ICCJ. Decizia nr. 2890/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2890/2009
Dosar nr. 7900/105/2008
Şedinţa publică din 1 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 164 din 9 martie 2009, Tribunalul Prahova a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G., domiciliat în Sinaia, str. A.I., judeţul Prahova, cu privire la Decizia penală nr. 946 din 20 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 796/310/2008.
Împotriva acestei decizii penale definitive, contestatorul a declarat recurs, cale de atac ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 267 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost obligat şi la plata a 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a constatat că Decizia penală nr. 164 din 9 martie 2009 a Tribunalului Prahova este o hotărâre definitivă, pronunţată într-o cale extraordinară de atac şi care nu poate face obiectul unei verificări într-o altă cale de atac ordinară.
Decizia penală astfel pronunţată, nr. 267 din 13 aprilie 2009, este la rândul său o hotărâre definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen.
Contestatorul C.G. a recurat însă şi această hotărâre, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs, formulat la 14 aprilie 2009 prin care şi-a arătat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a pricinii sale.
Recursul este inadmisibil.
Legea prevede obligaţia instanţei de judecată ca, mai înainte de examinarea fondului unei pricini cu care a fost investită, să verifice atributul acelei cauze de a fi dedusă în justiţie, pronunţându-se asupra admisibilităţii ori inadmisibilităţii ei.
O hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată de o curte de apel în calea de atac ordinară a recursului nu poate face obiectul examinării ei de către instanţa supremă prin folosirea repetată a aceleiaşi căi de atac.
Felul hotărârilor care pot fi atacate cu recurs şi natura acestora sunt stabilite de lege în cuprinsul art. 3851 C. proc. pen. din conţinutul căruia rezultă că hotărârile judecătoreşti definitive nu pot face obiectul recursului.
Aşa fiind, în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul contestatorului C.G., ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 267 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2892/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
