ICCJ. Decizia nr. 3251/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3251/2009
Dosar nr. 633/39/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80 din 17 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P. împotriva ordonanţelor nr. 294/P/2008 din data de 16 februarie 2009 şi nr. 117/II/2/2009 din data de 6 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 18 noiembrie 2008 şi precizările formulate ulterior, petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de I.L., judecător la Judecătoria R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi omisiune a sesizării organelor judiciare, prev. de art. 246, 249, respectiv art. 263 C. pen.
Prin ordonanţa din 16 februarie 2009 din Dosarul nr. 294/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătoarea I.L. pentru faptele prev. de art. 246, 249 şi 263 C. pen.
S-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei privind pe H.C. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, spre a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 249 şi art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen.
S-a stabilit, în urma cercetărilor, că B.P. şi M.P. au chemat în judecată pe C.Z. şi Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate Rădăuţi şi Suceava, solicitând anularea parţială a titlului de proprietate din 5 noiembrie 1993, în sensul excluderii suprafeţei de 252 mp ce este inclusă în suprafaţa de 2110 mp teren arabil, situat în intravilanul municipiului Rădăuţi. Prin Sentinţa civilă nr. 2478 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, judecătoarea I.L. a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2444 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava.
S-a reţinut că magistratul dispune, în cadrul procesului, administrarea probelor pe care le consideră utile cauzei şi interpretează probele administrate creându-şi propria convingere pe baza probelor existente în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cazul respectiv.
Activităţile magistraţilor, circumscrise actului de justiţiei nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulţumiri cu privire la hotărârile pronunţate putând şi valorificate prin exercitarea căilor de atac, aşa încât nu se poate reţine existenţa infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În ceea ce priveşte acuzaţia că judecătoarea ar fi comis infracţiunea prev. de art. 263 C. pen., prin aceea că nu a sesizat organele de cercetare penală despre existenţa unor acte pe care B.P. le consideră false, s-a reţinut că acesta avea posibilitatea să formuleze plângere penală pentru fals, simpla afirmaţie de acest fel în faţa unui judecător în cadrul procesului civil neimpunând obligaţia sesizării organelor de cercetare penală.
Aşa fiind, s-a apreciat că nu sunt date cerinţele art. 263 C. pen.
Având în vedere că petentul a formulat plângere şi împotriva expertului judiciar H.C. solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 249 şi 260 alin. (1) şi (4) C. pen. şi că revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi competenţa de soluţionare a acestei plângeri, s-a dispus disjungerea cauzei.
Prin ordonanţa nr. 117/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de B.P. împotriva ordonanţei nr. 294/P/2008 din 16 februarie 2009.
Sa reţinut în motivarea acestei ordonanţe că petentul urmăreşte reformarea Sentinţei civile nr. 2478 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, fapt care însă nu poate fi realizat pe calea unei plângeri penale care nu poate nici să înlocuiască şi nici să suplinească calea legală de atac pe care petentul nu a criticat-o.
Faptul că magistratul, în urma administrării probelor, şi-a format convingerea că a stabilit adevărul în cauza cu care a fost învestit, nu dă dreptul petentului să presupună că, prin alte mijloace de probă şi urmare a altor măsuri, soluţia ar fi fost alta sau că soluţia dispusă este consecinţa unei infracţiuni.
S-a reţinut, în consecinţă, că magistratul a efectuat acte procedurale şi a dispus măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost învestit în funcţia pe care o îndeplineşte, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi a independenţei potrivit convingerilor sale şi probelor administrate. Ca argument în plus, s-a reţinut că art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2006 prevede că exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor în raporturile cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.P., reiterând aceleaşi motive prin cererea scrisă depusă la dosar.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
În cauză s-au efectuat acte premergătoare care nu au pus în evidenţă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen.
Petentul B.P. este nemulţumit, de fapt, de soluţia dată de judecătorul care a soluţionat cauza în Dosarul nr. 1923/285/2007, respingându-i acţiunea.
Împrejurarea că soluţia dispusă de instanţă nemulţumeşte una din părţi nu este, însă, de natură să constituie infracţiune şi să atragă răspunderea penală a magistratului care a pronunţat-o.
În condiţiile legii, partea nemulţumită poate exercita căile de atac ordinare şi eventual extraordinare.
De altfel, soluţia pronunţată în cauză a fost verificată de instanţa de control judiciar, fiind menţinută.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 263 C. pen., corect s-a reţinut că instanţa nu era obligată să sesizeze organele de urmărire penală în urma afirmaţiilor petentului referitor la existenţa unor acte apreciate false, petentul având posibilitatea de a formula plângere penală.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate, recursul declarat de petentul B.P. fiind nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.P. împotriva Sentinţei penale nr. 80 din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1093/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
