ICCJ. Decizia nr. 2992/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2992/2009
Dosar nr. 1408/99/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 326 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 1408/99/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 15 martie 2008, în jurul orelor 3,00, organele de poliţie l-au surprins pe inculpatul T.C. în faţa benzinăriei M., situată pe str. S. din municipiul Iaşi. Observând organele de poliţie, inculpatul a încercat să urce într-un taxi pentru a părăsi zona, însă a fost oprit, fiind condus la sediul poliţiei unde, urmare percheziţiei corporale, s-au găsit asupra sa un baton de culoare vegetală, solidificată, identificată ulterior ca fiind rezină de cannabis, un bilet de călătorie cu destinaţia Spania - România, cu plecare în data de 12 martie 2008 şi întoarcerea la 14 martie 2008, în Braşov.
S-a reţinut că inculpatul a introdus în ţară, prin punctul de frontieră Nădlac, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis.
Raportat la starea de fapt reţinută şi la probele administrate, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul T.C. solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege.
Prin Decizia penală nr. 98 din 30 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
A fost menţinută starea de arest preventiv şi dedusă perioada detenţiei provizorii de la 30 aprilie 2009 la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că afirmaţiile inculpatului în sensul că drogurile ar fi fost cumpărate pentru consum propriu de la numitul B., nu sunt susţinute de probele administrate în cauză.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că aceasta nu poate fi redusă sub limita stabilită de instanţa de fond, fapta săvârşită fiind gravă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul T.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
A solicitat reducerea pedepsei, invocând în sprijinul susţinerilor sale, lipsa antecedentelor penale, precum şi împrejurarea că este singurul sprijin al mamei sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului atribuind faptei săvârşite de către acesta o încadrare juridică legală.
Rezultă din probele administrate, că inculpatul T.C., în data de 13 - 14 martie 2008 a introdus în ţară o cantitate de 100 grame rezină de cannabis, fiind depistat de organele de poliţie.
Starea de fapt reţinută rezultă din declaraţiile martorilor asistenţi care au confirmat faptul că, urmare percheziţiei corporale, s-a găsit asupra inculpatului, printre altele, un pacheţel cu o substanţă maro (stabilindu-se ulterior că aceasta era rezină de cannabis), din procesul-verbal de constatare, declaraţiile inculpatului, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, respectiv, din buletinul de analiză toxicologică din 18 martie 2008, stabilindu-se că la analiza probelor biologice ale inculpatului, testul specific pentru cannabis a fost negativ.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este, deopotrivă, o măsură de constrângere dar şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - şi o finalitate de exemplaritate, o dezaprobare legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Înalta Curte, reţine că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social - aspect relevat şi de limitele de pedeapsă, infracţiunea fiind sancţionată cu închisoarea de la 10 la 20 ani - ceea ce impune un regim sancţionator adecvat.
Acest criteriu de individualizare nu a fost examinat de instanţele de fond şi apel în mod singular, ci s-au avut în vedere şi celelalte elemente favorabile inculpatului, evidenţiate prin reţinerea, în favoarea sa, a circumstanţelor judiciare atenuante care au permis reducerea pedepsei sub minimul special.
Neputându-se reţine şi alte elemente care să conducă la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile invocate de către recurentul inculpat.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la 23 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2801/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3002/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
