ICCJ. Decizia nr. 269/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 269/2009
Dosar nr. 597/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului V.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 302 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş, cale de atac ce formează obiectul prezentei cauze.
Instanţa de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, astfel că a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reţinut că probele administrate în faza de urmărire penală şi în cea a judecăţii au confirmat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut declaraţiile martorilor D.A. şi V.R., concluziile raportului de autopsie medico-legală care atestă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate cu un corp dur contondent, posibil scaun, existând legătură de cauzalitate între moartea victimei şi leziunile traumatice pe care aceasta le prezenta.
S-a constatat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., prezintă relevanţă şi declaraţiile inculpatului, care a recunoscut exercitarea actelor de violenţă asupra victimei, dar pentru a se apăra de agresiunea acesteia, care a încercat să-i aplice lovituri cu un cuţit, în condiţiile existenţei unei stări conflictuale îndelungate în familie.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă şi la acest moment, în sensul că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, în sensul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., în acest sens pronunţându-se deja condamnarea în fond a inculpatului, prin sentinţa penală nr. 302/2008 a Tribunalului Mureş, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind că din probele administrate rezultă un comportament anterior agresiv al inculpatului faţă de victimă.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, dată fiind conduita lui agresivă anterioară ar crea o stare de primejdie pentru raporturile sociale apărate de norma incriminatoare, ca şi pentru normala lor desfăşurare.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu a comis fapta cu intenţie, ci s-a apărat pentru a nu fi înjunghiat, şi apreciind că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale şi conduita sa în societate anterior săvârşirii infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa în fond.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., instanţa de judecată este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive au încetat, ori dacă nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanţa este datoare ca prin încheiere motivată, să revoce măsura şi să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În situaţia în care temeiurile de fapt şi de drept, care au determinat arestarea inculpatului sau temeiuri noi justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Conformându-se acestor dispoziţii legale, în mod justificat prima instanţă a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului, concretizat în multitudinea de lovituri aplicate victimei, în intensitatea acestora şi zonele corporale vizate, relevă un pericol social concret pentru ordinea socială, care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Numai în acest mod s-ar asigura o protecţie deplină raporturilor sociale şi ordinii publice şi s-ar obţine încrederea cetăţenilor în justiţie şi în reacţia promptă a organelor judiciare în faţa actelor antisociale.
În consecinţă, constatând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2221.2/102/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 271/2009. Penal → |
|---|
