ICCJ. Decizia nr. 274/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 274/2009

Dosar nr. 993/86/2007

Şedinţa publică din 28 ianuarie2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 475/P/2006 din 13 februarie 2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.C.D., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinându-se în fapt următoarele:

La data de 26 septembrie 2006, lucrătorii Postului de Politie al comunei Şcheia, judeţul Suceava au fost sesizaţi de către partea vătămată G.E.N., în vârstă de 13 ani, cu privire la faptul că, în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,00, a fost acostată de un tânăr pe care nu-l cunoştea şi care a determinat-o să se deplaseze la locuinţa acestuia, unde, prin violenţă, a întreţinut relaţii sexuale normale, împotriva voinţei ei.

Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală, s-a stabilit că tânărul care a acostat-o pe partea vătămată este inculpatul C.C.D. care, în ziua respectivă, împreună cu mai mulţi colegi de serviciu, s-a deplasat în localitatea Şcheia unde a jucat fotbal pe imaşul şcolii situat în localitate, până în jurul orelor 19,30.

După terminarea meciului, inculpatul împreună cu alţi colegi s-a deplasat în barul din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice.

S-a mai reţinut că partea vătămată G.E.l., în vârstă de 13 ani, se încadrează în gradul de handicap mediu, conform certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie socială, nr. 1101 din 05 mai 2006 şi se află în evidenţa Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola laşi cu diagnosticul „tulburare cronică a ticurilor motorii şi vocale; tulburare mixtă emoţională şi de conduită".

La data de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,00, partea vătămată G.E.l. a plecat de la domiciliu însoţită de sora sa G.l. în staţia de autobuz din centrul comunei Şcheia cu scopul de a o aştepta pe sora lor G.I.M., care urma să vină de la şcoală. La orele 20,30, după ce a coborât în staţie G.I.M., cele trei surori au plecat spre casă însă, după aproximativ 100 metri, partea vătămată şi-a amintit că trebuia să cumpere un corn cu ciocolată de la magazinul staţiei, motiv pentru care s-a întors singură din drum, urmând ca după cumpărarea cornului să le ajungă pe surorile sale din urmă. Ajungând în staţia de autobuz, partea vătămată a fost acostată de inculpatul C.C.D. care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi, sub ameninţările acestuia, s-au deplasat prin curtea şcolii pe islazul comunal, după care au ajuns în municipiul Suceava în faţa magazinului M. de unde s-au deplasat cu un taxi până în cartierul Zamca, deplasându-se împreună în garsoniera aparţinând inculpatului de pe strada Narciselor, jud. Suceava, moment în care acesta i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace. întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă, a dezbrăcat-o şi a trântit-o pe pat, după care a întreţinut un raport sexual normal cu ea. În momentul în care inculpatul, după consumarea actului sexual, s-a deplasat la baie, partea vătămată s-a îmbrăcat, a descuiat uşa şi a fugit din imobilul respectiv, deplasându-se spre domiciliu.

În jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu plângând, fiind speriată şi a povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat.

În data de 26 septembrie 2006, partea vătămată a fost examinată medico-legal, stabilindu-se că prezintă o excoriaţie pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, iar prezenţa spermatozoizilor la nivelul vaginului releva un raport sexual consumat.

La data de 27 septembrie 2006, partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean Suceava cu diagnosticul „stare confuzională post intoxicaţie voluntară cu H. şi R.". Urmare a faptei comise de inculpat şi a afecţiunilor de care suferea, partea vătămată a urmat mai multe şedinţe de evaluare şi consiliere psihologică; psihodiagnosticul a stabilit în evaluarea psihologică nr. 17 C din 14 noiembrie 2006 a Organizaţiei S.C., filiala Suceava, fiind de „abuz sexual şi emoţional cu trăiri anxiogene şi episoade depresive". Pe parcursul cercetărilor, la data de 09 octombrie 2006, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a agresat-o sexual, din planşa foto ce i-a fost prezentată, în prezenţa martorilor asistenţi. Fiind audiat de organele de cercetare penală, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de viol, în cauză efectuându-se şi constatarea tehnico - ştiinţifică asupra comportamentului simulat, din raportul nr. 204661 din 26 octombrie 2006 a I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică, stabilindu-se că, la întrebările relevante ale cauzei privind violul comis în data de 25 septembrie 2006, „au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat al subiectului",

