ICCJ. Decizia nr. 2925/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2925/2009
Dosar nr. 318/2/2009
Şedinţa publică din 8 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de A.G. împotriva Rezoluţiei din 12 noiembrie 2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 305/P/2007.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin Rezoluţia din 12 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 din acelaşi cod, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 din acelaşi cod, de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de represiune nedreaptă, prev. de art. 268 din acelaşi cod şi de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., în cauză intervenind decesul persoanei.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie, în baza aceloraşi temeiuri legale, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M.D., B.M., I.C. şi S.M.L., poliţişti în cadrul sectorului 6 Poliţie - Secţia 22, toţi sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 2481 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 268 C. pen. şi art. 289 din acelaşi cod, constatându-se intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Actele premergătoare efectuate în verificarea susţinerilor din plângerea penală formulată de A.G., respectiv că ar fi fost cercetat nelegal în Dosarul nr. 1955/P/1997 pentru săvârşirea unei fapte de furt soldată cu un prejudiciu material de 32.000 dolari, prin administrarea abuzivă a probatoriului, au relevat că, în fapt, prin rechizitoriul nr. 1955/P/1997 din 10 iunie 1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul S.M. a dispus trimiterea lui în judecată pentru săvârşirea, în stare de recidivă, a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 din acelaşi cod, reţinându-se că pe timp de seară, prin efracţie, a sustras din casa părţii vătămate B.C., sumele de 23.000 dolari, 2.800 RON şi bijuterii în valoare de 700 RON.
Odată ce presupusele fapte, astfel cum a susţinut petentul, s-ar fi comis în anul 1997, corect procurorul a dispus că referitor la infracţiunile prev. de art. 246, de art. 268 şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în conformitate cu dispoziţiile art. 122 lit. d) din acelaşi cod, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, aceeaşi constatare fiind prezentă şi în ce priveşte infracţiunile prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. şi de art. 215 alin. (1) din acelaşi cod.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, art. 122 lit. d) din acelaşi cod prevăzând că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Alin. (2) al textului prevede că termenul se socoteşte de la data săvârşirii infracţiunii (an 1997).
În ce-l priveşte pe procurorul M.S., neînceperea urmăririi penale în contra sa s-a dispus şi pentru că acesta a decedat, cauză de împiedicare a începerii urmăririi penale fiind de ordine publică şi, ca atare, nu se poate trece peste ea.
Instanţa de fond, pronunţând soluţia de respingere a plângerii petentului, a analizat rezoluţia procurorului şi lucrările cauzei, astfel cum prevede art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., controlul judecătoresc mărginindu-se numai asupra legalităţii actului procurorului.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe considerentul, subiectiv, că în mod abuziv a fost cercetat penal şi, de asemenea, abuziv, i s-au administrat probe care au fost contrafăcute.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., se reţine că în raport cu actele şi lucrările cauzei, Rezoluţia din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, pentru a se începe urmărirea penală într-o cauză, fiind necesare două condiţii:
- să se constate ca, fiind existente date, chiar minime, care să permită organului judiciar competent să aprecieze că s-a comis o faptă penală;
- să nu existe caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen., intervenţia unui astfel de caz rezultând fie din actele dosarului, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării prin plângere, aceasta putând determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
În cauză, decesul procurorului care a întocmit rechizitoriul menţionat, precum şi/sau intervenirea prescripţiei răspunderii penale fiind cauze de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.G. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2921/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 254/2009. Penal → |
|---|
