ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 277/2009
Dosar nr. 3974/99/2006
Şedinţa publică din 28 ianuarie2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din 7 mai 2007, Tribunalul laşi a hotărât condamnarea inculpatului M.V., la două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare. S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a fixat un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. şi s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (4) C. pen.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: La data de 05 octombrie 2005 martora G.M. din municipiul laşi a formulat o cerere către S.P.C.R.P.C. şi înmatricularea Vehiculelor al judeţului laşi, în vederea înscrierii la examenul pentru obţinerea permisului de conducere categoria B fiind programată pentru susţinerea examenului în data de 04 noiembrie 2005.
Din declaraţia celei în cauză a rezultat că dorea să susţină examenul pentru ocuparea unor posturi de agenţi de poliţie, examen organizat de I.P.J. laşi, însă, una din condiţii era aceea de a deţine permis de conducere, motiv pentru care şi-a depus dosarul pentru obţinerea permisului de conducere, aceasta absolvind cursurile şcolii de şoferi SC H.M. SRL din laşi.
Anterior depunerii cererii pentru înscrierea la examen, G.M. l-a cunoscut pe inculpat, soţia fratelui acestuia fiind prietenă cu mama sa, cele două lucrând în Italia.
În urma discuţiilor purtate de cei doi, inculpatul i-a promis că o sprijină, prin cunoştinţele sale din cadrul poliţiei să obţină permisul de conducere.
În ziua de 03 noiembrie 2005 numita G.M. a mers la sediul I.S.U.M.G.S. laşi unde s-a întâlnit cu inculpatul. Acesta a asigurat-o că va obţine permisul de conducere conjunctură în care G.M. i-a dat suma de 200 euro.
A doua zi, 04 noiembrie 2005, G.M. a susţinut examenul pentru obţinerea permisului de conducere, a fost declarată respinsă la proba practică respectiv conducerea vehiculului în traseu, întrucât a acumulat 43 puncte penalizare.
Datorită acestei situaţii G.M. a solicitat inculpatului să restituie banii, însă acesta i-a spus că nu-i mai are.
După această discuţie, inculpatul i-a dat lui G.M. un tichet programare în data de 21 noiembrie 2005 pentru susţinerea din nou a examenului, tichet care este depus la dosar în copie xerox. În data de 21 noiembrie 2005 G.M. nu s-a mai prezentat la examen, fiind reprogramată pentru data de 16 decembrie 2005.
În urma insistenţelor lui G.M. inculpatul a restituit suma de 200 euro spunându-i să stea liniştită că va obţine permisul de conducere sfătuind-o să meargă la domnul T. de la I.J.P. unde să facă o altă cerere pentru a i se aproba intrarea la concurs.
În data de 16 decembrie 2005, orele 13,39, G.M. l-a sunat pe inculpat i-a spus. a fost bine, am luat examenul. După ce a felicitat-o inculpatul i-a spus acesteia dacă vrei aşa ceva şi asta eu sunt la serviciu până la trei jumătate mă găseşti. La întrebarea lui G.M. „Rămâne ca data trecută?", inculpatul i-a răspuns „Cum vrei tu". În aceeaşi zi la ora 14,30, G.M. a mers la sediul I.S.U. laşi unde s-a întâlnit cu inculpatul. Din declaraţiile numitei G.M. şi din transcrierea convorbirii purtat de cei doi a rezultat că la acea întâlnire inculpatul şi-a cerut scuze de problema de data trecută., afirmând că „Dom-le eu când încerc să ajut pe cineva, încerc. Nu depinde întrutotul de mine!". Tot atunci, G.M. i-a dat suma de 200 euro, spunându-i inculpatului „Uitaţi, asta este pentru dvs. Vedeţi dacă sunt suficienţi", replica inculpatului fiind „Mă întâlnesc cu el, rezolv problema ţi - am zis". În aceeaşi zi, asupra inculpatului s-au găsit mai multe sume de bani, în lei şi euro, respectiv 15.060.000 lei, 4.410.000 lei şi 200 euro, în bancnote de 50 de euro (două bancnote) şi de 20 de euro (cinci bancnote).
Cu privire la sumele de bani, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că reprezintă o parte din ratele achitate de cadrele militare pentru confecţionarea uniformelor (suma de 15.060.000 lei), respectiv o parte a salariului personal (suma de 4.410.000 lei).