Prin sentinţa penală nr. 208 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.C.D. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în temeiul dispoziţiileart. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acţiunea civilă promovată de partea vătămată G.E.l. a fost respinsă şi obligată aceasta, prin reprezentanţi legali, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, după expunerea şi analiza tuturor probelor administrate, respectiv a declaraţiilor părţilor, ale martorilor: G.G., G.l.R., G.R., G.D., V.Ş., P.C.V., G.l.D., M.B.F., C.G., H.C., l.M., P.G.M., B.P., G.E., C.M., C.A., L.M.Ş., T.A.F., F.S.D., L.D. şi C.E. precum şi a expertizele medico - legale privind pe partea vătămată, că situaţia de fapt stabilită prin rechizitoriu este lipsită de suport probator, fiind relatată fapta printr-o interpretare trunchiată şi eronată aprobelor cât şi a dispoziţiilor legale.

Astfel, s-a reţinut că, într-adevăr, în seara de 25 septembrie 2006, inculpatul, după ce a jucat fotbal cu colegii pe un teren din comuna Şcheia, judeţul Suceava, a cunoscut-o pe partea vătămată şi a mers cu aceasta în garsoniera sa din municipiul Suceava, însă nu a întreţinut vreun act sexual de orice natură cu partea vătămată G.E.l., prin constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Aceasta întrucât din raportul de expertiză medico-legală nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmit de către S.M.L. Suceava la solicitarea organelor de cercetare penală şi aflat la dosar u.p., a rezultat că la examinarea medico-legală a părţii vătămate G.E.l. s-a constatat pe regiunea suborbitală stângă o discretă excoriaţie roşia neomogenă de 2/0,2 cm, iar la examenul genital, perigenital, perianal nu s-au constatat semne de violenţă, ci un himen inelar, cărnos, îngust de 0,1-0,3 cm marginea liberă relativ netedă, circumscriind un orificiu cu diametrul transve la tracţiune moderată de 3 cm. La examinarea microscopică a frotiui colorate nr. 2127-2128/ H din 26 septembrie 2006 s-a relevat prezenţa de spermatozi concluzionându-se că partea vătămată G.E.l. prezintă excoriţii ce a putut fi produsă prin lovire cu palma la data de 25 septembrie 2006, că leziunile nu necesită zile de îngrijiri medicale, că prezenţa spermatozoizilor la nivelul vaginului relevă un raport sexual consumat şi că nu există elemente medico legale care să pledeze pentru comiterea unui viol sau a unei tentative de viol,

Prin urmare, examinarea medico - legală iniţială a concluzionat ca nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol singurul element care pleda totuşi pentru existenţa unui raport sexual prezenţa de spermatozoizi la nivelul vaginului.

Ulterior, însă, prin adresa nr. 445 din 13 februarie 2008, a S.M.L. Suceava a comunicat instanţei că, la data de 05 decembrie 2007, au fost reanalizate frotiurile secreţie vaginală recoltată de la partea vătămată şi că nu s-au mai descoperit spermatozoizi pe lame, fapt confirmat şi de adresa nr. 12219 din 21 aprilie 200 I.M.L. laşi.

În consecinţă, s-a apreciat că nu există nici un element medico - legal care să pledeze pentru existenţa măcar a unui act sexual.

De asemeni, instanţa a apreciat că nici celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu confirmă existenţa unui act sexual între inculpat şi partea vătămată, prin constrângerea în vreun fel a acesteia.

Declaraţiile părţii vătămate G.E.l. în sensul că ar fi fost luată cu forţa (prin ameninţare cu un cuţit şi tragere de mână) din centrul localităţii Şcheia de către inculpat şi dusă în garsoniera acestuia din municipiul Suceava, nu se mai coroborează cu nici un alt mijloc de probă pentru ca în conformitate cu art. 75 C. proc. pen., să poată servi la aflarea adevărului.

