ICCJ. Decizia nr. 1910/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1910/2009
Dosar nr. 6158/114/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 159 din 21 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul B.C. fiul lui I. şi al M., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., precum şi la pedeapsa complementară a degradării militare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 390 din 28 iunie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani şi 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile R.I. suma de 4.500 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.C. era în relaţii de duşmănie cu victima R.Ş., în vârstă de 83 de ani, întrucât în anul 2004, aceasta l-a indicat pe inculpat ca principalul suspect al unei infracţiuni de furt, acesta fiind cercetat de poliţie.
Pe fondul acestor relaţii tensionate, în ziua de 20 ianuarie 2005 inculpatul a lovit-o pe R.Ş., producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Pentru această faptă inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentinţa penală nr. 390 din 28 iunie 2005, la pedeapsa de 1 an închisoare în temeiul art. 181 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an, inculpatul executând 2 ani închisoare în perioada 5 mai 2004 – 4 iulie 2007, când s-a liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 305 zile închisoare.
La scurt timp după ce a fost liberat, respectiv la data de 6 iulie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un magazin alimentar din satul natal, împreună cu un grup de săteni, context în care a afirmat că a făcut puşcărie pentru că R.Ş. „i-a distrus viaţa".
Întors în domiciliu în jurul orelor 22,30, inculpatul a trimis-o pe mătuşa sa M.A. să o strige pe victima R.Ş., cu scopul de a o determina să iasă din locuinţă.
Victima a fost anunţată că au intrat vitele în tarlaua cu porumb, proprietatea acesteia, împrejurare în care din casă au ieşit R.P. şi R.Ş. Întrucât R.P. se deplasa cu greutate, spre locul indicat s-a îndreptat numai victima, aceasta dispărând fără urmă în lanul de porumb, fiind găsită a doua zi moartă, stabilindu-se că a fost victima unei agresiuni.
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea acesteia s-a datorat hemoragiei meninge difuză în cadrul unui politraumatism toracic cu fracturi de stern şi coaste bilateral, rupturi pleurale şi hematorace consecutiv, traumatism abdomino pelvin cu infiltrat sanghin mezenteric şi ruptură renală cu hematom retro peritoneal, apreciindu-se că leziunile au fost produse prin lovire repetată cu corpuri contondente şi cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza raportului medico-legal de necropsie, declaraţiile martorilor C.M., B.I., S.I., P.I., P.V., C.C., coroborate cu declaraţiile părţii civile R.P., cu raportul de expertiză medico-legală, examenul ADN şi avizul Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 31 din 4 martie 2009, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa în latura penală, a descontopit pedeapsa principală rezultantă în componentele sale şi a înlăturat de la încadrarea juridică a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., agravanta prevăzută de lit. a) („cu premeditare") şi a menţinut pedeapsa de 18 ani închisoare.
Totodată, a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, urmând ca după contopirea pedepsei principale cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare revocat, inculpatul să execute pedeapsa principală de 18 ani închisoare.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus din pedeapsa principală perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 iulie 2007, la zi.
Referitor la înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., instanţa de apel a reţinut că nu există dovezi certe că inculpatul şi-ar fi pregătit crima, alegându-şi locul, momentul şi arma crimei, pândind victima sau strângând informaţii.
Or, pentru a se reţine agravanta „cu premeditare" este necesar să se constate că persoana în cauză a luat hotărârea omorului cu mult timp înainte pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului şi momentului, iar în acest timp să fi întreprins acţiuni specifice de pregătire, împrejurări care nu rezultă din probele administrate.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa de apel a apreciat că sporul de 6 luni închisoare, aplicat de judecătorul fondului pentru „marcarea" recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen., dar şi a concursului prevăzut de art. 34 din acelaşi cod, nu se justifică, deoarece nu s-a aplicat pedeapsa maximă prevăzută de textul sancţionator.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că este incident cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. – faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, iar sporul de 6 luni închisoare era justificat, motiv pentru care s-a solicitat casarea Deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 şi menţinerea sentinţei penale nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Inculpatul a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate invocând motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este fondat, iar recursul formulat de inculpat nu este întemeiat şi va fi respins.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, premeditarea nu este definită de lege, fiind enunţată doar ca o circumstanţă de calificare în art. 175 lit. a) C. pen.
Pentru existenţa premeditării, ca circumstanţă agravantă a infracţiunii de omor, este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) luarea rezoluţiei infracţionale trebuie să prevadă cu un oarecare interval de timp acţiunea agresivă;
b) chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă;
c) hotărârea luată anterior să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire care trebuie să fie de natură a înlesni săvârşirea infracţiunii (obţinerea de informaţii în legătură cu victima, pândirea acesteia, promovarea de mijloace sau căutarea de complici).
În speţă aceste cerinţe sunt îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultând că inculpatul a premeditat comiterea infracţiunii şi nu a acţionat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.