În legătură cu suma de 200 euro, inculpatul a declarat că i-au fost daţi de numita G.M. în acea zi şi reprezintă un împrumut făcut de cumnata sa M.M. de la G.L.
Ulterior, s-a constatat că în lumina fluorescentă a lămpii U.V. sub seria fiecărei bancnote apare menţiunea TRAFIC, pe bancnotele de 50 de euro s-a vizualizat culoarea portocalie, iar pe cele cinci bancnote de 20 de euro s-a vizualizat culoarea verde. De asemenea, în interiorul buzunarului drept exterior şi în interiorul vestonului militar al inculpatului, precum şi pe degetele de la mâini ale acestuia s-au vizualizat, în lumina U.V. fluorescente de culoare portocalie şi verde.
S-a reţinut prin rechizitoriu că, în data de 3 noiembrie 2005, inculpatul i-a pretins şi primit de la martora G.M., suma de 200 Euro pentru a-i facilita obţinerea permisului de conducere, examen ce urma să aibă loc în data de 04 noiembrie 2005.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat atât fapta de pretindere a sumei de 200 Euro, cât şi primirea acesteia. Astfel:
- Martora G.M. s-a întâlnit cu inculpatul în datele de 02 noiembrie, 03 noiembrie 2005 astfel cum a rezultat din registrul de intrări ieşiri al unităţii, aflat la dosar urmărire penală;
- contactul dintre aceştia a fost asigurat de mama martorei, prietenă cu cumnata inculpatului;
- Martorul R.C., prieten al martorei G.M., a precizat că aceasta din urmă a dat suma de 200 euro, unei persoane pe nume M.V. (aspecte cunoscute din precizările martorei) în vederea obţinerii carnetului de conducere, în urma susţinerii examenului din data de 04 noiembrie 2005. Acelaşi martor a avut cunoştinţă (din aceeaşi sursă) şi de faptul că inculpatul i-ar fi pretins aceşti bani; -martora T.I., prietena lui G.M., a aflat de la aceasta faptul că ia dat suma de 200 euro unei persoane de „pompieri" pentru a fi declarată admisă la data de 04 noiembrie 2005. În continuare, cu privire la evenimentele din 03 noiembrie 2005, a declarat că suma a fost stabilită de inculpat în momentul în care i-a pretins-o, motivat de faptul că urma să o predea persoanei direct implicate în examenul de conducere din 04 noiembrie 2005.
Împrejurarea că, inculpatul i-a promis că va interveni în vederea obţinerii permisului de conducere în data de 04 noiembrie 2005 s-a conturat tocmai de materializarea acestei promisiuni. Din declaraţia martorului M.T, direct implicat în organizarea şi susţinerea examenului de conducere, a rezultat confirmarea faptului că la începutul lunii noiembrie 2005, inculpatul I-a rugat să o ajute pe nepoata sa, G.M., să obţină permisul. Mai mult, aflând de nereuşita martorei, a revenit la biroul acestui martor, supărat că nu I-a ajutat, reproşându-i acest lucru („inculpatul a venit a afirmat că nici măcar eu nu am putut să-l ajut". La o întâlnire ulterioară cu martorul, inculpatul chiar i-a povestit că" familia fetei îi dăduse suma de 200 Euro ca să-i rezolve problema, cu permisul". Inculpatul şi-a justificat acest demers prin aceea că" nepoata sa", respectiv martora G.M., îi datora 9 milioane lei, aspect nereal, trecând peste gradul de rudenie atribuit arbitrar.
Intervenţia inculpatului în favoarea „nepoatei" a fost confirmată şi de martorii B.M., ofiţer în cadrul I.P.J. laşi - Serviciul Management - resurse umane dosar urmărire penală) şi T.V. coleg serviciu al celei dintâi.
Din lista detaliată a apelurilor telefonice automate pentru numărul 0232238214 (aparţinând inculpatului, instalat la domiciliul acestuia), primite în perioada 01 octombrie 2005 - 15 decembrie 2005, a rezultat o contactare telefonică periodic de la locuinţa familiei G., număr identificat după cartea telefon P.A., mai intensă în apropierea datei de examen 04 noiembrie 20 respectiv în data de 01 noiembrie 2005, 05 noiembrie, 06 noiembrie, 08 noiembrie, 09 noiembrie, ceea ce ar justifica răspunsurile date la insistenţele martorei de restituire a sumei de 200 euro.
