ICCJ. Decizia nr. 2519/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2519/2009

Dosar nr.6693/2/2006

Şedinţa publică din 01 iulie 2009

Asupra recursurilor penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 314 din 31 martie 2003 din Dosarul nr. 867/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:

I. A respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru completarea urmăririi penale, formulată de inculpatul T.M.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale din infracţiunea prev. de art. 208, alin. (1) art. 209, alin. (1), lit. a), e), g), i) şi alin. (4), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 37, lit. a), C. pen., în infracţiunea prev. de art. 208 - art. 209, alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen. şi art. 33, lit. a), C. pen., iar, pentru pct. 2, 7, 8, 9, 12, 13 şi 16 din rechizitoriu, din infracţiunile prevăzute de art. 208, alin. (1) - art. 209, alin. (1), C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 264, C. pen., formulată de inculpatul T.M.

În temeiul art. 208, alin. (1)- art. 209, alin. (1), lit. a), e), g), i) şi alin. (4), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 37, lit. a), C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, lit. d), C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215, alin. (2) şi alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen. (punctul 3 din rechizitoriu).

În temeiul art. 215, alin. (2) şi alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (punctul 11 din rechizitoriu).

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, lit. d), C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art. 286, C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen. (punctul 12 din rechizitoriu).

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art. 287, C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 12 din rechizitoriu).

În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 83, C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat beneficiul suspendării şi al graţierii condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 360 din 18 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 13 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64, C. pen.

În temeiul art. 65, C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul reţinerii şi arestului preventiv, cu începere de la data de 19 mai 2001 la zi.

În temeiul art. 116 C. pen., a interzis inculpatului accesul pe raza judeţului Alba timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

II. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26, C. pen., rap. la art. 208, alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul B.S.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) C. pen., rap. la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art. 286 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art. 287 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 323 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64, C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul reţinerii din data de 11 iunie 2001 şi durata arestului preventiv, cu începere de la data de 13 iunie 2001 la zi.

III. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul M.D.D.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 323 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64, C. pen.

IV. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), e) g) i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul C.E.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i), C. pen., a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 323 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 45 din 2 noiembrie 1999 a Judecătoriei Sebeş, a cărei executare a constatat-o graţiată, conform Legii nr. 543/2002.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul reţinerii din data de 24 iulie 2001 şi durata arestului preventiv, cu începere de la data de 25 iulie 2001 la zi.

V. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S.M., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359, C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, C. pen.

A luat act că inculpatul a fost reţinut pe data de 24 iulie 2001.

VI. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei penale reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.I., din infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen.

În temeiul art. 221 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82, C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv pe durata 20 mai 2001 – 12 aprilie 2002, inclusiv.

VII. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209, alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., formulată de inculpatul P.V.

În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209, alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b), C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 7 ani închisoare.

A revocat beneficiul suspendării şi al graţierii condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 138 din 20 aprilie 1999 a Judecătoriei Videle, a cărei executare a constatat a fi graţiată, conform Legii nr. 543/2002.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În temeiul art. 116 C. pen., a interzis inculpatului accesul pe raza judeţului Alba timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

VIII. În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.V. a lerei de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor.

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile SC A. SRL a fost acoperit, prin restituirea bunului (pct. 1 din rechizitoriu).

A luat act că partea vătămată M.l. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul material fiind acoperit, prin restituire (pct. 1 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M., P.V. şi B.S. la plata către partea civilă SC D. SA a sumei de 28.540.867 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 2 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC D. SA a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului A.M., conform dovezii de la fila 961, d.u.p.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă I.I. (pct. 3 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă I.I. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 936, d.u.p.

A obligat pe inculpatul T.M. să plătească părţii civile C.N. suma de 60.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 3 din rechizitoriu).

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile SC A. SA Câmpulung-Muscel a fost acoperit, prin restituire (pct. 4 din rechizitoriu).

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumelor de 50.000.000 ROL de la inculpatul T.M. şi de 10.000.000 ROL de la inculpatul I.M. (pct. 4 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E.T. SRL (pct. 5 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC E.T. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului D.C., conform procesului-verbal de la fila 840, d.u.p.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 3.500.000 ROL (pct. 5 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă R.A. (pct. 6 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă R.A. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 791, d.u.p.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi B.S. să plătească părţii civile SC C.C.C.F. SA suma de 74.446.392 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 7 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC C.C.C.F. SA a autovehiculului lăsat în custodia lui G.G., conform procesului-verbal de la fila 740, d.u.p.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi M.D.D. să plătească părţii civile SC E. SA suma de 38.571 dolari S.U.A., în echivalentului în lei la data plăţii efective (pct. 8 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.T. SRL (pct. 9 din rechizitoriu).

A obligat pe inculpatul C.E. la plata către partea civilă G.N. a sumei de 70.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 9 din rechizitoriu).

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile T.L. a fost acoperit, prin restituirea bunului (pct. 10 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă T.L. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 563, d.u.p.

În temeiul art. 118, lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 40.000.000 ROL.

A obligat pe inculpatul B.S. la plata către partea civilă D.M. a sumei de 120.000.000 ROL, reactualizată, cu începere de la data de 8 mai 2001 până la plata efectivă (pct. 10 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL. (pct. 11 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului V.G., conform procesului-verbal de la fila 542, d.u.p.

A obligat pe inculpatul T.M. să plătească părţii civile T.A. suma de 30.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 11 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S.C. SRL (pct. 12 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC S.C. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului A.M., conform procesului-verbal de la fila 491, d.u.p.

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile M.C. a fost acoperit, prin restituirea bunului (pct. 13 din rechizitoriu).

A constatat că SC S. SA nu are calitate de parte civilă (pct. 13 din rechizitoriu).

A obligat pe inculpatul B.S. la plata către partea civilă Direcţia Silvică Sibiu a sumei de 110.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 13 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă Direcţia Silvică Sibiu a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 441, d.u.p.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 50.000.000 ROL (pct. 13 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi C.E. să plătească părţii civile I.C.P.A. Bucureşti suma de 57.039.998 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 14 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă I.C.P.A. Bucureşti a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului Ţ.C., conform procesului-verbal de la fila 368, d.u.p.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S. SA (pct. 15 din rechizitoriu).

A constatat că SC G.A. SRL nu are calitate de parte civilă (pct. 15 din rechizitoriu).

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 20.000.000 ROL (pct. 15 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi M.D.D. să plătească părţii civile R.A.T.B. suma de 18.103.241 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 16 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă R.A.T.B. a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului T.C., conform procesului-verbal de la fila 290, d.u.p.

A obligat pe inculpatul M.D.D. la plata către partea civilă SC P. SRL a sumei de 90.000.000 ROL, reactualizată, cu începere de la data de 10 iulie 2000 până la data plăţii efective (pct. 16 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V. (pct. 17 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă P.V. a autovehiculului, lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 88, d.u.p.

A obligat pe inculpatul M.D.D. la plata către partea civilă P.R.l. a sumei de 80.000.000 ROL, reactualizată, cu începere de la data de 15 decembrie 1999 până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile (pct. 17 din rechizitoriu).

A obligat pe inculpaţii pe inculpatul T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S. şi C.E. la plata sumei de câte 4.000.000 ROL fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpaţii I.M. şi C.E. a fost avansat din fondul M.J., iar pe inculpaţii M.I. şi S.M. la plata sumei de câte 2.500.000 ROL fiecare, cheltuieli de procedură statului, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul M.I. a fost avansat din fondul M.J.