Martorii P.C.V., T.A.F. şi F.S.D. care au văzut-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul confirmă susţinerile acesteia în sensul că ar fi fost forţată în vreun fel de către inculpat să meargă cu el acasă. De altfel, ar fi fost aproape imposibil inculpatul să se deplaseze cu partea vătămată pe o distanţă aşa de mare (centrul comunei Scheia - cartierul Zamca din municipiul Suceava), din care o parte din drum cu taxiul, împotriva voinţei acesteia (cu ameninţări şi trageri de mână după cum susţine partea vătămată) şi nici o altă persoană să nu observe nimic.

Nici declaraţiile părţii vătămate în sensul că în seara incidentului inculpatul emana un puternic miros de alcool nu vor fi reţinute în condiţiile în care martorul G.l.D. ce a stat la masă cu inculpatul a declarat că acesta nu era băut în seara incidentului şi că nici berea pe care şi-a comandat-o nu a băut-o; nici din declaraţiile celorlalţi martori care au stat cu inculpatul pe terasă nu a rezultat că acesta ar fi băut.

Aceste neconcordanţe din declaraţiile părţii vătămate au dus la concluzia că acestea nu sunt sincere, motiv pentru care tribunalul nu Ie-a reţinut. Simplul fapt că la prima examinare medico - legală partea vătămată prezenta o discretă excoriaţie roşiatică pe regiunea suborbitală stângă şi faptul că în urma testării cu aparatul poligraf a inculpatului a rezultat că acesta a prezentat un comportament simulat (aceasta în condiţiile în care concluziile testării cu aparatul poligraf nu sunt mijloace de probă), în condiţiile celor expuse, nu pot conduce la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată,

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a constatat că, în ce priveşte infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., prezumţia de nevinovăţie fiind reglementată de art. 52 C. proc. pen., nu a fost răsturnată prin probe certe, existând îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, îndoială ce îi profită, aşa încât a dispus achitarea acestuia în temeiul textului de lege amintit. În baza dispoziţiile art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., urmare a soluţiei de achitare pe temeiul prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., tribunalul a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă G.E.l.

Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea vătămată, prin reprezentanţii legali G.D. şi G.R.

Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate constând în aceea că, greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, deşi din probele administrate în cauză a rezultat fără dubii că acesta a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, poziţia părţii vătămate G.E.l. a fost constantă în sensul că, la data critică a fost acostată de către inculpat în apropierea staţiei de autobuz din comuna Scheia, acesta forţând-o să-l însoţească până la garsoniera sa din municipiul Suceava unde, folosind violenţa, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal.

Faptul că partea vătămată a fost agresată sexual rezultă şi din aceea că la 2 zile de la comiterea faptei a fost internată la Spitalul de urgenţă Suceava cu diagnosticul „stare confuzională, postintoxicaţie voluntară cu H. şi R.", suferind o depresie în urma abuzării sale.

Mai mult, conform evaluării psihologice a rezultat un psihodiagnostic de „abuz sexual şi emoţional cu trăire din anxiogene şi episoade depresive". Nu era posibil ca acest lucru să se întâmple fără existenţa unei agresări sexuale. Nu există nici un dubiu că inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în staţia de autobuz Şcheia şi că a determinat-o să-l însoţească până la garsoniera sa, însăşi inculpatul declarând că partea vătămată l-a însoţit, însă de bună voie, la locuinţa sa, fapt care a rezultat şi din declaraţiile martorilor P.C.V., T.A.F. şi F.S.D., care au văzut-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul. Dubiul instanţei care a reieşit din motivarea hotărârii este acela că în momentul în care cei doi au ajuns în garsonieră, inculpatul a renunţat să mai întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată care a şi plecat, aşa cum a rezultat din susţinerile inculpatului, îşi argumentează instanţa acest fapt pe existenţa unei expertize medico - legale efectuate în cursul cercetării judecătoreşti de către S.M.L. Suceava din care a rezultat că la reanalizarea frotiurilor recoltate secreţia vaginală nu rezulta prezenţa de spermatozoizi şi deci se exclude un raport sexual, aspect confirmat şi de către I.M.L. laşi.