Împrejurarea că, după prima examinare, relaţiile au fost încordate tocmai ca urmare a faptului că nu i se restituiau banii daţi, a rezultat tocmai din conţinutul discuţiilor purtate între inculpat şi martora G.M. în datele de 15 - 16 decembrie 2005. Faptul că, prima dată, respectiv în 03 noiembrie 2005 s-a dat aceeaşi sumă (200 euro) a reieşit din:
„G.M. - Rămâne ca data trecută?
M.V. - Cum vrei tu.
G.M. - Da?
M.V. - Da.
G.M. - Uitaţi, asta este pentru dvs. Vedeţi dacă sunt suficienţi.
G.M. - Este aceeaşi
G.M. - Da. Este aceeaşi sumă".
Răspunsurile inculpatului „Eu mă întâlnesc cu el, înţelegi?" sau „Mă întâlnesc cu el, rezolv problema. Ţi-am zis", date după primirea banilor a confirmat tocmai faptul „pretinderii", pentru altcineva, susţine inculpatul, pentru persoana care i-ar fi facilitat direct martorei obţinerea permisului de conducere împrejurare nereală.
S-a făcut această radiogramă a probatoriului ce conturează fapta penală a inculpatului din data de 03 noiembrie 2005, dată fiind poziţia de nerecunoaştere a acesteia.
Cât priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului, săvârşită în 16 decembrie 2005, s-au făcut următoarele precizări:
1. Inculpatul a primit, în data de 16 decembrie 2005, de la martora G.M., suma de 200 euro (două bancnote a 50 euro şi 5 bancnote a 20 euro), pe fiecare dintre acestea apărând, la lumina ultravioletă menţiunea „TRAFIC", astfel cum rezultă din:
- procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante;
- prezenţa pe clapeta buzunarului drept exterior, în interiorul buzunarului şi în dreptul reverului din partea dreaptă unor fluorescente de culoare portocalie şi verde, evidenţiate cu ajutorul lămpii cu ultraviolete;
- recunoaşterea inculpatului privind primirea acestei sume de bani de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta din urmă;
- planşele fotografice privind marcarea chimică a sumei de 200 euro efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T.A. laşi;
- notele privind conţinutul discuţiilor purtate în datele de 15 decembrie 2005 şi 16,12.2005 între inculpat şi martora G.M.
2. Dacă nu există nici un dubiu cu privire la primirea de către inculpat a sumei de 200 euro, în data de 16 decembrie 2005, motivaţia acestui gest este contradictorie. Astfel: inculpatul a precizat că suma de 200 euro reprezintă un împrumut acordat de mama martorei G.M. în favoarea familiei M.C., fratele inculpatului; despre acest împrumut, inculpatul a avut cunoştinţă încă din data de 15 decembrie 2005, anunţat fiind de fratele său; - această justificare nu este cea corespunzătoare cu adevărul, întrucât:
Din verificarea integrală a discuţiilor purtate între inculpat şi martora G.M. nu rezultă că aceasta i-ar fi spus că se va prezenta la biroul celui dintâi pentru a-i înmâna un împrumut acordat martorului M.C., aşa cum inculpatul a afirmat în faţa instanţei;
Analiza acestor discuţii au confirmat existenţa legăturii de cauzalitate între darea şi, respectiv, primirea de către inculpat a sumei de 200 euro şi intervenţia asupra persoanei direct implicate în desfăşurarea examenului de conducere, intervenţie confirmată de martorul M.T.: „în luna decembrie 2005 inculpatul a venit din nou în biroul meu, mi-a adus la cunoştinţă faptul că nepoata sa urmează să susţină din nou examenul pentru obţinerea permisului şi m-a întrebat dacă se poate face ceva".