În termen legal, au declarat apel:

- Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu privire la inculpatul T.M., în ceea ce priveşte greşita achitare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 3 din rechizitoriu), şi, de asemenea, pentru omisiunea aplicării disp. art. 67 C. pen., privind pedeapsa complementară a degradării militare; cu privire la inculpaţii T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S. şi C.E., pentru omisiunea precizării alineatelor art. 323 C. pen.; cu privire la inculpaţii T.M. şi B.S., pentru greşita aplicare a pedepsei complementare doar pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii; cu privire la inculpatul M.I., pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin reducerea termenului de încercare la 2 ani; referitor la inculpatul S.M., pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei penale; cu privire la inculpaţii T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S., C.E. şi S.M., pentru greşita individualizare a pedepselor cu închisoarea, prin greşita reţinere a circumstanţei atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului B.S., prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mult prea redus inculpaţilor T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S. şi C.E., precum şi prin greşita suspendare condiţionată a executării pedepsei închisorii pentru inculpatul S.M.

- inculpatul T.M., pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen.;

- inculpatul P.V., pentru nerezolvarea fondului, astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în întregime, a sentinţei penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, prin administrarea probelor, la instanţa sa fond;

- inculpatul I.M., nemotivat;

- inculpatul M.D.D., pentru nelegalitatea laturii penale, solicitând achitarea sa, întrucât a fost doar un cumpărător de bună-credinţă;

-inculpatul B.S., pentru lipsa rolului activ al instanţei de fond, astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în întregime, a sentinţei penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa sa fond;

- inculpatul C.E., nemotivat;

- inculpatul M.I., nemotivat;

- inculpatul S.M., nemotivat.

- partea civilă SC C.C.C.F. SA, pentru netemeinicia laturii civile, în sensul că a omis să-i restituie autovehiculul lăsat în custodia lui G.G.;

- partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL, prin reprezentantul legal V.G., nemotivat.

Prin Decizia penală nr. 223 din 30 martie 2004, din Dosarul nr. 1.971/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de apelanţii-intimati-inculpati, precum şi de apelanţii-părţi civile SC C.C.C.F. SA şi SC V.G.E.T.P. SRL, a desfiinţat, în întregime, sentinţa penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de judecată, respectiv la Tribunalul Bucureşti, a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor-intimaţi-inculpaţi T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S. şi C.E., constatând că onorariul apărătorului din oficiu pentru apelanţii-intimaţi-inculpaţi I.M. şi C.E., în sumă de câte 400.000 ROL, se suportă din fondul M.J.

În motivare, instanţa de apel a arătat că instanţa de fond nu a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu a dispus efectuarea unei expertize tehnică judiciară contabilă, prin care să se stabilească întinderea prejudiciului material cauzat, la care se adaugă beneficiul nerealizat şi dobânzile legale, nu s-a pronunţat asupra daunelor morale solicitate de partea civilă R.A. şi, de asemenea, nu a introdus în cauză pe cumpărătorii de bună-credinţă G.N., D.M. şi T.A.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, pe data de 18 mai 2004.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 1.230 din 6 octombrie 2005, din Dosarul nr. 2.801/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei penale reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii T.M., P.V., I.M., M.D.D., B.S. şi C.E. din infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

I. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., iar, pentru pct. 2, 7, 8, 9, 11,12, 13, 15 şi 16 din rechizitoriu, din infracţiunile prevăzute de art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 264 C. pen., formulată de inculpatul T.M.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului T.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (punctele 3 şi 11 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art. 286, C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (punctul 12 din rechizitoriu).

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a şi b C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat beneficiul suspendării şi al graţierii condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 360 din 18 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 116 C. pen., a interzis inculpatului accesul pe raza judeţului Alba timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

II. A respins, ca neîntemeiată, cerea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul B.S.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a unora dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului B.S. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. 2, 6, 7, 10, 13 şi 15 din rechizitoriu), precum şi din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen., pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat (punctele 2, 6, 7, 10, 13 şi 15 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (punctele 10,13 şi 15 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art. 286, C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art. 287 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul reţinerii din data de 11 iunie 2001 şi arestul preventiv pe durata 13 iunie 2001 – 29 noiembrie 2004, inclusiv.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului.

III. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 41, alin. (2), C. pen., formulată de inculpatul M.D.D.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului M.D.D. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat (pct. 4, 8, 12, 16 şi 17 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71- art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 11 punctul 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art. 286 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71- art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 6 iunie 2001 – 29 noiembrie 2004, inclusiv.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului.

IV. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul C.E.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului C.E. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209, alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru complicitate la comiterea infracţiunii de furt calificat.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, lit. d), C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art. 287 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 88, C. pen., a dedus reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 24 iulie 2001 – 21 aprilie 2005, inclusiv.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului.

V.A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a juridice a uneia dintre faptele penale reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată de inculpatul S.M.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat (punctele 6 şi 10 din rechizitoriu).

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A luat act că inculpatul a fost reţinut pe data de 24 iulie 2001.

VI. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei penale reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.I., din infracţiunea prev. de art. 221, C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen.

În temeiul art. 221 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată executarea pedepsei închisorii.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv pe durata 20 mai 2001 – 12 aprilie 2002, inclusiv.

VII. A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale din infracţiunea prev. de art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., formulată de inculpatul P.V.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului P.V. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215, alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 208, alin. (1) - art. 209, alin. (1), lit. a), e), g), i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (punctele 1, 2, 4 şi 10 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 116 C. pen. a interzis inculpatului accesul pe raza judeţului Alba timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

VIII. În temeiul art. 208, alin. (1) - art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (punctele 1, 4 şi 10 din rechizitoriu).

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen., precum şi al art. 35 C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 17 iunie 2001 – 21 aprilie 2005, inclusiv.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpaţii P.V. şi I.M. a câte o leră de care s-au folosit la săvârşirea infracţiunilor.

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile SC A. SRL a fost acoperit, prin restituirea bunului (punctul 1 din rechizitoriu).

A luat act că partea vătămată M.I. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul material fiind acoperit, prin restituire (punctul 1 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M., P.V. şi B.S. să plătească părţii civile SC D. SA, prin lichidator judiciar SC M.C. SRL suma de 28.540.867 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 2 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC D. SA a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului A.M., conform dovezii de la fila 961, d.u.p.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă I.I., prejudiciul material fiind acoperit prin restituire (punctul 3 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă Ispas Ion a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 936, d.u.p.

A obligat pe inculpatul T.M. să plătească părţii civile C.N. suma de 60.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 3 din rechizitoriu).

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile SC A. SA Câmpulung-Muscel a fost acoperit, prin restituire (punctul 4 din rechizitoriu).

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumelor de 50.000.000 ROL de la inculpatul T.M., de 10.000.000 ROL de la inculpatul I.M. şi de 2.000.000 ROL de la inculpatul P.V. (punctul 4 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E.T. SRL (punctul 5 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC E.T. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului D.C., conform procesului-verbal de la fila 840, d.u.p.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 3.500.000 ROL (punctul 5 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă R.A., cu privire la daunele morale, constatând că prejudiciul material a fost acoperit prin restituire (punctul 6 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă R.A. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 791, d.u.p.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi B.S. să plătească părţii civile SC C.C.C.F. SA - Filiala de Construcţii Căi Ferate Bucureşti suma de 74.446.392 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 7 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC C.C.C.F. SA - Filiala de Construcţii Căi Ferate Bucureşti a autovehiculului lăsat în custodia lui G.G., conform procesului-verbal de la fila 740, d.u.p.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi M.D.D. să plătească părţii civile SC E. SA suma de 44.030 DOLARI SUA, în echivalentului în lei la data plăţii efective (punctul 8 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.T. SRL (punctul 9 din rechizitoriu).