Aceste acte medico - legale nu au putut fi luate în considerare cu certitudine având în vedere că iniţial partea vătămată a fost examinată medicolegal imediat după comiterea faptei (la câteva ore) când s-a stabilit că prezenţa spermatozoizilor la nivelul vaginului relevă un raport sexual consumat (au fost recoltate probe din vagin care au fost examinate). Reanalizarea frotiurilor recoltate din secreţia vaginală tot de către S.M.L. Suceava nu a fost o probă solicitată şi admisă de către instanţă, proba admisă de către instanţă fiind aceea a efectuării unei expertize psihiatrice a părţii vătămate, însă S.M.L. Suceava a examinat altceva. I.M.L. laşi a confirmat faptul că nu s-au evidenţiat spermatozoizi pe frotiurile cu secreţie vaginală examinate dar numai în condiţiile în care recoltarea, colorarea şi păstrarea lamelor este corespunzătoare. Ori, nu s-au dovedit că păstrarea lamelor a fost corespunzătoare pentru a se reţine cu certitudine că nu au fost evidenţiaţi spermatozoizi. Faptul că inculpatul a acţionat cu violenţă asupra părţii vătămate a rezultat din examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat după comiterea faptei şi din care a rezultat că prezenta o excoriaţie pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, concluzie medico - legală necontestată în nici un fel.

Adăugând la aceasta şi faptul că inculpatul a fost supus testării poligrafice rezultând că la întrebările relevante ale cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat, s-a putut concluziona că fapta de viol a fost comisă, autorul fiind inculpatul.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a hotărârii primei instanţe şi în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

Partea vătămată nu a motivat apelul în scris, la termenul de soluţionare reprezentantul său legal, a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, cu precizarea că nu se pretind despăgubiri civile în cauză.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat că sunt fondate, din următoarele motive:

Faptul că inculpatul a acţionat cu violenţă asupra părţii vătămate a rezultat din examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat după comiterea faptei şi din care a rezultat că prezenta o excoriaţie pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, concluzie medico - legală necontestată în nici un fel. La dosarul cauzei au existat suficiente probe care au făcut dovada vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, soluţia de achitare a acestuia fiind greşită.

Faptul că în noaptea critică, evenimentele s-au petrecut astfel cum a relatat partea vătămată şi cum s-a reţinut şi în actul de sesizare a rezultat cu certitudine din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate, ale membrilor familiei acesteia, depoziţiile martorilor care i-au văzut cei doi deplasându-se împreună în seara respectivă, concluziile expertizei medico-legale nr. 476/ A din 26. 09.2006 întocmită de S.M.L. Suceava urmare a examinării părţii vătămate în aceeaşi noapte (ora 1.05), rezultatul evaluării psihologice a acesteia, aspecte din declaraţiile inculpatului care a recunoscut că a condus-o pe partea vătămată în garsoniera sa intenţionând să întreţină cu aceasta relaţii sexuale.

Relevanţă în cauză prezintă şi împrejurarea că, în ziua următoare abuzării sale sexuale, partea vătămată a fost internată de urgenţă cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicaţie voluntară cu H. şi R.".

De altfel, în cazul săvârşirii unei infracţiuni prin constrângere, cerinţa legii cu privire la exercitarea acesteia este îndeplinită şi atunci când victima, în condiţiile concrete în care s-a aflat, dându-şi seama că orice rezistenţă ar fi zadarnică şi că eventual i-ar putea agrava situaţia, nu a opus nici o rezistenţă făptuitorului.

Pentru argumentele expuse şi faţă de conţinutul probelor care au pus în evidenţă împrejurările şi modalitatea comiterii faptei, s-a putut trage concluzia că partea vătămată a fost constrânsă să-l urmeze pe inculpat în garsonieră şi că raportul sexual a avut loc împotriva voinţei sale.

