ICCJ. Decizia nr. 2493/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2493/2009
Dosar nr. 52/97/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 2 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.A. (fiul lui C. şi F.) după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului, în condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut măsura arestării inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 decembrie 2008 la zi.
2. G.A.S. (fiul lui I. şi M.) după cum urmează:
- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului, în condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. raportat la art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv de a se prezenta trimestrial la Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Hunedoara.
S-au pus inculpatului în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen.
S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 15 decembrie 2008 şi 2 martie 2009 şi s-a dedus această perioadă din durata pedepsei aplicate.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
3. F.D.A. (fiul lui H. şi L.) după cum urmează:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a constatat că faţă de inculpaţi a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe perioada 16 decembrie 2008 – 14 ianuarie 2009.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea drogurilor.
S-a constatat că în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara au fost înregistrate la poziţia 29/2009 două suporturi magnetice pe care sunt redate înregistrările convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii sunt consumatori de droguri.
Inculpatul F.D.A. a recunoscut că a vândut mai multor persoane, în mai multe rânduri cantităţi de haşiş cu suma de 50 lei/gram, dintre acestea fiind identificaţi numiţii L.A. şi T.M.F.
La data de 24 noiembrie 2008 inculpatul a vândut colaboratorului B. cantitatea de 1,6 grame rezină de cannabis; la data de 27 noiembrie 2008 inculpatul a vândut aceluiaşi colaborator 0,9 grame rezină de cannabis, iar la data de 3 decembrie 2008 i-a vândut 7,5 grame de cannabis.
În seara de 14 decembrie 2008 inculpatul F.D.A. a primit de la inculpaţii G.A.S. şi B.A. cantitatea de 10 grame haşiş urmând să le plătească 400 lei după vânzarea cantităţii de drog.
Inculpatul F.D.A. a fost condus acasă cu autoturismul de ceilalţi doi inculpaţi, au intrat toţi trei în scara blocului unde a avut loc cântărirea drogurilor. Cu acest prilej cei doi inculpaţi au afirmat că deţin o cantitate mai mare de droguri şi l-au întrebat pe F.D.A. dacă îi poate ajuta să o vândă.
Din cele 10 grame de drog inculpatul a făcut 13 porţii pe care le-a învelit în staniol şi care au fost găsite în domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei efectuate la 15 decembrie 2008 în baza autorizaţiei nr. 87/2008 emisă de Tribunalul Hunedoara.
Analizele de laborator au stabilit că substanţa găsită în locuinţa inculpatului este rezină de cannabis.
Prin ordonanţa din 15 decembrie 2008, procurorul a autorizat investigatorul sub acoperire cu nume de cod M. căruia i s-a atribuit identitatea P.E.
Din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire rezultă că la 5 decembrie 2008 acesta s-a înţeles cu inculpatul G.A.S. ca acesta să-i procure haşiş la preţul de 35 lei/gram în pachete de câte 100 grame.
În seara zilei de 15 decembrie 2008 inculpatul F.D.A. s-a întâlnit cu inculpatul G.A.S. căruia i-a spus că a găsit un client care doreşte să cumpere o cantitate mai mare de droguri. Acesta din urmă a plecat şi s-a întors după puţin timp însoţit de inculpatul B.A.
S-a reţinut că, după câteva măsuri de precauţie, inculpatul B.A. a intrat în scara blocului unde locuieşte inculpatul F.D.A. şi unde se aflau acesta din urmă şi investigatorul sub acoperire, cu un pachet în folie de plastic afirmând că acesta conţine 100 grame droguri şi s-a înţeles cu investigatorul sub acoperire ca acesta să-i plătească suma de 3.500 lei. În timp ce inculpatul B.A. rupea folia de plastic pentru a-i arăta investigatorului sub acoperire că drogurile sunt de calitate, au pătruns în scara blocului organele de poliţie.
S-a mai reţinut că în maşina inculpatului G.A.S. au fost găsite încă 8 bucăţi de haşiş ambalate la fel, în folie de plastic.
S-a reţinut că, în drept, faptele comise de cei trei inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), conduita inculpaţilor pe parcursul procesului, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului F.D.A., gradul de implicare al fiecărui inculpat în comiterea faptelor şi gradul de pericol social concret al acestora, precum şi profilul psihologic al inculpaţilor astfel cum reiese din referatele de evaluare.
S-a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor F.D.A. şi G.A.S. poate fi atins şi fără executarea acestora fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate primului inculpat şi, respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate celuilalt inculpat.
Prin Decizia penală nr. 26/ A din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpaţi, a menţinut starea de arest a inculpatului B.A. şi s-a dedus la zi detenţia preventivă a acestui inculpat.
Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor, procedând la o judicioasă interpretare a materialului probator.
