ICCJ. Decizia nr. 2736/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2736/2009
Dosar nr. 6309/1/200.
Şedinţa publică din 31 iulie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 15 iulie 2009, pronunţată în dosarul nr. 953.5/30/2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins cererea formulată de petenta M.M.E. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 137/2008, constatând că excepţia este inadmisibilă, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata M.M.E., solicitând casarea încheierii şi admiterea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.
În motivarea recursului a arătat că atât timp cât judecătorii nu vor refuza să fie plătiţi „din buzunarul Guvernului prin Ministerul Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti şi nu vor cere şi trece cu bugetul sub tutela Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu vor putea susţine că sunt independenţi, atunci când judecă pricina fără să se dezică de jurământul profesional prin care s-au obligat să respecte Constituţia şi legile ţării".
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru următoarele argumente:
M.M.E. a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul din 10 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, alături de alţi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, înşelăciune, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declaraţii, fals privind identitatea, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1), art. 291, art. 292, art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin încheierea din 5 iunie 2009, Tribunalul Timiş, învestit cu soluţionarea cauzei, a respins excepţia privind neregulata sesizare a instanţei prin rechizitoriu, formulată de avocatul ales al inculpatei M.M.E., a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul V.M.N., respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat.
Împotriva acestei încheieri, inculpata M.M.E. a declarat recurs la Curtea de Apel Timişoara, iar la termenul de judecată din 15 iulie a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 137/2008, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei şi suspendarea cauzei până la judecarea acesteia.
Curtea de Apel Timişoara a considerat inadmisibilă excepţia şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Examinând recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, precum şi actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, excepţiile privind neconstitutionalitatea unei legi, ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, trebuie să aibă legătură cu soluţionarea litigiului.
Alin. (6) al aceluiaşi articol dă posibilitatea instanţei în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate să respingă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3).
Curtea de apel a respins, legal, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, conform art. 29 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiaşi art. din Legea nr. 47/1992, pentru că, într-adevăr, OUG nr. 137/2008, publicată în M.Of. Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008, care se referă la prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, nu are nici o legătură cu soluţionarea litigiului penal.
Excepţia ridicată fiind inadmisibilă, nu putea fi trimisă spre soluţionare Curţii Constituţionale conform art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.E. împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 953.5/30/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2733/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2743/2009. Penal → |
|---|