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că afecţiunile de care suferea partea vătămată şi tratamentul pe care aceasta îl urma au putut determina o prezentare imaginară a faptelor de către aceasta, cu un scenariu fabulos şi închipuit.

Ori, s-a constatat a fi real faptul că minora prezintă un grad de handicap mediu şi că suferea de boala ticurilor, dar nu a existat nici o dovadă că acest handicap îi afecta discernământul într-o aşa măsură încât să nu poată relata întâmplările trăite. Dimpotrivă, din conţinutul actelor emise de Comisia pentru protecţia copilului Suceava, a rezultat că minora era inclusă într-un plan de recuperare, recomandarea fiind aceea de a urma învăţământul de masă. De altfel, însăşi inculpatul, o descrie ca pe o fată normală atunci când afirmă că „din discuţiile şi comportamentul părţii vătămate nu mi-am dat seama că aceasta ar suferi de vreo afecţiune psihică, am constatat că aceasta este puţin rârâită. Nu am remarcat nici un tic nervos la partea vătămată".

În schimb, a afirmat că din comportamentul părţii vătămate, care stătea singură pe stradă şi chicotea uitându-se la masa unde el se afla, a tras concluzia că este genul de fată cu care se poate întreţine uşor relaţii sexuale.

În consecinţă, s-a apreciat că, fapta inculpatului care în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea vătămată G.E.l., în vârstă de 13 ani, determinând-o să-l însoţească în garsoniera sa, unde prin violenţă a întreţinut cu ea relaţii sexuale, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii de viol, comisă în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (3) C. pen., având în vedere vârsta părţii vătămate care putea fi uşor dedusă din Constituţia plăpândă ce a exclus posibilitatea de a se aprecia că este mai matură decât în realitate. De altfel, însăşi inculpatul a afirmat în instanţă că „după modul cum arăta partea vătămată, nu mi-am dat seama cu exactitate dacă are 18 ani", îndoiala cu privire la maturitatea părţii vătămate însemnând că a avut şi reprezentarea adevăratei vârste a acesteia, dar cu toate acestea a comis fapta, asumându-şi riscul de a suporta consecinţele ce decurg din săvârşirea acesteia. Aşa fiind, curtea, a constatat apelurile fondate, Ie-a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat în totalitate sentinţa atacată şi în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, la individualizarea judiciară s-a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările şi modalitatea comiterii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, dar cu o poziţie procesuală nesinceră.

Prin prisma acestor criterii s-a apreciat că o pedeapsa privativă de libertate, stabilită în cuantumul minim prevăzut, de lege, este de natură a-şi atinge scopul, acela de prevenţie generală şi specială. S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor expres prevăzute de textul de lege incriminator, la stabilirea conţinutului acesteia s-au avut în vedere natura faptei, dar şi jurisprudenţa în materie, în acord cu cea a C.E.D.O.

Ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi e) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constată că partea vătămată G.E.N., prin reprezentanţi săi legali, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicamente, deplasarea sa la spital şi a membrilor familiei şi cu suma de 110.000 lei reprezentând daune morale. Dacă daunele materiale nu au fost dovedite, cele morale s-au justificat instanţa apreciind că a suferit o traumă psihică majoră urmare a săvârşirii faptei de către inculpat, ce se impune a fi compensată prin obligarea acestuia la plata unei sume de bani, apreciată la un cuantum de 30.000 lei, de natură a acoperi alături de condamnarea inculpatului, prejudiciul moral ce i-a fost cauzat. Chiar dacă în apel reprezentanta legală a părţii vătămate a arătat că nu se mai solicita despăgubiri civile de la inculpat, faţă de dispoziţiile art. 17 C. proc. pen.; instanţa s-a pronunţat din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale.

