ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3249/2009
Dosar nr. 214/57/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 66 din 12 mai 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 691/P/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi menţinută prin rezoluţia nr. 35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al parchetului sus-menţionat.
Instanţa a reţinut că persoana vătămată C.I., deţinut în Penitenciarul B.M. a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva ofiţerului F.B.M., angajat al aceluiaşi penitenciar pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217, art. 211, art. 246, art. 247, art. 249 şi art. 250 C. pen., constând în aceea că, la data de 29 octombrie 2008, cu ocazia unei percheziţii efectuate în cameră, a dispus confiscarea a 15 tablouri pictate de persoana vătămată, a procedat la desigilarea unui televizor, refuzând restituirea bunurilor şi a distrus un coş artizanal.
Prin rezoluţia nr. 691/P/2008 din 19 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.B.M., constatând că în cauză nu subzistă indicii de natură penală.
S-a reţinut de procuror că deşi prin Sentinţa penală nr. 77 din 21 ianuarie 2008 a Judecătoriei Deva, deţinutului C.I. i s-a permis să transmită membrilor de familie obiectele confecţionate artizanal în penitenciar, împrejurarea că s-a procedat la ridicarea bunurilor nu poate constitui un delict penal, ci eventual temei de promovare a unei acţiuni judiciare de restituire.
Nu s-a dovedit fapta de desigilare a televizorului, martorul A.O. confirmând că, prin verificare, nu a constatat urme de violare a sigiliului.
Cât priveşte distrugerea coşului confecţionat artizanal, s-a apreciat, în lipsa oricăror dovezi directe în legătură cu împrejurările concrete de săvârşire şi identitatea făptuitorului, că aceasta s-ar fi putut produce în dinamica percheziţiei şi fără a fi urmărit acest rezultat.
Rezoluţia de netrimitere în judecată sus-menţionată a fost menţinută prin rezoluţia nr. 35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea petiţionarului.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarul a formulat plângere în faţa judecătorului Curţii de Apel Alba Iulia care, aşa cum s-a arătat, a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 66 din 12 mai 2009.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că ofiţerul intimat a ridicat bunurile de la petiţionar în baza prevederilor art. 49 alin. (6) din Legea nr. 275/2006, hotărârea Judecătoriei Deva neexcluzând de la control aceste obiecte, iar această faptă nu realizează conţinutul infracţiunii de tâlhărie, întrucât pânzele pictate nu au fost luate în scopul însuşirii pe nedrept, ci în exercitarea legală a atribuţiilor de serviciu.
Asemenea - arată instanţa - nu s-a dovedit existenţa faptei de distrugere şi s-a conchis că nemulţumirile petiţionarului pot fi soluţionate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor, acesta având posibilitatea de a se adresa judecătorului delegat ori instanţei, în acest din urmă caz dacă se consideră îndreptăţit să i se restituie bunurile.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul C.I. a declarat recurs, criticând-o prin motivele scrise pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât i s-a îngrădit dreptul la apărare, fiind arestat şi neasistat de avocat, iar judecata a avut loc în lipsa sa.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit disp. art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie, în cazurile anume arătate, pentru învinuit sau inculpat, prevederi legale care nu se aplică celorlalte părţi din procesul penal.
De asemenea, nici pentru persoana/partea vătămată, chiar arestată fiind, nu este obligatorie asistenţa juridică, în cursul procesului penal.
Pe de altă parte, petiţionarul C.I. nu a cerut în cursul judecăţii şi pe timpul cât era arestat, desemnarea unui apărător din oficiu pentru motivul de a nu-şi putea face singur apărarea, astfel încât critica acestuia referitoare la neasigurarea asistenţei juridice nu este întemeiată.
În adevăr, dezbaterile în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată au avut loc în lipsa petiţionarului însă acesta, fiind liberat condiţionat, se afla în libertate şi a fost legal citat la domiciliu semnând personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare (dos. fond).
Nici din examinarea din oficiu a hotărârii criticate nu se constată motive de nelegalitate ori netemeinicie.
În esenţă, se constată că dispoziţia şi executarea percheziţiilor în camerele de detenţie din penitenciar se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 275/2006 şi a regulamentelor emise în aplicarea acesteia, existând dreptul echipei de control să ridice bunurile interzise.
În măsura în care bunurile deţinute de petiţionar - 15 pânze pictate - şi confiscate nu fac parte din categoria celor interzise, situaţia de conflict este rezonabilă pe calea unei acţiuni civile în faţa instanţei, neputând fi calificată infracţiune atâta timp cât nu sunt date şi indicii cu privire la existenţa formei de vinovăţie cerută de lege ori a elementului material specific.
Neexistând nici fapta de desigilare a televizorului petiţionarului şi nici realizate elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, având ca obiect coşul artizanal, Curtea constată că hotărârea atacată prin care a fost respinsă plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a ofiţerului F.B.M., este legală şi temeinică şi, în consecinţă, recursul petiţionarului C.I. urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3247/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1059/2009. Penal → |
|---|
