ICCJ. Decizia nr. 1059/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1059/2009
Dosar nr. 1536/122/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 622 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Giurgiu a dispus, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., condamnarea inculpatului D.G., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2008 la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.I.N. prin reprezentantul legal P.V. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 10 aprilie 2008, partea vătămată minora P.I.N. se deplasa spre şcoala din comuna Drăgăneşti-Vlaşca.
Întrucât în zonă nu erau persoane şi nici alte mijloace de transport, inculpatul s-a hotărât să întreţină raporturi sexuale cu aceasta.
În realizarea hotărârii infracţionale, inculpatul a reţinut-o cu forţa pe partea vătămată, a dus-o pe un teren cultivat cu lucernă în apropierea unor tufişuri, de circa 100 m de drum.
Deşi partea vătămată s-a opus, strigând după ajutor, dar nefiind nimeni în zonă şi fiind ameninţată, inculpatul a dezbrăcat-o şi a întreţinut raport sexual normal cu aceasta. După ce a consumat raportul sexual, inculpatul, datorită stării de ebrietate a adormit, iar partea vătămată a reuşit să fugă.
Din raportul medico-legal, rezultă că minora prezenta deflorare recentă de 6-12 ore, la data examinării.
Se mai reţine că atât la urmărire penală cât şi în instanţă, inculpatul a recunoscut fapta.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, solicitând casarea şi în rejudecare, achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 12/ A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul.
Şi împotriva deciziei pronunţate de instanţa de control judiciar, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei, astfel cum a solicitat apărătorul şi, respectiv, reanchetarea dosarului, întrucât fapta a fost săvârşită cu acordul părţii vătămate căreia i-a dat suma de 600 lei.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat în cursul procesului penal, corect s-a reţinut situaţia de fapt, inculpatul profitând de faptul că în zonă nu erau persoane şi nici alte mijloace de transport, hotărând să întreţină raport sexual cu partea vătămată, a reţinut-o cu forţa, a dus-o pe un teren cultivat cu lucernă şi a întreţinut raport sexual normal şi, deşi partea vătămată s-a opus strigând după ajutor, fiind ameninţată cu bătaia şi că va fi dusă la produs dacă va relata cele întâmplate, a încetat orice împotrivire. Corect, de asemenea, s-a reţinut că inculpatul nu i-a permis părţii vătămate să părăsească locul faptei, până în jurul orei 17,00, întrucât se culcase cu capul pe picioarele acesteia, ţinând-o cu o mână de picior, când, datorită stării de ebrietate, a adormit, situaţie ce i-a permis părţii vătămate să fugă.
Astfel, probele cauzei, atât cele ştiinţifice, cât şi cele testimoniale sunt indubitabile, atât în dovedirea faptelor, dar şi a săvârşirii acestora cu vinovăţie de către inculpat.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, se constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la cauză, se reţine că, procedând la aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare, instanţele au considerat pericolul social ridicat al faptelor, acestea aducând atingere vieţii persoanei vătămate şi a dreptului său la libertatea de a decide asupra integrităţii sale fizice, împrejurările în care s-au comis, în loc public şi asupra unei minore dar şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului care, anterior a mai suferit un număr de patru pedepse privative de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208, 209 şi 211 C. pen.
Totodată, dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate constituie, în accepţiunea dispoziţiilor art. 52 C. pen., text de lege care stabileşte rolul şi funcţiile acesteia, temei că inculpatul se poate reeduca şi, în acelaşi timp, societatea este ocrotită.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2008 la 24 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1066/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