În timp ce inculpatul a precizat că banii ar reprezenta un împrumut acordat fratelui său de către familia G. (aspect despre care ar fi luat cunoştinţă direct de la martorul M.C., care în seara de15 decembrie 2005, a sunat-o pe martora M.M. în Italia, spunând că are nevoie de bani pentru sărbătorile de iarnă), M.C., fratele inculpatului, prezintă o altă situaţie de fapt:
În cursul urmăririi penale, martorul a afirmat că nu a discutat cu fratele său (inculpatul din prezenta cauză) despre faptul că va fi căutat de cineva din familia G. care să-i dea suma de 200 euro pentru el, cu titlu de împrumut; mai mult, a rugat-o pe soţia sa din Italia, să nu mai împrumute nici un ban de la nimeni.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.C. a afirmat că a discutat cu soţia sa, M.M. să-i trimită 200 euro pentru a restitui un împrumut acordat de către inculpat, în sumă de 10 milioane lei ROL, acesta din urmă având nevoie. Deşi nu a discutat cu nici un martor al familiei G. să predea vreo sumă de bani inculpatului, deşi nu a discutat cu inculpatul în sensul că va veni cineva din familia G. să-i predea nişte bani cu titlu de acoperire parţială de împrumut, paradoxal, a avut reprezentarea că suma de 200 euro dată de martora G.M. inculpatului este datoria sa către fratele său! Este evident că această declaraţie este dată pro cauza, urmând a fi înlăturată de instanţă.
d) Din analiza coroborată a declaraţiilor membrilor familiei M.C. (M.M., M.A.) şi a martorei G.M., a rezultat că au fost stabilite relaţii mai apropiate între mama denunţătoarei şi cei dintâi, prin prisma ajutorului material acordat şi a sprijinului în obţinerea unui loc de muncă în Italia de către martora M.M. Faptul că au existat nişte împrumuturi de bani în favoarea familiei M.C. este confirmat şi de către inculpat şi de ceilalţi martori audiaţi L.M., G.M.
Concluzionând, prin declaraţiile sale, inculpatul a încercat să suprapună planul personal al relaţiilor stabilite între familia M.C. şi familia G.M. peste acţiunea sa de primire de bani pentru a determina persoana răspunzătoare direct de desfăşurarea examenului de conducere auto să favorizeze pe denunţătoare.
Suma de 200 euro primită de inculpat în data de 16 decembrie 2005 a fost restituită martorei G.M. Cât priveşte suma de 200 euro predată inculpatului în 03 noiembrie 2005, instanţa a reţinut că şi această sumă a fost restituită martorei, de către inculpat, la insistenţele celei dintâi şi prin intermediu martorului L.M. Nerecunoaşterea acestuia din urmă este dată tocmai de natura relaţiilor stabilite între el şi martora M.A. în plus, martorii T.I. şi R.C. au confirmat atât înapoierea acestei sume martorei G.M., cât şi insistenţele depuse de aceasta în vederea obţine acestui rezultat. În plus, în timp ce declaraţiile membrilor familiei M.C. se contrazic, de la o fază procesuală la alta, cele trei declaraţii (a martorilor T.I., R.C., G.M.) sunt constante pe întreg parcursul procesului penal, instanţa apreciind veridicitatea lor.
Întregului material probator administrat în cauză şi la care s-a făcut referire în prezentele considerente i s-a mai adăugat şi documentele privind susţinerea de către G.M. a examenului pentru obţinerea permisul de conducere.
Inculpatul a solicitat, instanţa încuviinţându-i, administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiaţi martorii C.F. (în circumstanţiere) L.M. şi N.V. cu privire la conturarea relaţiilor dintre familia M. şi familia G., nerelevante în planul elementelor constitutive al infracţiunii de trafic de influentă.
Aşa fiind, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, comisă în data de 03 noiembrie 2005 şi respectiv 06 decembrie 2005, constând în aceea că a pretins şi a primit de la martora G.M. câte 200 euro pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie în vedere facilitării examenului pentru obţinerea permisului de conducere, prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată.
S-a susţinut de către inculpat, prin apărător, că prezenta cauză ar li de competenţa materială a Tribunalului Militar Teritorial, potrivit art. 28 alin. (I) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., dat fiind gradul inculpatului. Această susţinere nu a putut fi reţinută de instanţă, întrucât infracţiunile de trafic de influenţă comise de către inculpat nu sunt săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, astfel cum a rezultat din fişa postului inculpatului depusă la dosar. La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârşire, urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului, care a avut o poziţie procesuală necorespunzătoare, încercând suprapunerea relaţiilor sociale stabilite cu familia G. peste motivaţia care a stat la baza primirii sumelor de bani.