A obligat pe inculpatul C.E. la plata către partea civilă G.N. a sumei de 70.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 9 din rechizitoriu).

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile T.L. a fost acoperit, prin restituirea bunului (punctul 10 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă T.L. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 563, d.u.p.

În temeiul art. 118 litera d C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 40.000.000 ROL.

A obligat pe inculpatul B.S. la plata către partea civilă D.M. a sumei de 120.000.000 ROL, reactualizată, cu începere de la data de 8 mai 2001 până la plata efectivă (punctul 10 din rechizitoriu).

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpatul T.M. să-i plătească suma de 264.000.000 ROL, despăgubiri materiale, ce reprezintă contravaloarea materialelor folosite la reparaţii, respingând, ca neîntemeiată, cererea de acordare a lipsei de folosinţă (punctul 11 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului V.G., conform procesului-verbal de la fila 542, d.u.p.

A obligat pe inculpatul T.M. să plătească părţii civile T.A. suma de 30.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 11 din rechizitoriu).

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S.C. SRL (punctul 12 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă SC S.C. SRL a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului A.M., conform procesului-verbal de la fila 491, d.u.p.

A luat act că prejudiciul material cauzat părţii civile M.C. a fost acoperit, prin restituirea bunului (punctul 13 din rechizitoriu).

A constatat că SC S. SA nu are calitate de parte civilă (punctul 13 din rechizitoriu).

A obligat pe inculpatul B.S. la plata către partea civilă Direcţia Silvică Sibiu a sumei de 110.000.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 13 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă M.C. a autovehiculului lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 441, d.u.p.

În temeiul art. 118, lit. d), C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 50.000.000 ROL (punctul 13 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi C.E. să plătească părţii civile I.C.P.A. Bucureşti suma de 59.892.998 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 14 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă I.C.P.A. Bucureşti a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului Ţ.C., conform procesului-verbal de la fila 368, d.u.p.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S. SA (punctul 15 din rechizitoriu).

A constatat că SC G.A. SRL nu are calitate de parte civilă (punctul 15 din rechizitoriu).

A luat act că D.C.G. nu s-a constituit parte civilă (punctul 15 din rechizitoriu).

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 20.000.000 ROL (punctul 15 din rechizitoriu).

A obligat, în solidar, pe inculpaţii T.M. şi M.D.D. să plătească părţii civile R.A.T.B. suma de 18.103.241 ROL, cu titlu de despăgubiri civile (punctul 16 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă R.A.T.B. a autovehiculului lăsat în custodia reprezentantului T.C., conform procesului-verbal de la fila 290, d.u.p.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V. (punctul 17 din rechizitoriu).

A dispus restituirea către partea civilă P.V. a autovehiculului, lăsat în custodie, conform procesului-verbal de la fila 88, d.u.p.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul T.M. la plata către partea civilă SC V.G.E.T.P. SRL a sumei de 2.000.000 ROL, cheltuieli de judecată, constând în onorariul expertului.

A obligat pe inculpaţii pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 7.000.000 ROL, cheltuieli de judiciare statului.

Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. Pe data de 18 mai 2001, în jurul orelor 21,00, inculpatul T.M. l-a transportat, cu autoturismul marca M., de culoare alb, aflat în proprietatea sa, pe inculpatul I.M. unde acesta a deschis, cu ajutorul unei lere, portiera stânga faţă a autoturismului marca D., aparţinând părţii vătămate SC A. SRL, pe care I-a condus în apropierea P.M., unde i-a aşteptat pe inculpaţii T.M. şi P.V.

Inculpatul P.V. s-a deplasat cu autoturismul sustras în satul Cartojeni, jud. Giurgiu, unde l-a întâlnit pe inculpatul M.I., căruia i-a spus că are nevoie de un client pentru a vinde maşina, astfel că amândoi au mers la partea vătămată M.I., din com. Roata de Jos, jud. Giurgiu, care a fost de acord să cumpere autoturismul cu preţul de 50.000.000 ROL, ce fusese stabilit de către inculpatul T.M., din care a plătit suma de 20.000.000 ROL, urmând ca diferenţa de preţ să fie remisă în momentul primirii actelor maşinii, pe care inculpatul P.V. i-a spus că le-a uitat la sediul societăţii comerciale în numele căreia efectua vânzarea. În acest timp, inculpatul P.V. a demontat plăcuţele cu numerele de înmatriculare, spunându-i cumpărătorului că sunt numere provizorii, a căror valabilitate a expirat, apoi, oprind la un popas, le-a răzuit şi le-a aruncat în toaleta publică, împrejurare în care i-a comunicat inculpatului M.I. provenienţa ilicită a autoturismului, înmânându-i, pentru ajutorul primit, suma de 3.000.000 ROL.

La domiciliul inculpatului M.I., inculpaţii au fost reţinuţi de către organele de poliţie, care au ridicat sumele de 17.000.000 ROL de la inculpatul P.V. şi de 3.000.000 ROL de la inculpatul M.I.

Partea vătămată SC A. SRL, prin reprezentant M.M.N., a declarat că nu se constituie parte civilă, întrucât prejudiciul material a fost acoperit integral, prin restituirea în natură.

De asemenea, partea vătămată M.I., cumpărător de bună-credinţă, a declarat că nu formulează pretenţii civile, întrucât suma de 20.000.000 ROL, pe care a plătit-o cu titlu de preţ, i-a fost restituită.

2. Pe data de 4/5 mai 2001, în timpul nopţii, ca urmare a telefonului primit de la inculpatul T.M., inculpatul P.V. s-a întâlnit, la Autogara B., cu inculpatul T.M., aflat în autoturismul său marca M., şi cu învinuiţii B.M. şi S.A., aflaţi în cabina autobasculantei marca R., de culoare gri, cu benă de culoare portocaliu şi sigla D. înscrisă pe uşi, aparţinând părţii vătămate SC D. SA, iar inculpatul T.M., înmânându-i suma de 800.000 ROL pentru motorină, i-a solicitat inculpatului P.V. să conducă autobasculanta în parcarea motelului L., situat între localităţile Sebeş şi Alba.

În locul stabilit, acesta s-a întâlnit atât cu inculpatul T.M., care se deplasase cu propriul autoturism, cât şi cu inculpatul B.S., care, aflat la volanul autoturismului său marca D, l-a dirijat către intrarea în satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, de unde inculpatul B.S. a condus autobasculanta la domiciliul său, în timp ce inculpatul P.V. îl aştepta, apoi amândoi au mers, cu autoturismul inculpatului B.S., în zona stadionului U. din Alba-lulia, unde îi aştepta inculpatul T.M., care a primit de la inculpatul B.S. suma de 35.000.000 ROL, pentru autobasculantă, găsită, ulterior, de organele de poliţie la locuinţa inculpatului B.S. şi lăsată în custodia lui A.M., mecanic la SC D. SA.

Partea vătămată SC D. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 28.540.867 ROL, reprezentând contravaloarea reechipărilor şi beneficiul nerealizat pe durata 5 mai 2001 – 14 iunie 2001.

3. Pe data de ¾ mai 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M. şi învinuitul M.M. au sustras, prin efracţie, autobasculanta marca R., având cabina de culoare portocaliu şi bena de culoare gri, ce aparţine părţii vătămate I.I., apoi au lăsat-o în localitatea Lancrăm, judeţul Alba, la stâna martorului C.M., de unde a fost luată de partea vătămată C.N., cumpărător de bună-credinţă, căruia inculpatul T.M. îi spusese că este directorul unei societăţi comerciale din Bucureşti care vinde autobasculante uzate, acesta plătind unei persoane rămasă neidentificată, trimisă de inculpatul T.M.,suma de 50.000.000 ROL.

