedepsei rezultante, fie condiţionat, potrivit art. 81 din C. pen., fie sub supraveghere, conform art. 861 din C. pen., în considerarea circumstanţelor personale, învederând că nu este cunoscută cu antecedente penale, are un domiciliu stabil şi o familie organizată şi, de asemenea, a manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Prin Decizia penală 113/A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul N.V. şi de inculpata P.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 38341/3/2008.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
I. a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului N.V. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.;
- pedeapsa principală de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
A fost redusă pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul N.V. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.
II. A descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei P.A.D. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen.;
- pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen.
A fost redusă pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 din C. pen., de la 1 an şi 6 luni la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. d) din C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. a) din C. pen., inculpata P.A.D. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului N.V. şi a inculpatei P.A.D.
În temeiul art. 383 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.V. durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 şi până la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.D. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 21 august 2008 şi până la zi.
În temeiul art. 192 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre apelanţii inculpaţi, în sumă de câte 300 lei, a fost suportat din fondul M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpaţilor fiind pe deplin dovedite.
Totodată s-a reţinut că pedepsele stabilite pentru infracţiune prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 au fost corect individualizate, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind justificată reindividualizarea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (reţinută în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpaţi)s-a constatat de către instanţa de prim control judiciar că instanţa de fond a făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) din C. pen., corectă fiind reţinerea incidenţei prevederilor art. 76 lit. d) C. pen., având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune este de 2 ani, motiv pentru care în urma aplicării prevederilor art. 74 C. pen. a dispus reducerea pedepselor pentru cei 2 inculpaţi, respectiv de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pentru inculpatul N.V. în cazul infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, iar pentru inculpata P.A.D. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru aceeaşi infracţiune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul N.V. şi P.A.D., criticând hotărârea sub aspectul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor personale ale inculpaţilor, aceştia dând dovadă de sinceritate.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, cf. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată recursurile declarate de către inculpaţii N.V. şi P.A.D. nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că la 21 august 2008, acţionând la instigarea inculpatului N.V. (concubinul său), inculpata P.A.D. a procurat şi remis acestuia, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la arestul Secţiei 14 Poliţie, unde era încarcerat în stare de arest preventiv, 3 doze conţinând cantitatea totală de 0,29 gr de heroină disimulate într-un tub antiperspirant, pe care inculpatul le-a primit în vederea consumului şi, fiind depistat în flagrant, le-a înghiţit, acceptând să le regurgiteze la solicitarea organelor de poliţie.
Cu aceeaşi ocazie la percheziţia corporală, inculpata P.A.D. a fost depistată deţinând asupra sa, pentru consum propriu alte 2 doze, conţinând cantitatea totală de 0,30 gr de heroină. În acelaşi timp, la controlul efectuat în camera de arest unde stătea inculpatul N.V., a fost identificată - alături de o seringă hipodermică, un filtru de ţigară şi o folie de staniol - o fiolă spartă din sticlă transparentă, cu urme de materie, care s-a dovedit a fi heroină.
Astfel faptele inculpatului N.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc (art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi obţinere a unor asemenea substanţe pentru consumul propriu - art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000), iar faptele inculpatei P.A.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţiile martorului asistent D.C., procese verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale de constatare a infracţiunii, cererea inculpatei P.A.D. privind efectuarea unei vizite şi aducerea unui pachet pentru arestatul N.V., bon privind scoaterea şi introducerea în arest a inculpatului N.V., procesul verbal privind controlul camerei de detenţie nr. 2, planşe foto, declaraţii martori V.T., N.A., N.A., raport constatare tehnico-ştiinţifică) au rezultat împrejurările în care faptele au fost săvârşite.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenţii inculpaţi cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate, (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte o consideră legală şi temeinică, iar recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunilor.
Funcţia de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi e destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Faptele celor doi inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, în mod corect s-a ţinut seama de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei (drogurile au fost destinate unei persoane aflate în arest preventiv), persoana atât a celui care le-a introdus, cât şi a celui care le-a solicitat (erau consumatori de droguri) împrejurări coroborate cu atitudinea acestora, demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme, care sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 din C. pen.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra lor, comportării viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării sociale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin măsura privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în C. pen., art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".
Înalta Curte apreciază că o pedeapsă aplicată într-un cuantum mai redus nu este aptă să îndeplinească funcţiile şi nici a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită şi a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.
Aceste infracţiuni de o amploare deosebită, care aduc atingere sănătăţii populaţiei trebuie sancţionate prompt, a reduce pedeapsa pentru autorii unor asemenea infracţiuni ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Analizând cauza şi prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente alte motive de recurs.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpaţii N.V. şi P.A.D.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce prevenţia la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N.V. şi P.A.D., împotriva Deciziei penale nr. 113/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei P.A.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2008 la 01 iulie 2009 şi respectiv inculpatului N.V. durata arestării preventive de la 22 august 2008 la 01 iulie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2493/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