Astfel, prin Decizia penală nr. 19 din 5 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea vătămată G.E.N., împotriva sentinţei penale nr. 208 din 25 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală. A desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr. 208 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, şi în rejudecare: a condamnat pe inculpatul C.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi e) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzutăde art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate G.E.N. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale şi 1.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare; şi a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., reiterând motivele din apel, iar prin apărătorul ales a solicitat casarea deciziei din apel şi menţinerea sentinţei fondului şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului, întrucât fapta prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., nu există; precum şi înlăturarea obligării inculpatului la despăgubiri civile, motivat de faptul că reprezentanta legală a părţii vătămate, la instanţa de apel a precizat expres că nu solicită despăgubiri civile în cauză.

Examinând Decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda.

Înalta Curte constată că din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanţa de control judiciar în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului C.C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., pentru care a fost judecat şi condamnat, în raport cu situaţia de fapt corect reţinută de către instanţa de apel, prima instanţă pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Astfel, Înalta Curte a constatat că în cauză s-a dat eficientă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor de către instanţa de apel, stabilindu-se că faptele săvârşite de inculpatul C.C.D., care în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea vătămată G.E.N., în vârstă de 13 ani, determinând-o să-l însoţească în garsoniera sa, unde prin violenţă a întreţinut cu ea relaţii sexuale, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii de viol, comisă în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (3) C. pen., având în vedere vârsta părţii vătămate care putea fi uşor dedusă din constituţia plăpândă ce a exclus posibilitatea de a aprecia că este mai matură decât în realitate, faptă pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat, aşadar vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită.

Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor menţionate, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor lor.

Aşadar, vinovăţia acestuia se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale membrilor familiei acesteia, depoziţiile martorilor care i-au văzut cei doi deplasându-se împreună în seara respectivă, concluziile expertizei medico-legale nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmită de S.M.L. Suceava din care a rezultat că urmare a examinării părţii vătămate în aceeaşi noapte (ora 1,05) s-a stabilit că prezintă o excoriaţie pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, iar prezenţa spermatozoizilor la nivelul vaginului releva un raport sexual consumat, rezultatul evaluării psihologice a acesteia, aspecte din declaraţiile inculpatului care a recunoscut că a condus-o pe partea vătămată în garsoniera sa intenţionând să întreţină cu aceasta relaţii sexuale, declaraţia inculpatului prin care a susţinut că „după modul cum arăta partea vătămată, nu mi-am dat seama cu exactitate dacă are 18 ani.

Declaraţia părţii vătămate din care a rezultat„ în momentul în care inculpatul, după consumarea actului sexual, s-a deplasat la baie, partea vătămată s-a îmbrăcat, a descuiat uşa şi a fugit din imobilul respectiv, deplasându-se spre domiciliu", „în jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu plângând, fiind speriată şi a povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat".

Relevantă în cauză a fost considerată şi împrejurarea că, în ziua următoare abuzării sale sexuale, partea vătămată a fost internată de urgenţă cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicaţie voluntară cu H. şi R.".

Susţinerile inculpatului în sensul că partea vătămată a acceptat propunerea de a întreţine relaţii sexuale, însoţindu-l de bună-voie până la locuinţa sa, nu pot fi primite, avându-se în vedere vârsta fragedă a acesteia în raport de care discernământul este diminuat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată prezintă un grad de handicap mediu, voinţa sa fiind uşor de înfrânt. Nu se poate reproşa părţii vătămate o pasivitate, reprezentanţii legali ai părţii vătămate au avut o atitudine corectă în raport cu situaţia dată, nu a existat o lipsă de reacţie în cele două momente esenţiale, respectiv deplasarea spre locuinţa inculpatului şi consumarea actului sexual, având în vedere că situaţia în care se afla era una extremă. Evenimentul s-a petrecut la o oră târzie, partea vătămată fiind prinsă de mână cu putere de un bărbat matur care sub imperiul ameninţării de a nu ţipa a îndemnat-o să-l urmeze apoi, odată ajunşi în garsonieră, a fost lovită în zona feţei pentru că a refuzat să se dezbrace şi trântită pe pat, fiind evident stăpânită de frică, aflată într-un raport inferior de forţe. Aşa s-a explicat de ce în primul raport de expertiză s-a menţionat, pe lângă concluziile care atestă că a fost lovită şi a avut un raport sexual, că nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol. În mod corect nu s-a dat credibilitate unei probe administrate după mai mult de 1 an de la data când s-a reclamat violul, respectiv expertiza medico legală a S.M.L. Suceava nr. 445/ P din 5 decembrie 2007, în defavoarea celei întocmite imediat după comiterea faptei şi examinarea corpului părţii vătămate, în condiţiile în care nu exista nici o certitudine că păstrarea lamelelor pe care iniţial s-au decelat spermatozoizi a fost corespunzătoare.

