ICCJ. Decizia nr. 3192/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3192/2009
Dosar nr. 5635/1/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2375 din 23 iunie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A obligat recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul T.N. a formulat contestaţie în anulare ce formează obiectul prezentului dosar, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia formulată potrivit art. 391 C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 386 - 388 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art. 391 C. proc. pen., instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege; dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiţii urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Cum în speţă contestatorul nu a invocat nici un motiv din cele expres şi limitativ prev. de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., motivele invocate de acesta referindu-se la greşita încadrarea a faptei, greşita individualizare a pedepsei, precum şi la lipsa de apărare, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Totodată, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 2375 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1910/2009. Penal → |
|---|