Autobasculanta a fost găsită de organele de poliţie la domiciliul părţii vătămate C.N., din judeţul Alba, oraşul Sebeş, care s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000.000 ROL, şi lăsată în custodia părţii vătămate Ispas Ion, proprietar, care s-a constituit parte civilă eu suma de 50.000.000 ROL, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea reparaţiilor.

4. Pe data de 2/3 mai 2001, pe timp de noapte, inculpaţii T.M., P.V. şi I.M. s-au deplasat, cu autoturismul M., aparţinând inculpatului T.M., în zona D., sectorul 3 Bucureşti, unde se afla parcat autoturismul marca A., aparţinând părţii vătămate SC A. SA Câmpulung-Muscel, deţinut, în baza unui contract de colaborare pentru publicitate, de partea vătămată Casa de Producţie I.A., mai precis de B.S.O., realizatorul emisiunii B.M., de la postul de televiziune A., în care, prin forţarea portierei stânga faţă, a pătruns inculpatul I.M., în timp ce inculpatul P.V. supraveghea zona.

Inculpatul T.M. le-a înmânat inculpatului I.M. suma de 10.000.000 ROL, pentru serviciul prestat, iar inculpatului P.V. suma de 800.000 ROL, pentru alimentarea autoturismului, spunându-i să-l predea, la Alba-lulia, inculpatului M.D.D., care, cunoscând că provine din furt, cu atât mai mult cu cât avea firele legate pe direct, l-a condus la reşedinţa sa din satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, unde l-a dezmembrat şi unde organele de poliţie au găsit piese componente.

Partea vătămată SC A. SA Câmpulung-Muscel a declarat că nu se constituie parte civilă (fila 687, d.i.f.).

5. Pe data de 2/3 aprilie 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras, autocamionul marca R., aparţinând părţii vătămate SC E.T. SRL, pe care l-a vândut, cu suma de 35.000.000 ROL, inculpatului C.E., la al cărui domiciliu din com. Şugag, jud. Alba, a fost găsit de către organele de poliţie, cu seriile de motor şi de şasiu repoansonate artizanal, fiind lăsat în custodia lui Dumitru Constantin, angajat al părţii vătămate SC E.T. SRL (fila 840, vol. II, d.u.p.).

Partea vătămată SC E.T. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000.000 ROL.

6. Pe data de 12 - 13 aprilie 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras, autospeciala marca R., de culoare vişiniu, aparţinând părţii vătămate R.A., care, ulterior, a fost găsită de organele de poliţie în curtea morii inculpatului S.M., din comuna Ighiu, judeţul Alba, cu seria de şasiu modificată artizanal, şi restituită proprietarului, conform dovezii de la fila 791, vol. II, d.u.p.

7. Pe data de 18 - 19 noiembrie 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M., împreună cu învinuiţii M.M. şi S.A., au sustras autobasculanta marca R., în apropierea domiciliului reprezentantului legal G.G. al părţii vătămate proprietar SC C.C.C.F. SA - Sucursala Grup de Şantiere Căi Ferate Bucureşti.

Cei doi învinuiţi au transportat autobasculanta sustrasă în municipiul Alba-lulia, de unde inculpatul T.M. a dus-o la domiciliul inculpatului B.S., din satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, care i-a plătit suma de 15.000.000 ROL, din preţul de 25.000.000 ROL, şi care a dezmembrat autobasculanta, găsită de organele de poliţie şi lăsată în custodia reprezentantului legal al părţii vătămate (fila 740, voi. II, d.u.p).

Partea vătămată SC C.C.C.F. SA - Sucursala Grup de Şantiere Căi Ferate Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 74.446.392 ROL, cu titlu de daune materiale, din care suma de 57.746.392 ROL constă în beneficiul nerealizat, prin lipsa de folosinţă a autovehiculului în perioada 14 martie 2001 – 23 septembrie 2001, iar suma de 16.700.000 ROL reprezintă contravaloarea cauciucurilor nerecuperate.

8. Pe data de 6 – 7 noiembrie 2001, pe timpul nopţii, inculpatul T.M., împreună cu învinuitul M.M., au sustras, din faţa Spitalului V.B., din Bucureşti, Sectorul 3, autocamionul marca R., aparţinând părţii vătămate SC E. SA - sucursala de Distribuţie Braşov, condus de învinuit în municipiul Alba-lulia, unde inculpatul T.M. l-a vândut, cu suma de 40.000.000 ROL, inculpatului M.D.D., la a cărei reşedinţă, din satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, a fost găsit dezmembrat.

Partea vătămată SC E. SA - sucursala de Distribuţie Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 1.247.559.791 ROL, echivalentul sumei de 44.030 DOLARI SUA, daune materiale, constând în valoarea de înlocuire a camionului.

9. Pe data de 21 - 22 noiembrie 2001, pe timp de noapte, inculpatul T.M., împreună cu învinuitul M.M., au sustras, din parcarea situată în faţa Stadionului O., din C.V., sector 3 Bucureşti, autocamionul marca R., de culoare alb, cu prelată de culoare albastră şi remorca, aparţinând părţii vătămate SC G.T. SRL, pe care învinuitul le-a transportat în parcarea motelului L, situat pe D.N. Sebeş - Alba, unde remorca a fost abandonată, găsită, ulterior, de organele de poliţie, iar autocamionul a fost vândut de inculpatul T.M., cu suma de 60.000.000 ROL, inculpatului C.E., care, la rândul său, l-a vândut cumpărătorului de bună-credinţă G.N., ce s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000.000 ROL, la al cărui domiciliu, din Comuna Şugag, judeţ Alba, a fost găsit autocamionul, cu seria de şasiu modificată, prin polizare şi repoansonare, predat în custodie reprezentantului G.M. al părţii vătămate (fila 647, vol. II, d.u.p.).

Partea vătămată SC G.T. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 95.000.000 ROL (fila 645, vol. II, d.u.p).

10. Pe data de 13 - 14 noiembrie 2001, pe timpul nopţii, inculpaţii T.M., P.V. şi I.M. s-au deplasat, cu autoturismul marca M., unde inculpatul I.M. a pătruns, cu ajutorul unei lere, în interiorul autobasculantei, aparţinând părţii vătămate Ţ.L., pe care a condus-o până în locul în care-l aşteptau inculpaţii T.M. şi P.V.

Inculpatul P.V. a transportat autobasculanta mai întâi în municipiul Piteşti, apoi în oraşul Alba-lulia, în zona Stadionului U., unde a fost preluată de inculpatul T.M., sosit cu autoturismului său, care a dus-o la domiciliul inculpatului B.S., de la care a primit, ca preţ, suma de 40.000.000 ROL.

Inculpatul B.S. a dezmembrat autobasculanta, aşa încât cabina a vândut-o, cu suma de 5.000.000 ROL, părţii vătămate B.F., care, la rândul său, a înstrăinat-o martorului H.A., cumpărător de bună-credinţă, care a folosit-o pentru autobasculanta marca R., cumpărată de la martorul I.V. şi schimbată cu autobasculanta părţii vătămate B.F., 6 roţi le-a vândut inculpatului S.M., iar parte din subansamble le-a montat pe o autobenă, cumpărată de la SC T. SA, Vâlcea, cu şasiu modificat, pe care, în baza actelor de identitate ale acesteia, a vândut-o părţii vătămate D.M., cu suma de 120.000.000 ROL, de către inculpatul S.M., ginerele acesteia.

Partea vătămată T.L., care, iniţial, a estimat prejudiciul material la suma de 150.000.000 ROL, a declarat în faţa instanţei de judecată că nu se constituie parte civilă, întrucât autobasculanta i-a fost restituită, conform procesului-verbal de custodie, depus la fila 563, vol. II, d.u.p.

