ICCJ. Decizia nr. 3237/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3237/2009
Dosar nr. 2764/122/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 280 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul D.T. (fiul lui I. şi I., născut în Bucureşti, domiciliat în comuna C., satul C., judeţul Giurgiu) a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2008, la zi.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un briceag cu două lame amplasate fiecare la câte un capăt, având lungime cu lamele rabatate de 30 cm, fiecare lamă având câte 8,5 cm şi prevăzut cu buton pentru rabatarea lamelor, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de S.U.U. Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 15.891,45 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.
S-a luat act că partea vătămată D.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 90 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că în noaptea de 23/24 septembrie 2008, în jurul orelor 0000, în timp ce se afla la domiciliul său din comuna C., judeţul Giurgiu, unde locuia împreună cu părinţii şi fratele său, inculpatul a apelat telefonul mobil care îi dispăruse în urmă cu 1 - 2 zile împreună cu suma de 800 RON, din camera unde dormeau el şi fratele său. Auzind telefonul sunând într-una dintre camerele imobilului, a intrat aici, deşi partea vătămată s-a opus. Anterior, inculpatul, care bănuia că telefonul şi banii îi fuseseră luate de fratele său, partea vătămată D.N., l-a întrebat pe acesta dacă ştie ceva de respectivele bunuri, partea vătămată răspunzându-i că a vândut telefonul.
Întrucât partea vătămată nu dorea să-i înapoieze telefonul, s-a opus recuperării acestuia de către inculpat, iar cei doi au început să se lovească reciproc. A intervenit martorul D.I., tatăl inculpatului şi al părţii vătămate, iar martora D.I., mama celor doi, a scos din priză încărcătorul şi telefonul. Partea vătămată a luat de după sobă o coasă şi a încercat să-l lovească pe inculpat şi martorul D.I. Inculpatul D.T. a apucat de coada coasei şi, în timp ce se îmbrânceau reciproc, i-a aplicat părţii vătămate, cu un briceag cu două lame, o lovitură în zona stângă a abdomenului.
După ce a fost lovită, partea vătămată şi-a pus un prosop în zona rănii şi s-a deplasat la martorul I.I., vecinul său, căruia i-a cerut să anunţe serviciul de ambulanţă pentru a fi transportat la spital.
Din concluziile raportului medico-legal din 24 octombrie 2008 emis de Serviciul Medico-Legal Giurgiu, a rezultat că partea vătămată D.N. a prezentat leziuni care au putut fi produse cu un corp tăietor-înţepător, acestea necesitând pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D.T., criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond.
S-a arătat în cadrul motivelor de apel formulate oral cu ocazia dezbaterilor, că sancţiunea penală stabilită de prima instanţă este prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante prevăzute de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 177 din 29 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
S-a luat act că partea vătămată D.N. nu a declarat apel în cauză.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 RON, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte vătămată, în sumă de 150 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul D.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că în cauză nu sunt probe care să dovedească vinovăţia sa.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii săvârşite de acesta.
În declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, partea vătămată D.N. a arătat că în noaptea de 23/24 septembrie 2008 a fost înjunghiată cu cuţitul de către fratele său, inculpatul D.T., afirmaţie susţinută şi de declaraţiile martorilor D.I., D.I., I.I. şi I.V. care fie au văzut o parte a incidentului, fie au aflat despre modul de producere a acestuia din relatările victimei.
Probele testimoniale sunt susţinute şi confirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală din 24 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Giurgiu (din care rezultă că leziunile cauzate părţii vătămate D.N. la data de 23/24 septembrie 2008 au fost produse prin lovire cu un corp ascuţit tăietor-înţepător şi au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa victimei), precum şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 aprilie 2009 ale I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice, din care rezultă că, pentru răspunsurile inculpatului D.T. şi ale părţii vătămate D.N. la întrebările relevante ale cauzei (prin care cei doi au negat săvârşirea infracţiunii de către inculpat), au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Audiat fiind de judecător cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Constatând că apărările pe care recurentul inculpat şi le-a formulat în sensul acreditării ideii nevinovăţiei sale sunt simple alegaţii, fără nici un suport probator, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acestuia, în cauză neexistând temeiuri pentru pronunţarea unei soluţii de achitare.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului începând cu 25 septembrie 2008 până la 14 octombrie 2009.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată şi o cerere de recurs formulată în numele părţii vătămate D.N. (dosar recurs), însă la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, aceasta a învederat instanţei că nu a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 177 din 29 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, după cum nu a declarat nici apel în cauză.
În aceste condiţii, Înalta Curte va lua act că partea vătămată D.N. nu a declarat recurs în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva Deciziei penale nr. 177 din 29 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2008 la 14 octombrie 2009.
Ia act că partea vătămată D.N. nu a declarat recurs în cauză.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1038/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