Cu toate acestea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi întreaga sa activitate profesională, socială şi familială, anterioară datei de 03 noiembrie 2005, a stat sub semnul superlativului, fiind foarte apreciat la locul de muncă, ocupându-se de familie ca un părinte responsabil, ca un tată model, declaraţiile martorilor C.F. (avocat) L.M., N.V. (colegi de serviciu), fiind edificatoare în acest sens.
Faţă de cele arătate, instanţa a stabilit şi, ulterior a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată în funcţie de circumstanţele reale şi personale menţionate, sub minimul special prevăzut de lege, dând eficienţă circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin (1) lit. a) C. pen., cu efectul înscris în art. 76 C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Apreciind că săvârşirea faptei a constituit un accident în viaţa inculpatului, că reeducarea, reinserţia socială a acestuia poate avea loc şi fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză a constituit un avertisment suficient pentru a-l determina, ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanţa i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată, în funcţie de circumstanţele reale şi personale menţionate, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, pe care a suspendat-o condiţionat, potrivit art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la pericolul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate, în termenul de încercare stabilit de instanţă, care ar avea drept consecinţă cumularea pedepselor.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Cu privire la aplicabilitatea art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-au făcut următoarele precizări:
- suma de 200 euro primită de inculpat în data de 16 decembrie 2005 a fost restituită de către organele de urmărire penală martorei G.M.;
- suma de 200 euro primită de inculpat în data de 03 noiembrie 2005 a fost restituită şi acesta aceleiaşi martore. Însă, denunţul numitei G.M. a avut loc numai după ce aceasta a constatat că nu i s-a făcut serviciul promis, fiind, de rea credinţă şi urmărind rezolvarea intereselor sale. Această atitudine, pe deoparte, nu a justificat restituirea banilor, iar, pe de altă parte, nu absolvă inculpatul de confiscarea acestei sume în folosul statului, motiv pentru care în baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 euro, urmând ca raporturile materiale între acesta şi martora G.M. cu privire la aceeaşi sumă predată să se elucideze, eventual pe calea unei acţiuni separate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul M.V. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. În motivarea apelului inculpatul a arătat că greşit a fost condamnat de instanţa de fond întrucât este nevinovat, din probele administrate nerezultând că a primit bani pentru a interveni în ajutarea numitei G.M. De aceea solicitat achitarea sa, fiind o persoană onestă şi la primul contact cu legea penală.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală deoarece:
1). - Instanţa de judecată a aplicat inculpatului o pedeapsă netemeinică sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, raportat la faptele concrete comise şi la perseverenţa infracţională a inculpatului şi pentru reeducarea acestuia s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe şi cu executarea în regim de detenţie.
2). - În cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă din data de 03 noiembrie 2005, confiscarea specială a sumei de bani ar fi trebuit dispusă în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar nu în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la prevederile art. 256 alin. (2) C. pen., întrucât norma cuprinsă în legea specială are prioritate faţă de norma generală. S-a apreciat de asemenea că în mod greşit instanţa de judecată a dispus confiscarea sumei de bani, atât timp cât s-a făcut dovada restituirii acesteia către partea vătămată.
Apelurile au fost considerate fondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei instanţa a constatat că în mod corect şi în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.V. a comis două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte comise la data de 3 noiembrie 2005 şi 16 decembrie 2005.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost considerată corectă şi corespunzătoare probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Coroborând probele administrate în cauză instanţa de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat şi s-a reţinut în mod corect vinovăţia acestuia.
Prin probele administrate în faţa instanţei de apel inculpatul M.V. a dovedit existenţa unor relaţii apropiate cu familia denunţătoarei, nu şi faptul că banii ar fi fost primiţi de el cu titlu de restituire împrumut, aşa cum a susţinut constant, săvârşirea faptelor fiind pe deplin dovedită prin toate probele administrate în cauză.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului M.V. s-a făcut în mod corect de instanţa de fond care a ţinut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptelor, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar şi a avut o bună conduită în familie şi societate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului M.V. circumstanţe atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi a coborât pedepsele aplicate acestuia în baza art. 76 C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, neimpunându-se reducerea şi mai mult a pedepselor.