Partea vătămată D.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 950.000.000 ROL, reprezentând preţul reactualizat în funcţie de rata inflaţiei şi beneficiul nerealizat.

11. Pe data de 11 - 12 ianuarie 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M., împreună cu învinuitul M.M., au sustras, din parcarea situată în sectorul 3 Bucureşti, autocamionul marca R., aparţinând părţii vătămate SC V.G.E.T.P. SRL, pe care inculpatul, prezentându-se ca director al unei societăţi comerciale de transport, l-a vândut, cu suma de 60.000.000 ROL, din care a primit suma de 30.000.000 ROL, cumpărătorului de bună-credinţă T.A., la a cărui reşedinţă, din oraşul Sebeş, judeţul Alba, a fost găsit autocamionul, lăsat în custodia reprezentantului legal V.G. al părţii vătămate, conform procesului verbal de la fila 542, vol. II, d.u.p.

S-au constituit părţi civile partea vătămată SC V.G.E.T.P. SRL cu suma de 636.105.000 ROL, despăgubiri materiale, constând în contravaloarea reparaţiilor şi beneficiului nerealizat, precum şi partea vătămată T.A. cu suma de 30.000.000 ROL.

12. Pe data de 21 - 22 decembrie 2000, pe timp de noapte, inculpatul T.M., împreună cu învinuitul M.M., au sustras autocamionul marca R., cabină de culoare alb, prelată albastru şi caroserie cu obloane de aluminiu, aparţinând părţii vătămate SC S.C. SRL, pe care învinuitul l-a condus la reşedinţa inculpatului M.D.D., din satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, unde a fost găsit de organele de poliţie, în interiorul cabinei aflându-se actele de substituire pe numele inculpatului T.M., şi lăsat în custodia reprezentantului legal A.M. al părţii vătămate (fila 491, dup vol. I, d.u.p.), care s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000.000 ROL, fără a preciza titlul.

13. Pe data de 6 - 7 septembrie 2000, în timp de noapte, inculpatul T.M. a sustras autobasculanta marca R., aflată în proprietatea părţii vătămate M.C., pe care a condus-o la domiciliul inculpatului B.S., care, folosind acte de identitate ale autobasculantei marca R., cumpărată anterior de la SC S. Ocna Mureş, a vândut-o, cu suma de 110.000.000 ROL, revopsită şi cu seria saşiului modificată, părţii vătămate O.S.B., de unde a fost ridicată şi predată părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă (fila 281, d.i.f.).

Partea vătămată O.S.B. s-a constituit parte civilă, calitate transmisă, prin HG nr. 860 din 30 august 2001 (fila 87, d.i.f.), către Direcţia Silvică Sibiu, care a solicitat restituirea preţului, la care se adaugă alte cheltuieli efectuate, în sumă totală de 176.419.781 ROL.

14. Pe data de 17 – 18 august 2000, pe timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras autoturismul marca A., de culoare gri metalizat, aflat în proprietatea părţii vătămate A.Ş.A.S. – I.C.P.A., pe care l-a condus până în judeţul Alba, unde l-a vândut inculpatului C.E., care, cunoscând provenienţa, i-a plătit suma de 30.000.000 ROL, după care i-a polizat şi poansonat seria de şasiu, aparţinând unui autoturism aceeaşi marcă, nefuncţional, pe care-l deţinea, fiind găsit la domiciliul inculpatului şi predat în custodie lui Ţ.C., angajatul părţii vătămate (fila 368, vol. l, d.u.p.).

Partea vătămată A.Ş.A.S. – I.C.P.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 59.892.998 ROL, daune materiale, constând în contravaloarea pieselor montate pentru aducerea bunului în starea iniţială şi a instalaţiei de aer condiţionat cu care acesta era prevăzut.

15. Pe data de 6 - 7 iunie 2000, pe timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras autobasculanta marca R., aflată în proprietatea părţii vătămate SC S. SA, pe care a condus-o în parcarea motelului L., unde a vândut-o, cu suma de 40.000.000 ROL, din care a primit suma de 20.000.000 ROL, inculpatului B.S., care a transportat-o la domiciliul său din satul Şard, comuna Ighiu, judeţul Alba, unde a demontat plăcuţele de înmatriculare, înmânate inculpatului T.M.

Inculpatul B.S. a schimbat-o cu un alt autovehicul primit de la martorul I.V., care, la rândul său, a vândut-o părţii vătămate D.C.G., autovehiculul fiind identificat în traficul rutier, şi restituit lui B.F., angajatul părţii vătămate SC S. SA (fila 346, vol. I, d.u.p.).

Partea vătămată SC S. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 160.000.000 ROL, despăgubiri materiale, constând în contravaloarea autobasculantei.

16. Pe data de 14 - 15 ianuarie 2000, în timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras, autobasculanta marca R., cabină de culoare albastru şi bena gri, proprietatea părţii vătămate R.A.T.B., pe care a transportat-o la reşedinţa inculpatului M.D.D., care, cumpărând-o cu suma de 40.000.000 ROL, a şters şi repoansonat seria de şasiu, înscrisă în certificatul de înmatriculare aparţinând unei alte autobasculante uzate, apoi a vândut-o către SC P. SRL, cu suma de 90.000.000 ROL,

Autobasculanta a fost lăsată în custodia lui T.C., şofer (fila 290, vol. I, d.u.p.).

Partea vătămată R.A.T.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.103.241 ROL, daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de reparaţie (fila 137,d.i.f)

Partea vătămată SC P. SRL s-a constituit parte civilă, solicitând restituirea preţului actualizat, la care se adaugă cheltuielile pentru punerea în funcţiune a autobasculantei, în valoare de 400.000.000 ROL.

17. Pe data de 23 - 24 septembrie 1999, pe timp de noapte, învinuitul B.M. a sustras autobasculanta marca Roman, cu cabină de culoare alb şi benă gri, aparţinând părţii vătămate P.V., apoi a transportat-o la reşedinţa inculpatului M.D.D., care a plătit inculpatului T.M. suma de 50.000.000 ROL, din preţul de 60.000.000 ROL, învinuitul luând plăcuţele de înmatriculare.

Inculpatul M.D.D. a polizat şi repoansonat artizanal seria de şasiu, atribuindu-i identitatea unei alte autobasculante, apoi a vândut-o părţii vătămate P.R., de la care a fost ridicată, şi lăsată în custodia părţii vătămate (fila 88, vol. I, d.u.p.).

A reţinut că inculpatul T.M. este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a comiterii noilor infracţiuni în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 360 din 18 februarie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din dosarul nr. 4.495/1996, definitivă pe data de 4 octombrie 2000.

Cu privire la inculpatul P.V. a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 138/20 aprilie 1999 a Judecătoriei Videle, judeţul Teleorman, din Dosarul nr. 72/1999, definitivă, prin neapelare, la data de 3 mai 1999, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37, lit. a), C. pen.

A reţinut că inculpatul I.M., prin sentinţa penală nr. 286 din 9 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, din Dosarul nr. 20.029/1999, a fost condamnat la pedeapsa de9 luni închisoare, executată în perioada 21 noiembrie 1999 – 28 iulie 2000, astfel că este recidivist postexecutoriu, potrivit art. 37, lit. b), C. pen.

A constatat că inculpatul C.E. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 45 din 2 noiembrie 1999 a Judecătoriei Sebeş, judeţul Alba, din Dosarul nr. 1.423/1998, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 15 februarie 1999, astfel că nu este îndeplinit primul termen al recidivei.

