ICCJ. Decizia nr. 2892/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2892/2009
Dosar nr. 1124/44/2008
Şedinţa publică din 1 septembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63/F din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC P.F. SRL Galaţi împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 141/P/2008 din 22 august 2008 şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 951/II/2/2008 din 5 septembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Petenta a fost obligată să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petenta SC P.F. SRL Galaţi.
Examinând hotărârea pronunţată din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentă nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistraţi este corectă, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că aceştia şi-au desfăşurat activitatea prin încălcarea legii, în detrimentul petentei.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie, îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii (sau susţinerea unor concluzii), pe care le consideră legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate/casate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraţilor, ci împotriva actelor emise de aceştia.
Dacă s-ar admite altfel, respectiv că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile, se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Corect s-a reţinut în cauză împrejurarea că petenta este nemulţumită de soluţiile adoptate în cauzele aflate pe rolul instanţelor gălăţene, soluţii susţinute şi prin concluziile reprezentanţilor parchetului, nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunilor pe care aceasta le-a indicat în plângerea sa.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo ilegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., împotriva Sentinţei penale nr. 63/F din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2890/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2506/2009. Penal → |
|---|
