ICCJ. Decizia nr. 3195/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3195/2009
Dosar nr. 1325/42/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42 din 9 martie 2009 Curtea de Apel Ploieşti a dispus în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulate de S.A. Inoteşti cu sediul în comuna Colceag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, prin reprezentant legal D.M., împotriva Rezoluţiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 şi nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondată.
A obligat petenta la plata sumei de 40 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petenta S.A. Inoteşti cu sediul în comuna Colgeag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, reprezentantă de inginer agronom D.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 şi nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.V. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
Se reţine că prin plângerea penală înregistrată sub nr. 233/P/2008 din 6 martie 2008, petenta S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. a solicitat cercetarea lui S.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, reţinerea, distrugerea de înscrisuri şi fals intelectual.
Partea vătămată a susţinut că a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu plângere împotriva soluţiei din Dosarul nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, plângere care ar fi fost retrasă şi pitită în alt dosar aşa încât nu a mai fost înregistrată la Judecătoria Mizil şi a rămas nesoluţionată.
Sesizarea la care face referire petenta poartă nr. 1802 din 20 decembrie 2007 a fost adresată mai multor instituţii ale statului şi a fost direcţionată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil unde s-a înregistrat sub nr. 5/VIII/1/2008.
Întrucât obiectul petiţiei era general, aceasta a fost calificată drept solicitare de comunicare a stadiului cercetărilor din Dosarul penal nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
La data de 21 ianuarie 2008, prim-procurorul S.V. a răspuns petentei că plângerea formulată la data de 21 decembrie 2007 a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil pentru a se verifica stadiul cercetărilor în Dosarul nr. 581/P/2006 şi că plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cât şi de Judecătoria Mizil.
Prin Rezoluţia nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.V. reţinându-se că nu există indicii cu privire la săvârşirea faptelor reclamate de petentă.
Soluţia a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a respins plângerea formulată de petentă.
Împotriva acestor rezoluţii, în baza disp. art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petenta S.A. Inoteşti ce a fost respinsă de instanţa de fond, din considerentele hotărârii rezultând că nu există date care să justifice tragerea la răspundere penală a intimatului.
Reţine de asemenea instanţa de fond că petenta are pe rolul instanţelor circa 2000 de cazuri penale şi civile prin care înţelege să-şi susţină interesele prin denigrarea instituţiilor publice, a magistraţilor, a reprezentanţilor administraţiei locale, centrale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că este „pronunţată în baza unor înscrisuri false ce circulă pe sub mână din 1991, 1992, în instanţe, procuratură, M.A.I., autorităţi şi bandele de hoţi care fac parte din structurile proprii ale autorităţilor locale, judeţene, centrale”.
Solicită petenta înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin hotărârea atacată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul petentei nu este fondat.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că petenta nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine recursul iar din motivarea scrisă existentă la dosar nu rezultă în ce constă nemulţumirile petentei cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de fond, făcând în continuare afirmaţia cu caracter general la adresa instituţiilor statului fără a arăta în ce constă activitatea infracţională a intimatului S.V.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea formulată de petentă ca nefondată, reţinând că din actele existente la dosar nu numai că nu se poate stabili ce situaţie de fapt dar nici nu se poate determina în ce a constat abuzul în serviciu a intimatului S.V. cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu.
Cu privire la cererea petentei de a se înlătura obligaţia la plata cheltuielilor judiciare către stat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu este fondată întrucât potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. partea căreia i s-a respins cererea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petentei ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3382/2009. Penal → |
|---|