Privitor la această expertiză s-a reţinut că obiectivele stabilite de instanţă vizau expertizarea psihiatrică a părţii vătămate şi nicidecum reexaminarea frotiurilor efectuate din secreţia vaginală recoltată de la partea vătămată, fiind surprinzător că medicul legist, din proprie iniţiativă, a procedat la reanalizarea acestora, concluzionând asupra unui lucru care nu i s-a cerut. În schimb deşi partea vătămată s-a prezentat în faţa medicului legist şi a doi medici de neuropsihiatrie infantilă în vederea întocmirii aceluiaşi raport, nu s-a concluzionat privitor la obiectivele stabilite şi anume evaluarea psihică a părţii vătămate, dacă aceasta prezintă traume specifice unui abuz sexual, dacă există legătură de cauzalitate între aceste traume şi evenimentul din 25 septembrie 2006 şi dacă afecţiunea de care suferă partea vătămată ar putea fi confundată cu traumele specifice unui abuz sexual.

Deşi, aşa cum s-a arătat, expertiza nu a avut ca obiective reanalizarea frotiurilor efectuate din secreţia vaginală a părţii vătămate, faţă de cele afirmate în raportul întocmit la 5 decembrie 2007, la solicitarea apărătorului inculpatului, instanţa a cerut I.M.L. Suceava să precizeze concluziile reanalizării lamelelor dacă odată cu trecerea timpului acestea nu suferă modificări. La data de 13 februarie 2008, S.M.L. Suceava a confirmat că lamelele au fost reanalizate la 5 decembrie 2007, nedetectându-se spermatozoizi, că acestea după colorare, nu comportă modificări în timp, fiind păstrate în histotecă 20 ani de la data efectuării. Urmare a răspunsului dat de S.M.L. Suceava, instanţa a admis proba cu efectuarea unei expertize medico - legale de către I.M.L. laşi, instituţie care, cu adresa nr. 12219 din 21 aprilie 2008, a confirmat concluziile raportului din data de 05. 12.2007, precizându-se totodată că „dacă recoltarea, colorarea şi păstrarea lamelor este corespunzătoare, modificările datorate trecerii timpului sunt minore şi permit citirea lor şi după intervale mari de timp". Faţă de cele expuse, curtea de apel în mod corect a apreciat că, la soluţionarea cauzei nu puteau fi avute în vedere actele medico-legale care concluzionează în sensul inexistenţei vreunui raport sexual, acestea fiind în flagrantă contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză şi care sunt de natură a convinge instanţa asupra vinovăţiei inculpatului. Faptul că inculpatul nu a fost în totalitate sincer în declaraţiile sale a rezultat şi din împrejurarea că, fiind supus testului poligraf a rezultat că prezintă reacţii specifice comportamentului simulat. De altfel, pe lângă probele care au dovedit fără putinţă de tăgadă că el este autorul infracţiunii, este şi greu de crezut că, odată luată hotărârea de a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată, inculpatul se putea răzgândi doar pentru motivul că aceasta a refuzat să facă duş.

Cu privire la despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat, către partea vătămată, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de apel conformându-se dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen., s-a pronunţat din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, iar cuantumurile stabilite au fost corect evaluate, astfel că nici această critică nu poate fi primită.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.C.D. urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.D., împotriva deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 271/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 274/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 274/2009. Penal