Pentru inculpatul M.I., în sarcina căruia au fost reţinute disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a reţinut că pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 530 din 1 august 1994 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, din Dosarul nr. 2.897/1993, definitivă, prin neapelare, s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel că, prin schimbarea încadrării juridice, a înlăturat starea de recidivă postexecutorie.

Prin Decizia penală nr. 145 din 28 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul-intimat-inculpat T.M. împotriva sentinţei penale nr. 1.230 din 6 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 2.801/2004.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, în fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, repunând în individualitatea lor pedepsele de 10 ani închisoare, de 5 ani închisoare şi de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 334, C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în stare de recidivă după condamnare, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Faţă de fiecare infracţiune concurentă în parte, s-a dispus, în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor de 1 an închisoare, pentru art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de 1 an închisoare, pentru art. 2 C. pen., raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de 1 an închisoare, pentru art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi de 1 an închisoare, pentru art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocarea graţierii din executarea pedepselor de 1 an închisoare, pentru art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen., de 1 an închisoare, pentru art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi de 1 an închisoare, pentru art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplicate prin sentinţa penală nr. 360 din 18 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din Dosarul nr. 4.495/1996, definitivă pe data de 4 octombrie 2000, astfel încât s-a stabilit pedepsele de 11 ani închisoare, de 6 ani închisoare şi de 8 ani închisoare, pe care, în temeiul art. 33 lit. a), C. pen., raportat la art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen., le contopeşte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 11 ani închisoare.

În temeiul art. 35, alin. (1) C. pen., s-a aplicat, alături de pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va fi executată după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 88, alin. (1) C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 1 februarie 1995 - 15 aprilie 1995, inclusiv, din Dosarul nr. 4.495/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantii-intimaţi-înculpaţi B.S., M.D.D., C.E. şi S.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale,

În temeiul art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de apelantul-inculpat I.M. şi de apelantul-parte civilă SC R.A.T.B. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus pentru apelantul-intimat-inculpat T.M. reţinerea şi arestarea preventiva pe duratele 1 februarie 1995 - 15 aprilie 1995, inclusiv, din Dosarul nr. 4.495/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi 19 mai 2001 – 28 iulie 2006, inclusiv, în această cauză, pentru apelantul-intimat-inculpat B.S. reţinerea din data de 11 iunie 2001 şi arestarea preventivă pe durata 13 iunie 2001 – 29 noiembrie 2004, inclusiv, pentru apelantul-intimat-inculpat M.D.D. reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 6 iunie 2001 – 29 noiembrie 2004, inclusiv, pentru apelantul-intimat-inculpat C.E. reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 24 iulie 2001 – 21 aprilie 2005, inclusiv, pentru apelantul-intimat-inculpat S.M. reţinerea din data de 24 iulie 2001, iar pentru apelantul-inculpat I.M. reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 17 iunie 2001 -21 aprilie 2005, inclusiv.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul-intimat-inculpat T.M., în timp ce, în temeiul art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.S. şi S.M. să plătească fiecare câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, apelanţii-intimaţi-inculpaţi M.D.D. şi C.E. la plata a câte 400 lei, cheltuieli de procedura statului, din care suma de 200 lei, câte 100 lei pentru fiecare, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul M.J., apelantul-inculpat I.M. la plata sumei de 150 lei, cheltuieli de procedură către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul M.J., iar apelantul-parte civilă SC R.A.T.B. SA la plata sumei de 50 lei, cheltuieli de procedură către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat că apelul declarat de inculpatul T.M. este fondat numai în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a unora dintre faptele penale reţinute în sarcina sa şi anume din infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în stare de recidivă după condamnare în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

S-a reţinut că primul act material al infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, la care se face referire la pct. 16 al rechizitoriului, a fost executat de inculpatul T.M. pe data de 14/15 ianuarie 2000, înainte de 4 octombrie 2000 când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 360 din 18 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din Dosarul nr. 4.495/1996, când i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, avută în vedere ca prim termen al recidivei postcondamnatorii reţinută în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat s-a apreciat că în mod corect, a fost reţinută forma continuată, rezoluţia infracţională unică fiind dovedită prin comiterea celor 15 acte materiale, în perioada 14 - 15 ianuarie 2000 – 18 - 19 mai 2001, la intervale scurte de timp, în aceeaşi modalitate, şi împreună cu alte persoane.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că vinovăţia inculpatului T.M. este dovedită şi pentru actele materiale de furt calificat de la punctele 3, 6, 9, 12, 14, 15, 16 şi 17, făcând o analiză a acestora prin raportare directă la mijloacele de probă care dovedesc vinovăţia inculpatului.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la actele materiale de furt calificat de la punctele 1, 4, 5, 7, 8, 10, 11 şi 13 din rechizitoriu în infracţiunea de favorizare a infractorului, aflată în concurs real, Curtea de Apel a considerat-o nefondată, acestea au fost comise în realizarea unei unice rezoluţii infracţionale şi anume de sustragere de bunuri, iar modalitatea similară de executare a actelor materiale succesive în timp demonstrează că nu poate fi doar o tăinuire, ci o participaţie.

De asemenea a fost respinsă cererea inculpatului T.M. privind contopirea pedepselor închisorii apreciindu-se că acesta ar fi privat de o cale de atac. Prejudiciul a fost apreciat a fi calculat în mod corect, motiv pentru care a fost respinsă cererea de înlăturare a dispoziţiilor art. 208 - 209 alin. (4) C. pen.

S-a constatat că instanţa de fond în mod nelegal a dispus cumulul cu o pedeapsă rezultantă, în loc să dispună revocarea suspendării condiţionate în funcţie de fiecare infracţiune concurentă în parte, după care să facă aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.S. acestea au fost considerate nefondate, faptele pentru care au fost trimişi în judecată fiind probate.

Totodată s-a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nefiind justificată individualizarea acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă V.G. şi inculpaţii B.S., T.M., S.M. şi M.D.D., în termen legal.

În recursul declarat de partea civilă V.G. acesta solicită obligarea inculpaţilor la repararea autoizotermei, reactualizarea sumei în raport de rata inflaţiei, calcularea prejudiciului adus firmei SC V.G.E.T.P. SRL din anul 2001 şi până în prezent, precum şi daune morale.

Inculpaţii B.S. şi M.D.D. în recursurile declarate, invocă dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând înlăturarea sporului de 6 luni şi aplicarea unei pedepse redusă la perioada deja executată, în raport de circumstanţele reale ale faptei şi cele personale.

Inculpatul T.M. în motivele scrise de recurs consideră hotărârea instanţei de apel ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Astfel se arată că în mod greşit instanţele de fond şi de apel au respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen., întrucât faptele reţinute în actul de sesizare constituie infracţiuni distincte, săvârşite în momente diferite, fără ca autorul să acţioneze în realizarea aceleiaşi unităţi de rezoluţie infracţională.

De asemenea se arată că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de la pct. 2 din rechizitoriu, deoarece făptuitorul S.A. recunoaşte că T.M. nu a fost implicat în acest furt, motiv pentru care se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Participarea inculpatului nu este dovedită nici pentru faptele reţinute în rechizitoriu la punctele 3, 6, 9, 12, 14, 15, 16, 17.

În ceea ce priveşte faptele reţinute la pct. 1, 4, 5, 7, 8, 10, 11 şi 13 se impune schimbarea încadrării juridice în favorizarea infractorului.

O altă critică vizează respingerea în mod greşit de către instanţa de apel a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa din infracţiunea prevăzută de art. 208-209 alin. (1) şi (4) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. în raport de concluziile raportului de expertiză contabilă.

În ceea ce priveşte pedeapsa solicită aplicarea unei pedepse care să permită beneficiul liberării condiţionate.

Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorilor inculpaţilor, ale intimatelor părţi civile cât şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de către inculpaţii B.S., T.M. şi M.D.D. sunt nefondate, iar recursul declarat de partea civilă V.G. este inadmisibil pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 C. proc. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal, obligaţie respectată în prezenta cauză conform speţei (D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, în raport cu vinovăţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor stabilind că faptele inculpaţilor se circumscriu infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., de furt calificat şi respectiv complicitate la furt calificat şi înşelăciune.

Examinând recursul inculpatului T.M. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.

În vederea stabilirii unei încadrări juridice corecte a faptei, instanţele sunt datoare să stabilească existenţa reală a faptelor şi poziţia subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă, proces rezultat din probele strânse de organele de cercetare penală şi verificate în cadrul cercetării judecătoreşti, precum şi din probele administrate nemijlocit de instanţele de judecată în baza rolului său activ şi în vederea stabilirii complete a adevărului în cauza dedusă judecăţii.

Critica inculpatului T.M. vizând greşita reţinere a formei continuate pentru infracţiunea de furt calificat şi nu forma concursului real de infracţiuni este nefondată.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile infracţiunii continuate şi anume:

- existenţa unei pluralităţi de acţiuni săvârşite la intervale diferite de timp (în perioada 14 - 15 ianuarie 2000 – 18 - 19 mai 2001) au fost comise 15 acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat la intervale scurte de timp, chiar de mai multe ori într-o lună.

- acţiunile au prezentat fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (furt calificat) (au fost realizate prin aceeaşi modalitate - locuri publice, în timpul nopţii, prin efracţie), de către aceeaşi persoană.

- acţiunile au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aşa încât nu se poate vorbi despre existenţa concursului de infracţiuni.

Neîntemeiată apare în opinia Înaltei Curţi şi solicitarea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice cu privire la actele materiale de furt calificat de la pct. 1, 4, 5, 7, 8, 10, 11 şi 13 din rechizitoriu în infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., aflate în concurs real.

Potrivit art. 264 C. pen. constituie infracţiunea de favorizarea infractorului ajutorul dat unor infractorifără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorilor folosul sau produsul infracţiunii.

Ori din actele dosarului, rezultă că între inculpatul T.M. şi ceilalţi coinculpaţi a existat o înţelegere înainte stabilită cu privire la sprijinul acordat de inculpatul T.M., inculpaţii au hotărât împreună săvârşirea infracţiunilor şi participarea efectivă la aceasta, fiecare având un rol stabilit dinainte şi primind o renumeraţie pentru acest fapt aşa încât nu a existat din partea inculpatului T.M. un ajutor fără o înţelegere prealabilă.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea alin. (4) al art. 209 C. pen. aceasta este nefondată, Înalta Curte va constata că valoarea totală a autovehiculelor sustrase, ca autori sau complici, astfel cum s-a reţinut la pct. 1-16 din rechizitoriu, depăşeşte suma de 2.000.000.000 ROL, prev. de art. 146 C. pen.

Deşi 5 părţi civile au renunţat la pretenţiile iniţiale (suma fiind de 755.000.000 lei) acest fapt nu reprezintă relevanţă juridică, atâta timp cât restituirea bunurilor a fost o împrejurare ulterioară acţiunii de sustragere care constituie elementul material al infracţiunii de furt, la stabilirea prejudiciului material avându-se în vedere strict valoarea bunului la data sustragerii acestuia.

Motivul de recurs privind eroarea gravă de fapt, respectiv greşita aplicare a legii, întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în sensul că se impune achitarea sa pentru faptele de la punctele 2, 3, 6, 9, 12, 14, 15, 16 şi 17 din rechizitoriu sunt nefondate.

Referitor la eroarea gravă de fapt, jurisprudenţa şi literatura de specialitate au statuat că prin aceasta de înţelege o greşită examinare a probelor. Or, în cauză instanţele au interpretat judicios probele cauzei, dând eficienţă întregului material probator al cauzei, soluţia fiind în deplină concordanţă cu acestea.

Având în vedere apărarea formulată de inculpatul T.M. în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Înalta Curte a reţinut că jurisprudenţa C.E.D.O. a stabilit în sensul ca „principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi că dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie.

Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Elementele de probă trebuie să fie produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea unei dezbateri în contradictoriu (plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 B., M. şi J. versus Spania).

Probele administrate trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatul T.M. nu a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţele de judecată în stabilirea vinovăţiei inculpatului au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declaraţii scrise.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de C.E.D.O., probele strânse în cursul urmăririi penale fiind verificate de către instanţele de judecată în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Din probele strânse în cursul urmăririi penale şi care au servit ca temei de trimitere în judecată precum şi probele administrate în faza judecăţii au dovedit că inculpatul T.M. este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză, din modul de operare asemănător în cazul faptelor de furt (noaptea, loc public, erau vizate un anumit tip de maşini), din declaraţiile celor implicaţi (C.E., M.D., B.S., I.M., P.V., M.I.) alături de inculpatul T.M. în activitatea infracţională a rezultat că acesta era coordonatorul întregii operaţiuni – identifica maşinile ce urmau a fi furate, stabilea locurile de întâlnire cu ceilalţi coinculpaţi, locul unde maşinile furate erau lăsate, stabilea contacte cu potenţialii cumpărători, încasa sume de bani obţinute din vânzarea acestora – fiind suficient ca unul din aceste acte materiale să fie executat de inculpatul T.M. pentru a fi reţinută forma autoratului.

La data de 05 mai 2001 (fapta pct. 2) a fost sustrasă autobasculanta marca R. de către inculpatul T.M. ajutat de B.M. şi S.A., ulterior basculanta, la ordinul lui T.M. a fost transportată în judeţul Alba de către inculpatul P.V., fiind preluată de către inculpatul B.S., inculpatul T. primind de la acesta din urmă suma de 35 milioane lei.

Vinovăţia inculpatului T.M. este dovedită cu declaraţia inculpatului P.V. (f. 1165-1168) descrie modul concret în care s-a săvârşit fapta, cu procesul verbal de confruntare dintre cei doi (f. 1059-1061) cu listingul apelurilor telefonice efectuate de inculpatul T.M. din care rezultă că l-a apelat pe inculpatul P.V. de 18 ori, inclusiv în noaptea furtului, precum şi cu declaraţiile inculpatului B.S., care confirmă susţinerile inculpatului P.V., cât şi cu listingul telefonic (f. 126 din care rezultă că la 05 mai 1001 în intervalul orar 8-18,28 inculpatul B. a fost apelat de inculpatul T.M. pe telefonul mobil de 12 ori), astfel încât susţinerile sale privind nevinovăţia sunt infirmate de probele existente la dosar.

Astfel la data de 3 - 4 mai 2001 (fapta pct. 3), pe timp de noapte, inculpatul T.M. şi învinuitul M.M. au sustras, prin efracţie, autobasculanta marca R. aparţinând părţii vătămate Ispas Ion, pe care a lăsat-o în localitatea Lancrăm, judeţul Alba, la stâna martorului C.M., de unde a fost luată de partea vătămată C.N., cumpărător de bună-credinţă. Inculpatul T.M. s-a prezentat acesteia ca fiind directorul unei societăţi comerciale din Bucureşti care vinde autobasculante uzate. Implicarea inculpatului T.M. rezultă din declaraţiile martorului C.M., date atât în faza de urmărire penală şi menţinute în faţa instanţei de fond din care rezultă că cel care a adus maşina la stână a fost T.M., recunoscut de pe planşele fotografice, conform procesului-verbal din 24 iulie 2001 (filele 915 şi 916, vol. 3 d.u.p),care s-a prezentat ca fiind şef de autobază în Bucureşti, acesta fiind cel care şi-a însuşit pe nedrept bunul aparţinând altei persoane, participaţia sa îmbrăcând forma coautoratului, cât şi din declaraţiile martorului S.N. (f. 923-925).

