ICCJ. Decizia nr. 271/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 271/2009
Dosar nr. 12046/3/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 473 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea formulată de inculpatul C.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată.
În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.T. la un an şi 10 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 3 ani şi 10 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei reţinerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore din data de 18 iulie 2006.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile T.F. suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti suma de 1109,57 lei, cu dobânda legală aferentă sumei, calculată de la data pronunţării prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în data de17 iulie 2006, în curtea interioară a imobilului situat în Bucureşti, a avut loc o altercaţie între nepoata părţii vătămate T.F. şi nepotul inculpatului C.T. Ulterior, fiind informat de nepoata sa despre incident, partea vătămată T.F., s-a prezentat în curtea imobilului şi a avut o discuţie cu nepotul inculpatului, în cursul căreia i-a adresat acestuia injurii, după care a proferat injurii şi ameninţări la adresa familiei inculpatului.
În aceste împrejurări, la faţa locului a apărut inculpatul (care aflase de la membrii familiei sale despre incidentul intervenit între copii), iar între acesta şi partea vătămată s-a produs o altercaţie în cursul căreia părţile şi-au adresat injurii şi s-au lovit reciproc. Altercaţia a debutat prin acţiunea părţii vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun din plastic. Ulterior lovirii sale cu scaunul, inculpatul a luat un obiect metalic ascuţit (pe care l-a găsit pe jos) cu care i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona hemitoracelui drept anterior şi o altă lovitură în zona scapulară dreapta, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat internarea sa de urgenţă la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
Potrivit constatărilor certificatului medico - legal nr. A2/4433/2006 al I.N.M.L Mina Minovici, partea vătămată prezenta la data de 17 iulie 2006: „plagă înjunghiată, forma relativ triunghiulară, cu laturile de 1,2 cm, 0,6 cm şi 0,5 cm dehiscenta maximă de 0,5 cm, sângerândă; profundă; plagă liniară de 1,8 cm cu unghiurile uşor rotunjite, margini netede, dehiscenta maximă de 0,4 cm, deltoidian posterior drept; tumefacţie gleznă stânga; dispnee inspiratorie, agitaţie psihomotorie".
Din concluziile aceluiaşi certificat medical rezultă că partea vătămată T.F. a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 17 iulie 2006 prin lovire cu corp înţepător - tăietor şi cu corp dur, pentru care necesită 30 - 35 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Potrivit constatărilor certificatului medico - legală nr. A2/4514/2006 al I.N.M.L. Mina Minovici inculpatul prezenta la data de 17 iulie 2006 „poziţie antalgică, contractura muşchilor paravertebrali ce face imposibilă rotaţia capului; un hemit. stâg. post placard excoriat de 12/4,5 cm; cot stg. şi faţă post. 1/3 inf. braţ stg. plac. excoriat de 3,5/3 cm„.
Din concluziile aceluiaşi raport de expertiză rezultă că inculpatul a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 17 iulie 2006 prin lovire cu un corp dur, pentru care necesită 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei şi avută în vedere şi de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţiile martorilor, declaraţiile părţii vătămate, acte medicale, planşe foto, certificate medico-legale, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului care, fiind audiat, a declarat că recunoaşte fapta ce i se reţine în sarcină, făcând precizarea că a lovit-o pe partea vătămată întrucât a fost nevoit să se apere de atacul acesteia.
În raport de această situaţie instanţa de fond a reţinut că inculpatul a comis fapta în stare de provocare, făcând aplicarea dispoziţiei art. 73 lit. b) C. pen.
Faţă de împrejurarea că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună în familie şi societate, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. şi dispunând ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă T.F.
În apelul parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiei art. 73 lit. b) C. pen., cât timp din probele administrate în cauză nu i se poate reproşa părţii vătămate o atitudine culpabilă care să-i fi produs inculpatului o puternică stare de tulburare, sub imperiul căreia acesta să comită fapta. De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a redus corespunzător suma reprezentând despăgubirile civile cuvenite spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca la care a fost obligat inculpatul, în condiţiile reţinerii culpei comune la comiterea faptei.
S-a mai criticat, de asemenea, sentinţa instanţei de fond şi pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Partea civilă, deşi a declarat apel în cauză, nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-l susţine oral.
Prin Decizia penală nr. 257 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 473 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 12046/3/2007; s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penal şi, în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului C.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la un an şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani, în baza art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi dispunându-se ca, pe perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., respectiv, să se prezinte, la interval de 6 luni, la S.P. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, precum şi informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă T.F. care a fost obligată la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apei a apreciat că atacul părţii vătămate nu a fost atât de puternic încât să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine atât de agresivă, reţinând că există o disproporţionalitate între atac şi apărare, situaţie în care nu sunt întrunite dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Sub un alt aspect, a apreciat că instanţa de fond a acordat o largă eficienţă circumstanţelor atenuante şi a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita legală, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ignorând practic gravitatea deosebită a faptei prin care s-a adus atingere celui mai importat drept al omului şi anume dreptul la viaţă. În consecinţă, a majorat cuantumul pedepsei şi a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere a acesteia.
C. Împotriva acestei decizii a declarat inculpatul C.T., criticând Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, prin înlăturarea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deşi este evident că altercaţia a debutat prin acţiunea părţii vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun, precum şi al greşitei individualizări al pedepsei, sens în care solicită menţinerea sentinţei fondului.
Partea vătămată T.F., deşi a declarat recurs, nu l-a motivat, scris sau oral.
Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Critica vizând greşita înlăturare de către instanţa de apel a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este întemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că partea vătămată a iniţiat atacul, lovind inculpatul cu un scaun de plastic în spate, ceea ce a determinat reacţia imediată a acestuia, în sensul de a lua un obiect metalic ce se afla pe jos şi de a aplica două lovituri părţii vătămate. Deşi nu a modificat cu nimic situaţia de fapt, instanţa de apel a înlăturat reţinerea scuzei provocării cu o motivare greşită, privind disproporţionalitatea între atac şi apărare, deşi aceasta îşi găseşte aplicabilitatea doar în cazul depăşirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că aplicarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nu este motivată, fără a observa că instanţa de fond a făcut o amplă analiză a încadrării juridice dată faptei, respingând motivat cererile de schimbare a încadrării juridice sau de reţinere a legitimei apărări, a stării de necesitate sau a depăşirii limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate.
Înalta Curte constată aşadar că sunt incidente dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Or, aşa cum s-a arătat deja, victima a avut o atitudine provocatoare faţă de inculpat, a iniţiat declanşarea conflictului fizic, lovind inculpatul cu un scaun în spate, ceea ce a produs acestuia o puternică tulburare şi o ripostă instantanee.
Pe cale de consecinţă, constatând că este aplicabilă circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, în raport de împrejurările de fapt ale cauzei dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială dar şi atitudinea procesuală, date în raport de care a reţinut în mod justificat aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
2. În ceea ce priveşte recursul părţii civile T.F., Înalta Curte constată că acesta nu este motivat, scris sau oral şi nu au fost identificate cazuri de casare care să poată fi luate în discuţie din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., astfel că va fi respins ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de casare care să fie luate în discuţie din oficiu, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia atacată şi va menţine hotărârea primei instanţe, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.
Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, aceasta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 257 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe care o desfiinţează şi menţine sentinţa penală nr. 473 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă T.F.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 274/2009. Penal → |
|---|