În cauză, s-a apreciat corect, că scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, în baza art. 81 C. pen., fixându-se termen de încercare pentru inculpat şi atrăgându-i-se atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea.
În mod greşit instanţa de fond, deşi a reţinut că sumele de bani primite de Inculpatul M.V. de la G.M. şi restituite acesteia, respectiv 200 Euro primiţi prin comiterea faptei din 3 noiembrie 2005, a confiscat suma de bani de la inculpat, reţinând că denunţătoarea a urmărit cu rea-credintă rezolvarea intereselor sale pe căi ilicite iar inculpatul trebuie să răspundă chiar dacă a restituit banii, aceştia nefiind cuveniţi denunţătoarei. Legea nr. 78/2000 prevede în art. 19 că banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la păgubirea acesteia. Faţă de această situaţie, în mod greşit instanţa de fond a confiscat banii restituiţi denunţătoarei, pronunţând o hotărâre nelegală.
Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi inculpatul M.V. împotriva sentinţei penale 302 din 07 noiembrie 2007 a Tribunalului laşi, pe care a desfiinţat-o în parte în ce priveşte menţiunea privind confiscarea şi în rejudecare a înlăturat din hotărârea apelată menţiunile privind confiscarea de la inculpat a sumei de 200 Euro primită la săvârşirea faptei din 3 noiembrie 2005, întrucât aceasta a fost restituită denunţătoarei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul M.V.; parchetul criticând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, raportat la faptele concrete comise şi la perseverenţa infracţională a inculpatului şi pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea unei pedepse mai severe şi cu executarea în regim de detenţie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat în principal achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inexistenţa faptei, învederând instanţei faptul că suma de 200 de Euro reprezenta restituirea unei datorii, între familii existând o relaţie de prietenie, neluând nicio sumă de bani pentru facilitarea obţinerii carnetului de conducere, în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei cu menţinerea suspendării, având în vedere că acesta este fără antecedente penale.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor preceda.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod judicios şi motivat şi-a însuşit argumentele primei instanţe stabilind vinovăţia inculpatului M.V. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Astfel, s-a stabilit că, în zilele de 3 noiembrie 2005 şi 16 decembrie 2005, inculpatul M.V. a pretins şi primit de la numita G.M. câte 200 Euro, promiţându-i acesteia că va interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul S.P.C. – R.P.C.Î.V. laşi pentru ca aceasta să fie declarată admisă la examenul pentru obţinerea permisului de conducere categoria B.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat au fost corect încadrate juridic.
Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor acestora.
- Aşadar vinovăţia acestuia se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: declaraţiile martorilor T.I., R.C., G.M. constante pe întreg parcursul procesului penal, instanţa apreciind veridicitatea lor;
- procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante;
- prezenţa pe clapeta buzunarului drept exterior, în interiorul buzunarului şi în dreptul reverului din partea dreaptă unor fluorescente de culoare portocalie şi verde, evidenţiate cu ajutorul lămpii cu ultraviolete;
- recunoaşterea inculpatului privind primirea acestei sume de bani de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta din urmă;
- planşele fotografice privind marcarea chimică a sumei de 200 euro efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T.A. laşi;
- notele privind conţinutul discuţiilor purtate în datele de 15 decembrie 2005 şi 16 decembrie 2005 între inculpat şi martora G.M., precum şi declaraţiile martorilor cu privire la care s-a făcut referire pe larg în sentinţa fondului.
- Activitatea infracţională a inculpatului s-a caracterizat printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului M.V. cu privire la nevinovăţia sa cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, fapte constând în aceea că a pretins şi a primit de la martora G.M. câte 200 euro pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie în vedere facilitării examenului pentru obţinerea permisului de conducere, prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, această susţinere fiind infirmată de probele administrate în cauză.
De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpatul M.V. dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nici critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. laşi şi inculpatul M.V., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa dispusă faţă de inculpatul M.V. asigură realizarea funcţiei educative, dând posibilitatea reintegrării sociale a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. laşi şi inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 59 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. laşi şi inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 59 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. laşi, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 290/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
