ICCJ. Decizia nr. 290/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 290/2009
Dosar nr. 4419/2/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 242 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei şi s-au recunoscut efectele sentinţei penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secţiunea a III-a, prin care numitul T.G., a fost condamnat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) şi (5) C. pen., spaniol, cu corespondenţa în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. român; s-a dispus transferarea condamnatului, care şi-a exprimat acordul în acest sens, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare.
S-a constatat că numitul T.G. a fost arestat preventiv în perioada 9 august 2004 - 16 august 2005 şi a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006; s-a dedus perioada arestului preventiv şi cea executată din pedeapsă la zi, 8 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia din 16 iulie 2008 a procurorului general al parchetului de pe lângă această instanţă s-a dispus sesizarea în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 84/2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 25 din Madrid şi a sentinţei penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secţiunea a III-a şi a punerii lor în executare cu privire la condamnatul T.G., potrivit dispoziţiilor art. 145 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţele penale nr. 84/2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 25 din Madrid şi nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secţiunea III, inculpatul T.G., cetăţean român, a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru excrocherie (art. 248 şi 249 în legătură cu art. 74 C. pen. spaniol) şi falsificare de documente oficiale [(art. 392 în legătură cu art. 390 alin. (1) şi (2) şi art. 74 C. pen. spaniol)] şi, respectiv, la 4 ani închisoare pentru agresiune sexuală [(art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) şi (5) C. pen. spaniol)].
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, faţă de adresa transmisă la 20 august 2008 de autorităţile spaniole să se dispună recunoaşterea doar a sentinţei penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga şi transferarea condamnatului T.G. pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, întrucât acesta a executat deja în Spania pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 84/2005 pronunţată de Judecătoria din Madrid.
Instanţele spaniole au reţinut, în fapt că, în perioada 2001 - 2002, împreună cu alte persoane, numitul T.G. a organizat licitaţii pe internet având ca obiect articole informatice, electronice şi de telefonie mobilă, pe care, după ce încasa preţul, nu le mai expedia (prima condamnare), precum şi că, în seara zilei de 9 august 2004, aflându-se în locuinţa unui alt cetăţean român, în Malaga, a ameninţat-o cu un cuţit pe partea vătămată A.C.E., încercând să întreţină cu aceasta relaţii sexuale fără consimţământul ei.
Examinând înscrisurile transmise, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, cu modificările ulterioare şi C.E. asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg - 1983), în sensul că hotărârile pronunţate în cauză sunt definitive şi executorii iar faptele sunt sancţionate în legislaţiile ambelor ţări [(art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţie)].
Totodată, s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) şi (5) C. pen. spaniol, îşi are corespondent în prevederile art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. român.
Pe de altă parte, condamnatul, care îşi execută pedeapsa penitenciarul Soria din Spania şi-a exprimat şi în faţa autorităţilor spaniole şi printr-o petiţie aflată la dosarul cauzei dorinţa de a fi transferat în România şi de executa într-un penitenciar din ţară restul de pedeapsă.
Aşa fiind, instanţa de fond a admis sesizarea şi, recunoscând efectele hotărârii judecătoreşti menţionate, a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, constatând, totodată, că persoana în cauză a fost arestată preventiv în perioada 9 august 2004 - 16 august 2005 şi a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006, urmând a se deduce perioada executată la zi.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea acesteia întrucât instanţa de fond nu a dedus corect durata arestului preventiv pe care persoana condamnată l-a executat din pedeapsa ce a fost recunoscută în prezenta cauză. Astfel, perioadele în care persoana transferabilă a fost încarcerată sunt: 9 august 2004 - 16 iunie 2005, precum şi de la 29 octombrie 2006 la zi.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.
Instanţa de fond a admis sesizarea şi, recunoscând efectele hotărârii judecătoreşti menţionate, a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, constatând, totodată, că persoana în cauză a fost arestată preventiv de la 9 august 2004 la 16 august 2005 şi a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006, perioade ce au fost deduse din pedeapsa ce a fost recunoscută. Sub acest ultim aspect, instanţa de fond nu a observat contradicţia dintre relaţiile furnizate de Ministerul Justiţiei din Spania şi cele provenind de la Tribunalul Provincial din Malaga în sensul că executarea pedepsei a început la data de 17 iunie 2005, ce a fost data de final a arestului preventiv în cealaltă cauză penală, reţinând în mod greşit data de 16 august 2005.
Ca atare, pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa în parte hotărârea recurată şi va deduce durata arestului preventiv, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 242 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe condamnatul persoană transferabilă T.G.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând: Deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferabilă T.G. prin sentinţa penală nr. 538 din 28 septembrie 2005 de către Tribunalul din Malaga şi recunoscută prin sentinţa recurată, durata executată de la 09 august 2004 la 16 iunie 2005, precum şi din 29 octombrie 2006 la 28 ianuarie 2009.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 55/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
