ICCJ. Decizia nr. 3188/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3188/2009
Dosar nr. 1544/54/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul R.I. împotriva hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. 2325/54/2008 al Curţii de Apel Craiova, nr. 13460/215/2007, 17496/215/2007 ale Judecătoriei Craiova, ca inadmisibilă. A obligat petentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2747 de la 14 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13460/215/2007 de Judecătoria Craiova, a fost respinsă plângerea petentului R.I., domiciliat în Craiova, judeţul Dolj, menţinând soluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din Ordonanţa 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007, confirmată prin Ordonanţa prim-procurorului nr. 685/II/2/2007 din 14 mai 2007.
A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 RON.
La data de 11 iunie 2007, a fost înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova plângerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de petentul R.I. împotriva Ordonanţei 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, confirmată prin Ordonanţa nr. 685/II/2/2007 din 14 mai 2007 a prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 13460/215/2007.
În motivarea plângerii petentul a arătat că soluţia adoptată este criticabilă pentru că nu au fost audiaţi martorii propuşi de el pentru dovedirea tentativei de omor, iar calificarea faptei ca fiind infracţiune de lovire, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) este eronată şi nelegală întrucât lovitura aplicată într-o regiune vitală a corpului ar fi putut să-i producă moartea.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, în noaptea de 28/29 octombrie 2006 în jurul orelor 03,00 făptuitorul D.S. a lovit-o cu o bâtă de baseball pe partea vătămată R.I. - inginer la R.A.A. Craiova, care se afla cu o echipă pe care o coordona pe str. N.T. din Craiova, unde executa o lucrare la sistemul de apă, producându-i leziuni pentru care a necesitat un număr de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, fapt confirmat şi de C.M.L. din 30 octombrie 2006.
Prin Ordonanţa prim-procurorului, nr. 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007 s-a confirmat soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de făptuitorul D.S. căruia i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 RON motivându-se că faţă de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta, precum şi faţă de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este suficientă.
Într-adevăr, în data de 28/29 octombrie 2006 între făptuitor şi lucrătorii de la R.A. Craiova, printre care şi petentul R.I., a avut loc un incident în cursul căruia făptuitorul a lovit pe R.I. cu o bâtă, după un schimb de jigniri. Cu toate acestea, faţă de împrejurările comiterii faptei şi văzând lipsa antecedentelor penale în cazul făptuitorului, amenda administrativă stabilită la cuantumul maxim prevăzut de lege, este suficientă pentru o echitabilă sancţionare a făptuitorului.
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 8 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13460/215/2007, Judecătoria Craiova, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Rezoluţiei din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., soluţie pe care o menţine ca legală şi temeinică.
A fost obligat petentul la 20 RON cheltuieli judiciare statului.
La data de 16 august 2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 17496/215/2007 plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Rezoluţiei din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., este netemeinică şi nelegală, întrucât, pe data de 29 octombrie 2006 el a fost victima unei tentative de omor din partea a 3 persoane D.S., B. (fostă I.) A.C. şi F.G. şi deşi mărturiile date de cei mai sus menţionaţi nu sunt conforme cu realitatea, organele de urmărire penală s-au rezumat doar la luarea unei singure declaraţii şi multiplicarea altor declaraţii neadevărate în Dosarul nr. 8604/P/2006. A solicitat anularea rezoluţiilor atacate în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. şi judecarea numiţilor B. şi F., pentru complicitate şi la tentativă de omor şi mărturie mincinoasă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 29 martie 2007, petentul R.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, solicitând cercetarea făptuitorilor B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., iar la data de 13 aprilie 2007 s-a primit sesizarea aceluiaşi petent, pentru efectuarea de cercetări a făptuitorilor pentru aceeaşi infracţiune, dosare ce au fost conexate prin ordonanţa de conexare din data de 17 aprilie 2007, constând în aceea că în Dosarul nr. 8604/P/2006 I. A.C. a dat declaraţii false ca şi F.G.G. cu privire la modul de derulare a incidentului în care au fost implicate părţile.