La punctul 6 din rechizitoriu, se reţine că pe data de 12/13 aprilie 2001, în timpul nopţii, inculpatul T.M. a sustras, din parcarea blocului autospeciala marca R., de culoare vişiniu, aparţinând părţii vătămate R.A., care a fost găsită de organele de poliţie în curtea morii inculpatului S.M. cu seria de şasiu modificată artizanal. Din coroborarea declaraţiilor inculpatului S.M. (acesta a învederat că l-a cunoscut pe T.M. prin intermediul lui B.S., fiind şef la o societate comercială de transporturi, care are autobasculante de vânzare) cu ale inculpatului B.S. şi ale martorului I.V. rezultă implicarea inculpatului T. în furtul autospecialei. Mai mult inculpatul B.S. a învederat că a fost ameninţat de inculpatul T. pentru a nu face dezvăluiri (f. 1327, 1310-1314).

Participarea inculpatului T.M. la fapta de la punctul 9 din rechizitoriu (din 21 - 22 februarie 2001, pe timp de noapte, a sustras din parcarea din faţa Stadionului O. din C.V., sector 3, autocamionul marca R., de culoare alb, aparţinând părţii vătămate SC G.T. SRL, pe care l-a transportat în parcarea motelului L., situat pe D.N. Sebeş - Alba, pe care l-a vândut cu suma de 60.000.000 ROL, inculpatului C.E., care, la rândul său, l-a vândut cumpărătorului de bună-credinţă G.N., la al cărui domiciliu, din comuna Şugag, judeţ Alba, a fost găsit, cu seria de şasiu modificată, prin polizare şi repoansonare) este dovedită cu declaraţiile constante ale inculpatului C.E., care a declarat că a cumpărat autocamionul de la inculpatul T., acesta fiind cel care a adus camionul şi tot acestuia i-a înmânat suma de 60 milioane rol, cât şi cu ale martorului G.N. (f. 649).

Pentru fapta de la pct. 12 din rechizitoriu, (21 - 22 decembrie 2000 pe timp de noapte, inculpatul T.M., împreună cu învinuitul M.M., au sustras autocamionul marca R., pe care inculpatul l-a condus la reşedinţa inculpatului M.D.D.) implicarea inculpatului T.M. este dovedită cu declaraţiile inculpatului M.D.D. care se coroborează cu planşele foto, cu procesul verbal din 5 iunie 2001 şi cu raportul de constatare tehnico ştiinţifică criminalistică.

Implicarea inculpatului T.M. în furtul autocamionului marca R. e demonstrată şi de faptul că acesta l-a dat inculpatului B.S., când respectivul a revopsit maşina, prelata cu care aceasta era prevăzută în momentul sustragerii. Or, e greu de admis că în situaţia în care autocamionul ar fi fost sustras de altă persoană decât inculpatul T., aceasta ar fi cumpărat, aşa cum susţine ulterior, vehiculul prevăzut cu toate elementele de identificare, respectiv prelata.

Sustragerea autoturismului marca A., de culoare gri metalizat, aflat în proprietatea părţii vătămate A.Ş.A.S. – I.C.P.A. de către inculpatul T.M. (fapta pct. 14 din rechizitoriu) este dovedită cu declaraţia inculpatului C.E. (f. 1384-1388) care a învederat că cel care i-a adus şi vândut autoturismul a fost inculpatul T., declaraţia acestuia coroborându-se cu procesul-verbal din data de 30 iulie 2001 al D.G.P.M.B., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din 2 iulie 2001.

Inculpatul T.M. a fost implicat şi în furtul, autobasculantei marca R. (fapta de la pct. 15 din rechizitoriu), dovada fiind modul de operare identic - pe timpul nopţii, maşina a fost lăsată în parcarea motelului L. (şi alte maşini furate de către inculpat au mai fost lăsate în această parcare, după care a fost vândută inculpatului B.S.) - cât şi declaraţiile inculpatului B. şi ale martorilor I.V. şi D.C.G.

În fapta de la punctul 16 din rechizitoriu (la 14 - 15 ianuarie 2000 inculpatul a sustras autobasculanta marca R. proprietatea părţii vătămate R.A.T.B., pe care a transportat-o la reşedinţa inculpatului M.D.D.) implicarea inculpatului T.M. este demonstrată cu declaraţia inculpatului M.D.D. (f. 1269-1271), cât şi cu procesul verbal de confruntare dintre cei doi inculpaţi (f. 308-309).

Participarea inculpatului T.M. la săvârşirea faptei de la pct. 17 rechizitoriu (la 24 septembrie 1999 inculpatul T. ajutat de B.M. au sustras autobasculanta marca R., proprietatea numitului P.V., în cele din urmă autobasculante ajungând la inculpatul M.D., în schimbul căreia a înmânat inculpatului T. suma de 50 milioane lei) este dovedită cu declaraţia inculpatului M.D. care a arătat că autobasculanta a fost condusă la reşedinţa sa de către T.M. care era însoţit de un individ, ulterior recunoscut din planşe foto, a fi numitul B.M.

Toate aceste dovezi coroborate, constituie probe clare de vinovăţie a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi demonstrată de inculpat, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

Susţinerea inculpatului T.M. în sensul imposibilităţii prezenţei sale la săvârşirea unor fapte, datorită distanţei pe care nu o putea parcurge (se afla la Alba Iulia şi nu putea ca seara în aceeaşi zi să fie la Bucureşti) nu este relevantă în stabilirea participaţiei inculpatului, deoarece forma participării la unele dintre infracţiuni s-a limitat nu la prezenţa sa fizică, la locul săvârşirii faptei, ci prin forma complicităţii acordate în diverse modalităţi.

Examinând recursul inculpatului T.M. cât şi recursurile inculpaţilor B.S. şi M.D.D. cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate (art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) Înalta Curte le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravitatea faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţia de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunilor, care să ţină seama de persoana căreia îi e destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării la condiţiile social etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, s-a efectuat o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise (furt calificat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune) agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor (pe timp de noapte, de ştergere a seriei motorului), atitudinii inculpaţilor (inculpatul T.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, inculpaţii B.S. şi M.D.D. au recunoscut parţial săvârşirea faptelor).

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care văzând constrângerea la care este supus acesta sunt puse în situaţia de a reflecta asupra lor comportării viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărime a privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în C. pen., art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".

În lumina criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei şi făptuitorului.

Faptele celor trei inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, în mod corect s-a ţinut seama de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, împrejurări coroborate cu atitudinea acestora, demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme, care sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată într-un cuantum mai redus nu este aptă să îndeplinească funcţiile şi nici a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită cât şi a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiune în ultima perioadă de timp.

Aceste infracţiuni de o amploare deosebită, care aduc atingere patrimoniului persoanei trebuie sancţionate prompt, a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracţiuni ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.M., B.S. şi M.D.D.

În ceea ce priveşte recursul părţii civile V.G., conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil având în vedere că acesta nu a declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond.

Cu privire la recursul inculpatului S.M. va constata că prin încheierea din 25 martie 2009 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă V.G. împotriva Deciziei penale nr. 415 din 28 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S., T.M. şi M.D.D., împotriva Deciziei penale nr. 415 din 28 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

Constată că prin încheierea din 25 martie 2009 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 400 lei pentru fiecare din intimaţii inculpaţi C.E., I.M., M.I. şi P.V. se vor suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2361/2009. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 3195/2009. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2519/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2519/2009. Penal