Hotărârea de a o ucide pe victima R.Ş. a fost luată de inculpat într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obişnuit, încă din perioada în care executa o pedeapsă privativă de libertate în urma unor altor conflicte violente cu victima, iar după revenirea la domiciliu a afirmat în prezenţa mai multor martori că o va omorî pe R.Ş. deoarece i-a distrus viaţa şi a făcut închisoare din cauza ei.
Obsesia inculpatului de a se răzbuna pe victimă, ca stare psihică anormală care are ca efect alterarea gândirii, este compatibilă cu premeditarea.
În realizarea scopului propus inculpatul a conceput un plan de realizare a rezoluţiei infracţionale, s-a folosit de mătuşa sa M.A. (persoană cu deficienţe psihice) pe care a convins-o să relateze victimei o situaţie nereală, dar credibilă (şi anume că au intrat nişte vite pe un teren cultivat cu porumb) şi a reuşit să o atragă într-un loc retras, necirculat la o oră târzie din noapte, înlesnind comiterea infracţiunii.
După ce victima s-a îndepărtat de casă, inculpatul a urmărit-o, a pândit momentul în care aceasta a intrat în lanul de porumb şi a atacat-o prin surprindere, aplicându-i în mod repetat multiple lovituri în zonele vitale ale corpului.
În consecinţă, atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inculpatul a meditat cu privire la săvârşirea faptei, asupra locului şi mijloacelor de răzbunare, la posibilităţile de comitere şi la consecinţele legate de hotărârea luată, infracţiunea de omor a fost comisă în condiţiile premeditării, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.
Referitor la sporul de 6 luni închisoare aplicat, se reţine că instanţa de fond a procedat corect.
Aplicarea pedepsei rezultate pentru întreaga pluralitate infracţională se realizează prin contopirea pedepsei pentru noua infracţiune cu pedeapsa neexecutată aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare definitivă. Pentru aceasta, se parcurg două momente. În primul moment, instanţa determină pedeapsa de bază, stabilind care dintre cele două pedepse (cea fixată pentru noua infracţiune sau cea rezultată din condamnarea anterioară) este mai grea, iar în al doilea moment, care este facultativ, instanţa poate adăuga un plus la pedeapsa de bază, dacă apreciază că aceasta este neîndestulătoare. În acest caz, pedeapsa rezultată va fi alcătuită din două componente : pedeapsa de bază şi plusul, care are caracter de spor, iar pedeapsa finală va fi o pedeapsă rezultantă, aşa cum bine a procedat instanţa de fond.
În raport de considerentele expuse, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este întemeiat, va fi casată Decizia penală atacată şi se va menţine sentinţa penală nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Cu privire la recursul declarat de inculpat Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză, aspecte verificate şi de instanţa de apel, care a ajuns la aceeaşi concluzie, în sensul că inculpatul este autorul uciderii victimei R.Ş.
Este adevărat că inculpatul a negat comiterea infracţiunii (atitudine pe care a adoptat-o şi în cauza în care a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea de vătămare corporală având ca parte vătămată tot pe R.Ş.) susţinând că în seara zilei de 6 iulie 2007 a fost în sat, a cumpărat ţigări şi a revenit în domiciliu în jurul orelor 18,40 şi nu a mai ieşit până a doua zi dimineaţa, când a fost ridicat de organele de poliţie.
Susţinerea inculpatului este infirmată de toate celelalte probe aflate la dosar.
Martorul R.P. confirmă că soţia sa (victima R.Ş.) a fost strigată la poarta casei de M.A. pe care a determinat-o să se îndrepte spre o tarla de porumb, acolo unde a fost ucisă. Relevantă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului este declaraţia martorei C.M. din care rezultă că l-a văzut pe inculpat în sat, în jurul orelor 22,30 – 23,00, acesta era agitat şi a afirmat faţă de ea şi de sora lui că a omorât-o pe R.Ş. („am omorât-o pe F.").
Raportul de expertiză biocriminalistică evidenţiază că pe inelul ridicat de la inculpat s-au identificat urme de sânge uman, iar completarea raportului medico-legal de necropsie confirmă că unele leziuni prezentate de victimă în zona facială, în raport de formă şi dimensiuni puteau fi produse prin lovire cu pumnul, având pe deget inelul metalic.
Procesul-verbal încheiat la data de 7 iulie 2007, orele 12,30, imediat după descoperirea victimei, atestă că la cercetarea de la locul faptei a fost folosit un câine de urmă („V.") care a condus fără ezitare din imediata apropiere a cadavrului în curtea casei inculpatului.
În consecinţă, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, constatările medico-legale şi expertiza efectuată evidenţiază că autorul uciderii victimei R.Ş. este inculpatul, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine sentinţa penală nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iulie 2007 la 25 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3192/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2361/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