Susţinerea inculpaţilor B.A. şi G.A.S. că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost înlăturată de instanţa de apel care a reţinut că procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant se coroborează cu declaraţiile inculpatului F.D.A. şi cu procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice şi chiar cu cele afirmate de inculpatul G.A.S. care, încercând să minimalizeze implicarea în comiterea faptelor, a declarat că a permis inculpatului B.A. să depoziteze drogurile în autoturismul său până va găsi un alt loc unde să-l ascundă.
A fost de asemenea înlăturată susţinerea celor doi inculpaţi că a existat o provocare din partea organelor de urmărire penală întrucât inculpaţii B.A. şi G.A.S. şi-au manifestat faţă de inculpatul F.D.A. intenţia de a pune în vânzare o cantitate de droguri înainte de a interveni investigatorul sub acoperire.
S-a mai reţinut că nu poate fi primită susţinerea inculpaţilor că fapta a rămas în fază de tentativă întrucât infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se consumă prin simpla deţinere, oferire sau punere în vânzare, astfel încât nu se poate considera că prin intervenţia organelor judiciare a avut loc o întrerupere a activităţii infracţionale, specifică tentativei.
Instanţa de apel a apreciat că pedepsele au fost just individualizate atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Inculpaţii B.A. şi G.A.S. au declarat recurs.
Recursul declarat de inculpatul B.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a susţinut în motivarea recursului că din nici o probă nu rezultă că inculpatul a vândut droguri şi că drogurile nu erau pentru consumul său propriu astfel încât încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este greşită, în lipsa unor alte probe în afara procesului-verbal putându-se dispune chiar achitarea inculpatului.
De asemenea s-a susţinut că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost greşit individualizată impunându-se reducerea acesteia şi aplicarea art. 861 C. pen. având în vedere vârsta inculpatului şi starea de sănătate a acestuia.
Recursul inculpatului G.A.S. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. solicitându-se, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa întrucât inculpatul nu a vândut şi nici nu intenţiona să vândă droguri, acestea fiind deţinute de inculpatul B.A. pentru consum propriu.
S-a arătat că cele consemnate de investigatorul sub acoperire nu sunt susţinute de alte probe, iar pe de altă parte din declaraţia inculpatului F.D.A. rezultă că cel care a solicitat să cumpere droguri a fost investigatorul sub acoperire, astfel încât există o situaţie de provocare din partea organelor de poliţie.
În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ întrucât fapta a rămas în fază de tentativă, deoarece organele de poliţie au intervenit înainte de finalizarea tranzacţiei, când banii se aflau la investigatorul sub acoperire astfel încât practic nu avusese loc vânzarea drogurilor.
S-a mai solicitat să dea mai mare importanţă circumstanţelor reale şi personale, să se reducă pedeapsa şi să se facă aplicarea art. 81 C. pen.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat aplicarea unei amenzi administrative prev. de art. 91 C. pen. având în vedere faptul că din probe rezultă că inculpatul a consumat droguri ocazional.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Se reţine astfel că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în cauză fiind nefondate susţinerile inculpaţilor că nu există probe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Comiterea acestei infracţiuni de către cei doi inculpaţi rezultă nu numai din procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii inculpaţilor în flagrant, ci şi din declaraţia inculpatului F.D.A., care se coroborează şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.
Pe de altă parte atât inculpatul G.A.S. cât şi inculpatul B.A. au declarat că primul a fost de acord ca cel de al doilea să depoziteze drogurile în autoturismul său până când va găsi alt loc unde să le ascundă. Or această activitate constituie în sine una dintre modalităţile alternative de realizare a infracţiunii de trafic de droguri incriminată de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Se constată de asemenea că este nefondată susţinerea că infracţiunea de trafic de droguri a rămas în fază de tentativă deoarece nu a fost remis preţul drogurilor.
Se reţine astfel că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 infracţiunea de trafic de droguri se realizează prin mai multe modalităţi alternative astfel încât infracţiunea se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile enumerate de textul de lege incriminator printre care se numără şi oferirea, punerea în vânzare şi chiar simpla deţinere.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate nici criticile vizând individualizarea pedepselor la stabilirea cărora au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv cele referitoare la gradul de participare a fiecărui inculpat şi la situaţia personală.
În mod evident nu se poate ignora cantitatea apreciabilă de droguri care a făcut obiectul infracţiunii şi care este de natură a spori gradul concret de pericol social al faptelor.
Se apreciază de asemenea că şi modalitatea de executare a fost corect individualizată având în vedere aceleaşi criterii legale.
Constatând că din examinarea cauzei nu rezultă existenţa nici unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi detenţia preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi G.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 15 decembrie 2008 la 29 iunie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2374/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2523/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