În urma cercetărilor efectuate de către organele de urmărire penală, prin rezoluţia din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a confirmat în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen., reţinându-se că în sarcina celor doi făptuitori nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., deoarece cei doi făptuitori au făcut declaraţii corespunzătoare stării de fapt existente la momentul în care au fost audiaţi, în calitate de martori, în Dosarul nr. 8604/P/2006.
Împotriva acestei rezoluţi, petentul a formulat plângere la Primul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care prin Rezoluţia din 25 iulie 2007, cu nr. 2579/II/2/2007 a dispus respingerea plângerii formulate de petent, constatând că rezoluţia din 14 mai 2007, în Dosarul nr. 2829/P/2007, este legală şi temeinică.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere, la Judecătoria Craiova, în termen legal.
Faţă de probele administrate de către organele de cercetare penală, probe considerate de instanţă ca suficiente, aceasta a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., prin rezoluţia din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei Craiova, este legală şi temeinică.
Pentru a reţine astfel, instanţa a constatat că, aşa cum s-a reţinut în Dosarul nr. 8604/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în urma cercetărilor efectuate, nu există indicii că făptuitorii B. (fostă I.) A.C. şi F.G.G., ar fi participat în vreun fel la agresarea părţii vătămate R.I. în noaptea de 28/29 octombrie 2006 de către D.I., cu o bâtă de baseball, cei doi făptuitori, în calitatea lor de martori, la incidentul în care a fost implicat petentul şi învinuitul D., au făcut declaraţii corespunzătoare stării de fapt pe care au perceput-o, neexistând indicii că ar fi denaturat în vreun mod adevărul. Mai mult decât atât, în declaraţiile date cei doi făptuitori au confirmat agresarea petentului de către prietenul lor D.S., cei doi făptuitori văzând comportamentul prietenului lor, au abandonat autoturismul la locul săvârşirii faptei de către D.S. şi luând un taxi, s-au deplasat la domiciliul lor.
Ulterior, cu adresa nr. 9786/2008, Curtea de Apel Craiova a înaintat Judecătoriei Craiova, plângerea formulată de petentul revizuent, care a fost înregistrată la acea instanţă sub nr. 10537/215/2008.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut în esenţă efectuarea de cercetări penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu a persoanelor care au instrumentat Dosarele nr. 8604/P/2007, 684/II72/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova precum şi Dosarele nr. 13460/215/ 2007 şi 12831/215/2007 ale Judecătoriei Craiova.
Prin Sentinţa penală nr. 2732 de la 18 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 10537/215/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţa constatând că petentul a formulat plângere penală împotriva mai multor magistraţi, care au instrumentat dosare penale atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cât şi la Judecătoria Craiova, competenţa de soluţionare a plângerii revenind Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
După efectuarea cercetărilor, prin Rezoluţia nr. 2115/II/2/2007 din 11 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere care, prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2325/54/2007, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a formulat cerere de revizuire, motivând că „în fazele de cercetare penală, de judecare în fond şi recurs, s-au omis amănuntele importante, s-au refuzat elementele de stabilire a adevărului prin favorizarea infractorului şi în toate s-a acoperit abuzul poliţiştilor prin falsul intelectual săvârşit pentru favorizarea infractorului prin erori judiciare”.
În motivarea hotărârii Curţii de Apel Craiova s-a reţinut că prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat în mod irevocabil că atâta timp cât prin lege nu se reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară, s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac în condiţiile legii”.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată revizuentul a formulat prezentul recurs.
Recursul declarat de revizuentul R.I. este nefondat.
În mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. 2325/54/2008 al Curţii de Apel Craiova, nr. 13460/215/2007, 17496/215/2007 ale Judecătoriei Craiova reţinându-se, în esenţă, că atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac este inadmisibilă, aşa cum au statuat prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 - Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii pe cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurarea judecăţii sau a unor raţionalmente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
În cauză, revizuentul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, şi fără a invocat sau o formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394 din acelaşi cod.
Ca atare, hotărârea pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., neconţinând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute de art. 345 alin. (1) din acelaşi cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Întrucât respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiţionar i-ar crea acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac promovată, aducându-se astfel atingere principiului non reformatio in peius, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nemaiputând casa hotărârea pronunţată în cauză, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul petiţionar împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.I. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 4184/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
